CULTURA UNDERGROUND / Bucurestiul ne este restituit in sfârsit

7 ian 2009 Autor: Tudor Calin Zarojanu

 

 

ArCuB (Centrul de Proiecte Culturale al Primariei Municipiului Bucuresti) a lansat recent albumul "Bucuresti, dragostea mea", editie bilingva, cuprinzând fotografiile lui Sorin Toma comentate de istoricul Adrian Majuru. Volumul prezinta arhitectura eclectica a Capitalei, care ii confera un farmec indicibil si il face inconfundabil.

Este doar cel mai nou dintr-un lung sir de demersuri editoriale menite sa redescopere orasul nr. 1 al României, mai ales in documente vizând trecutul recent al urbei. La loc de frunte trebuie sa asezam Editura Compania, care a publicat "Bucuresti – arhipeleag. Demolarile anilor ’80: stergeri, urme, reveniri", de Cristian Popescu, cu colaborarea aceluiasi Adrian Majuru; doua volume de imagini semnate de Andrei Pandele – „Martorul surpriza. Fotografii necenzurate din comunism", respectiv „Fotografii si imagini interzise si personale"; „Cronologie a Bucurestilor" si „Cronica Bucurestilor", semnate de Gheorghe Parusi; „Bucurestii mahalaelor sau periferia ca mod de existenta", de Adrian Majuru. Daca Pandele era deja fotograf profesionist atunci când s-a apucat sa imortalizeze, in „Epoca de Aur", ceea ce se intâmpla cu Bucurestiul, Popescu era un amator care a simtit istoria si si-a riscat pielea fotografiind distrugerea cetatii. Familia lui a aflat abia dupa 1989 cu ce se ocupa!
Nu mai putin spectaculoase sunt amintirile (halucinant de detaliate) lui Gheorghe Florescu, publicate de Humanitas sub titlul „Confesiunile unui cafegiu" – caci asta a fost autorul lor (debut literar exceptional la 64 de ani!), gestionarul unui celebru magazin de delicatese, având cafeaua in centrul existentei. Dar si un „insider" in sistemul aprovizionarilor preferentiale cu marfa de import.
Remarcabil, de asemenea, serialul TV „Bucuresti strict secret" realizat de Stelian Tanase. Si lista ar putea continua, caci ultimii ani ne-au adus in fata tot mai multe marturii despre Bucurestiul postbelic, deci implicit despre sistemul comunist.
Sigur, ne-am putea intreba de ce abia acum. In unele cazuri a fost vorba poate despre timiditatea autorilor, in altele despre nesiguranta unor editori ca astfel de carti ar putea prinde. "Cafegiul" Florescu e un caz special, caci omul a suferit un accident vascular chiar in 1990, urmat de o pareza pe partea dreapta care l-a silit sa reinvete sa scrie – cu mari eforturi – cu mâna stânga. Dar a dat la iveala un volum pe care Dan C. Mihailescu il socoteste "marea surpriza, cartea anului 2008"!
Oricum, esential este ca aceste carti apar, fie si acum, sau mai ales acum, când incredibil de multi români (majori in decembrie 1989) par sa fi uitat cu desavârsire cum am trait sub comunism si, pe de alta parte, nu prea au habar despre stralucirea interbelica a Capitalei. Sunt marturii cruciale si, deseori, beneficiaza de o indiscutabila obiectivitate, caci o fotografie nu e o impresie ori un comentariu, chiar asa aratau lucrurile!
Putem spune ca Bucurestiul ne este in sfârsit restituit, cu bune si cu rele, asa cum a fost in ultimul secol, asa cum este astazi. Si nu-ti trebuie studii de arhitectura sau o cultura rafinata ca sa poti decide ce cladire e mai frumoasa, de pilda, intre fostul sediu al Ministerului de Externe din Piata Victoriei (foto) si "tancul" cu gemulete de hala industriala din Piata Charles de Gaulle…
 

 

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 09.01.2009

 
Cuvinte cheie:
cultura underground
, Bucuresti
, Sorin Toma
, Adrian Majuru
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide