Ziarul de Duminică

CRONICA LITERARA/ Pariul unui prozator: 1 X 2

CRONICA LITERARA/ Pariul unui prozator: 1 X 2
20.01.2010, 15:32 162
Dan Lungu este tipul de autor care, cu fiecarecarte, incearcă să se reinventeze. Până acum i-a reuşit. Dupădebutul prozastic cu Cheta la flegmă (povestiri remarcabildecupate in materialul social, in coordonate naturaliste,pre-"mizerabiliste"), a schimbat formula o dată cu romanul Raiulgăinilor (pe muchea subţire dintre anecdotic şi fantasmatic), arevenit apoi la genul scurt cu Băieţi de gaşcă (de unrealism tot minuţios, dar mai luminos şi mai aerisit) şi a câştigatdefinitiv publicul prin best-seller-ul Sunt o babăcomunistă! (scris după o reţetă sociografică aducătoare desucces).
Trec peste volumaşul de poezieal inceputului editorial absolut, ca şi peste piesele de teatru şicercetările sociologice fructificate in cărţi de profil, pentru avedea in ce constă noul pariu in proză al acestui autor polivalent,"multilateral dezvoltat".
Cum să uiţi o femeie*pare să fi fost scris nu atât pentru gustul mai romanţios alpublicului larg (căruia i se oferă totuşi un titlu pe măsură), câtpentru pretenţiile inalte ale severilor critici şi cronicariliterari. Unii dintre aceştia au considerat Sunt o babăcomunistă! drept un compromis de factură comercială cesubliniază apăsat succesul crescând al unui scriitor, literar,diminuat. După principiul vaselor comunicante, pe măsură ce unautor român are impact pe o suprafaţă mai mare, cercul restrâns alcriticilor autohtoni tinde să-l rejecteze; şi invers, când estemaxim apreciat de câţiva rafinaţi cunoscători, se vede completignorat de masa cititorilor obişnuiţi...
Pariul lui Dan Lungu este, acum,să impace aceste două sfere, cu plăceri mai simple şi exigenţe maicomplexe. O poveste de dragoste (consumată), istoria de neinţeles,şi totuşi atât de obişnuită, a unui bărbat părăsit de o femeie estefeliată, partajată, procesată şi organizată intr-un adevăratansamblu compoziţional. Căutând story-ul, cititorul mediu şifanii ne-critici ai romancierului vor fi derutaţi; poate şidezamăgiţi. Istoria lui Andi cu Marga nu e prezentată linear, cuaccente emoţionale şi acute melodramatice. Nu apar scene picante,iar portretizările mai suculente lipsesc. In pofida unor fragmentemai sordide, inclusiv realismul pe care-l căutăm inconştientin orice ficţiune romanescă este subţiat şi "fluctuant", oscilânddupă cardiograma indrăgostitului părăsit.
Dacă autorul nostru şi-ar fipropus să dea exclusiv romanul unui sentiment, după dispariţiaminunăţiei feminine care l-a provocat, interioritatea psihologicăşi morală ar fi reprezentat terenul de observaţie şi condensareepică. Dan Lungu complică suplimentar desenul cărţii, schema ei dearticulare, lucrând pe două planuri şi cu două identităţi aleaceluiaşi protagonist masculin. Astfel, capitolele cu număr impar,scrise la persoana I singular, il "rulează" dinlăuntru pe un Andicare tocmai a fost părăsit de Marga şi incearcă să inţeleagă de ce.In schimb, capitolele cu număr par, redactate la persoana a III-a,il arată pe acelaşi Andi văzut de un narator atent, şi pus inipostaze sociale inedite, alături de niştepocăiţi.
Cum să uiţi o femeie nueste insă un roman paranormal, cum ar putea crede cititorul după cea descoperit (in a doua treime a cărţii) că personajul fără numedin capitolele cu numere "cu soţ" este unul şi acelaşi cupersonajul cu nume din capitolele cu numere "fără soţ". Dacă,iniţial, figura 1 a Andi şi figura 2 a X, iar apoi, se observă că Xa Andi, rămâne să ne explicăm raportul dintre 1 şi 2. Lucrurile seprecizează progresiv şi se clarifică intru totul in finalul acesteicărţi complicate, dar nu foarte. Şi cititorul de plăcere, şicriticul datoriei literare răsuflă uşuraţi. 2 vine, in bună ordinetemporală şi cauzală, după 1. Povestea lui Andi subit părăsit deMarga şi incercând să inţeleagă motivul rupturii se intretaiecoerent cu povestea aceluiaşi Andi părăsit de o bucată de vreme deaceeaşi Margă, şi care incearcă s-o uite.
Abilitatea in aplicarea acesteistrategii, ce sparge şi diferenţiază stilistic-emoţional naraţia,nu exclude componenta de dificultate: pentru autorul insuşi. Edrept că, după algoritmul său, pot fi paginate tot felul de evocărişi confesiuni colaterale. Povestea lui Set, pastorulfraţilor şi binefăcătorul lui Andi 2, ocupă două capitole.Amintirile din copilărie ale Margăi, accesibile prin rememorărilelui Andi 1, se intind şi ele intr-un mod convenabil pentruromancier. Planurile fiind jucate in două dimensiuni temporale, elepot fi subdivizate şi mai departe, incorporând diferite fragmentede realitate, de realităţi individuale asociate in fluxulmemoriei.
Greutatea, pentru Dan Lungu, afost aceea de a devoala fiecare dintre cele două "sectoare" mariale romanului intr-un mod gradat şi controlat, fără a livra unmoment, un punct de cotitură inainte ca acestea să fi fost dejaparcurse! Altfel spus, lucrând in sectorul 2 al capitalei saleficţionale, el a invăluit la inceput lucrurile şi faptele, pentruca lectorul să nu facă prea devreme identificarea personajului cuAndi. Şi, pe de altă parte, lucrând in 1, a trebuit să procedeze cumare atenţie, pentru a nu face vreo referire la secvenţe surveniteabia ulterior, in 2. "Le combinam până ameţeam", povesteşte Marga,intr-o amintire din copilăria proprie trecută in rememorarea luiAndi, despre ritualul imbrăcării rochiţelor, pantofiorilor şiciorăpeilor. Aşa zicând, şi Dan Lungu combină, extrage şireintroduce elementele din puzzle până zăpăceşte cititorul;numai că el, autorul prestidigitator, işi păstrează luciditateaproiectivă şi atenţia la detalii. Tehnic şi "tactic", Cum săuiţi o femeie e un roman ireproşabil.
Să vedem insă cum se insereazăşi se reinserează materia epică in schema bine gândită şi inalgoritmul funcţional. Deşi centrul de greutate ar fi fost normalsă cadă pe evoluţia lui Andi (depăşind ruptura şi devenind unaltul), pagini la fel de bine realizate sunt cele cu comunitateapocăiţilor pe care şi eroul, şi cititorul o descoperă cusurpriză. Nu e vorba de o miză mai "inaltă", a problematiciireligioase. Dragostea ta pentru femeia care te-apărăsit este mai intensă decât seninătăţile dobândite ale membrilorpaşnicei biserici. Dar faptele şi gesturile acestora, replicileunor foşti păcătoşi care au căpătat, in timp, candoarea unor copiimari, punctele şi liniile lor de incidenţă cu societatea, curealitatea in sensul ei contondent, creează o microlume maiconsistentă, literar, decât cea a tribulaţiilor amoroase. Romanulunui sentiment "privat", iniţiat in 1, incepe să apară ca destul deşters prin comparaţie cu romanul, tot mai reliefat artistic, alcredinţei impărtăşite in 2.
Are mai puţină relevanţă dacăautorul a fost de la inceput conştient de acest proces sau carteal-a obligat cumva, din interiorul scrierii ei, să il marcheze. Certeste că ambele planuri câştigă semnificativ şi expresiv dinparalelismul in care se inscriu. Iniţial, "fraţii" ne parcompletamente duşi, mai ales dacă ne gândim la necazurilesentimentale ale tinerei generaţii virile. Ulterior, dimpotrivă,suferinţele din dragoste ale lui Andi şi ale oricui altcuiva par obiată treaptă pe drumul spre adevărata Iubire. Momentul revelaţieia fost bine cântărit de romancier, dovadă că e surprins şifocalizat in cel mai puternic capitol al cărţii. Câteva fragmenteedificatoare: "Pielea ii atârna umedă şi rece, ca o haină deploaie. Inima se liniştise şi cămaşa era udă. Creierul işi invârteapistoanele alert. Imagini şi voci se involburau. Frânturi. Aşchii.Coincidenţe. Intâmplări stranii. Magmă pestriţă. Logicizvârcolindu-se ca şerpii. Un fulger luuuuung, contorsionat. Spaimă.Dacă Dumnezeu există, acesta nu era decât inceputul. Dacă oameniiaceia nu erau nebuni, acesta nu era decât inceputul. Inima i sechirci, speriată. El Ii va da un deget şi Dumnezeu va lua toatămâna. El va face un pas şi Dumnezeu o mie. (...) Nuuuuuuuuuuu! Nu,nu, nu! NU! NUUU! Ei bine, da! Da, viaţa lui era viaţa lui. Da,voia să fumeze. Da, ii plăcea să bea! Ei, şi!? El ce se băga? Careera Treaba lui? De ce-Şi vâra nasul acum? Il intrebase dacă vrea săse nască? Nu! Atunci de ce avea pretenţii? De ce-L incolţise? Dece-I băga sula-n coaste? Unde mai era alegerea lui? De ce-L forţa?Unde-i era libertatea? Nu erau decât minciuni? Poveşti pentrufraieri? Dacă nu, de ce Il vâna? De ce-I punea pistolul la tâmplă?Să-L lase in pace! Să plece! Să caute pe altcineva! Da, el voia săpăcătuiască! Să injure! Să i-o tragă Margăi! Să-l prindă sfârşitullumii pe WC. Da, ştia ce-l aşteaptă. Da, voia să meargă in iad, eişi!? Pentru o veşnicie, ei şi!? Era viaţa lui, să-l lase in pace!Dacă voia oameni fără păcat, trebuia să Şi-i facă! Trebuia să-Iintrebe dacă vor să se nască! Să-I lase să aleagă. Atunci, cândconta, nu acum! Corpul ii inţepenise. Inima era o bilă de piatră.Lovea masa cu pumnii. Şi cu fruntea. Scâncea. Mârâia. Lăsa salivasă-i curgă. Din nou, frica. Un năvod aruncat in carne. Peşticongelaţi. Ştia. Ştia că ştie." (pp. 344-346).
Andi 1 devenit Andi 2,simpaticul şi superficialul jurnalist părăsit impardonabil de o"bunăciune" ca Marga, pare in aceste pagini dinspre final posedatde Diavol. Un indiciu al derutei lui este şi plasarea aiuritoare amajusculelor pronominale. Ele ar trebui să-L evidenţieze, in textşi in viaţă, pe Dumnezeu, dar aici se revarsă haotic şi pestebieţii oameni...
Nu ştiu cum a rezolvat autorulproblema pur personală şi netransferabilă ficţional a credinţei. Camai vechi cititor şi critic al lui, pot spune insă cu certitudine:abia cu acest al treilea roman, subtil şi substanţial, riscant, darnu şarjat, situat la alt nivel decât precedentele, Dumnezeu i-a puslui Dan Lungu mâna-n cap.

*) Dan Lungu, Cum săuiţi o femeie, roman, Editura Polirom, Iaşi, 2009, 392p.

DANIEL CRISTEA-ENACHE (n.19 februarie 1974) este conferentiar universitar la Facultatea deLitere, Universitatea Bucuresti si consilier editorial la EdituraPolirom. A tinut cronica literara in Adevarul literar siartistic (1997-2005), apoi in Romania literara(2005-2009). Colaborari la Cultura, Suplimentul decultura, Idei in dialog, Bucurestiulcultural,Caiete critice, precum si la ziareleEvenimentul zilei si Adevarul. Are o rubrica la RadioRomania Cultural si una pe portalul LiterNet. Din 2005 este doctorin Filologie (summa cum laude) al Universitatii Bucuresti,cu o teza despre Ion D. Sirbu. Volume publicate: Concert dedeschidere (Premiul de Debut al Romaniei literare,Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din Romania si Premiul"Titu Maiorescu" al Academiei Romane); Ileana Malancioiu,Recursul la memorie. Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache;Sertarul Scriitorului Roman. Dialoguri pe hartie;Bucuresti Far West. Secvente de literatura romana; Un omdin Est (Premiul pentru Critica si Istorie Literara alAsociatiei Scriitorilor Bucuresti); Convorbiri cu OctavianPaler; Timpuri noi. Secvente de literatura romana.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO