Înainte să debuteze ca scriitor, William Landsay, născut în 1963 la Boston, a fost vreme de opt ani procuror adjunct în Middlesex, Massachusetts. Acesta este cel de-al treilea roman al său, foarte bine primit de cititori şi de critică, devenit bestseller şi nominalizat la prestigioase premii. Un thriller juridic remarcabil*).
Eroul e un procuror de provincie, cu succes, care anchetează o crimă teribilă ce a zguduit viaţa orăşelului în care trăieşte – un adolescent de 14 ani este asasinat într-un parc al oraşului, în apropierea şcolii. Între cei bănuiţi de crimă se află chiar fiul procurorului, Jacob, coleg de şcoală cu victima şi de aceeaşi vârstă. Jacob susţine că este nevinovat, iar tatăl său îl crede. Procurorul e obligat să renunţe la caz, dar va continua să facă tot ce îi stă în putere pentru a demonstra că nu fiul său este asasinul. Numai că, în scurt timp, ies la iveală amănunte stranii despre familia sa, pe care procurorul le ascunsese inclusiv de soţie – anume că tatăl său şi bunicul său au fost criminali notorii, tatăl ispăşind o pedeapsă de zeci de ani de închisoare. Procurorul care i-a preluat cazul nu se va sfii să profite de aceste informaţii, considerând că ar exista o genă a fărădelegii. Greu de demonstrat. Dar la fel de greu de demonstrat este şi că Jacob nu a înfăptuit crima, prea multe detalii acuzându-l. Tensiunea juridică se îmbină admirabil cu tensiunea psihologică, iar Landsay e un maestru al sugerării, în doar câteva paragrafe, a orbirii unui părinte incapabil să accepte că odrasla sa va fi făcut un rău, a motivelor care pot duce la destrămarea unor familii. Dar şi întrebările pe care cititorul, inevitabil, şi le pune: până unde poate merge iubirea faţă de un copil? Cât de mult trebui să faci să-ţi aperi familia? E adolescentul în cauză doar într-o criză a vârstei sau un monstru psihopat? Există o influenţă genetică asupra personalităţii? Cât de mult influenţează mediul, chiar şi într-o şcoală, comportamentul violent? Ce părinte n-ar fi orb, într-o situaţie similară cu a tatălui lui Jacob? Doar mama admite că, oricât şi-ar iubi fiul, dovezile vinovăţiei sale, indiferent de concluziile judecătorilor, sunt copleşitoare şi ar trebui însuşite de toată lumea. Iar finalul romanului este uluitor. Aproape în genul romanelor lui Stephen King. O performanţă.
Într-un interviu acordat la scurt timp după apariţia romanului, William Landay spunea că în prima variantă a cărţii finalul era diferit, mai soft. Şi că, spre desobire de primele sale două romane, fără dubiu „crime novels”, romane poliţiste, cel de faţă este mai mult – roman poliţist, thriller juridic, dar şi drama familială. Ceea ce îi atrage şi mai multţi cititori.
*) William Landay – În apărarea lui Jacob. Editura RAO. Traducere din limba engleză de Bogdan Olteanu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
