Ziarul de Duminică

Cum vă place… gimnastica ?/ de Radu Constantinescu

galerie foto

galerie foto

Autor: Radu Constantinescu

27.03.2014, 23:48 214

După apariţia în Anglia, în 1964, a celebrului volum  Shakespeare, Contemporanul nostru de Jan Kott, o adevărată revoluţie s-a  produs pe scenele teatrale ale lumii. Stimulaţi de reflecţiile exegetului, mai toţi regizorii au încercat să identifice semnificaţiile actuale ale pieselor shakespeareane, montările după piesele marelui Will începând să îmbrace haine noi, unele de o originalitate extremă. Bibliografia subiectului este copleşitoare, ilustrând inepuizabile soluţii regizorale şi scenografice. Nu altfel a procedat şi regizorul maghiar Péter Uray, în spectacolul Cum vă place, recenta premieră a Teatrului Naţional din Cluj Napoca.

Conflictul comediei, scrisă în anul 1599, este bine cunoscut. Frederic îşi alungă fratele mai mare de pe domeniile sale. Acesta se retrage în Pădurea Ardeni, însoţit de apropiaţii săi. Aici vor veni ca printr-o atracţie magică şi alte personaje, inclusiv fratele urzurpator, chinuit de remuşcări. Drumul personajelor se va încrucişa în pădurea miraculoasă, pentru ca, în cele din urmă, întâlnirile neaşteptate şi regăsirile fericite să se finalizaze cu mai multe căsătorii.

Pornind de la piesa lui Shakespeare, Uray a conceput un spectacol gestual, al mişcării totale şi mai puţin al dialogului. Regizorul descompune textul ca pe un puzzle şi îl recompune fragmentar, după necesităţi, extinzând unele scene (lupta dintre Charles şi Orlando, evocată în piesă într-un singur rând, se consumă amplu, spectaculos şi savuros în spectacol), dar comprimând sau eliminând altele. Replicile sunt reduse la maximum (în primul sfert de oră după ridicarea cortinei, publicul are impresia că asistă la un spectacol de pantomimă !) şi chiar dacă celebrele monologuri (pe care regizorul le păstrează) nu sunt modificate, ele capătă o „înfăţişare” nouă. În loc de vorbe – mişcare, cât mai multă mişcare, adesea browniană, acrobaţii, salturi, sărituri, rostogoliri, contorsionări ale corpului. O veritabilă gimnastică scenică sugerează liniile acţiunii. Cu alte cuvinte, o vizualizare a piesei shakespeareane !

Şi totuşi, aceasta îşi păstrează farmecul delicat şi umorul suculent, dar este simplificată la liniile sale esenţiale; de pildă, „jocurile dragostei” din Pădurea Ardeni sunt esenţializate, unele personaje nu mai apar, iar declaraţiile de iubire au fost înlocuite cu aceeaşi gimnastică corporală expresivă. Plastica este desăvârşită, scenografia minimă semnată de Adriana Grand fiind substituită de scenografia vivantă a corpurilor umane. Aş îndrăzni să spun că Péter Uray este un Arcimboldo care pictează cu trupuri.

Fascinaţia inefabilă a spectacolului este, din păcate, adumbrită în prima sa parte de o artificialitate simplificatoare ca urmare a metaforei-clişeu, uzată de atâta întrebuinţare în lumea teatrului dramatic şi liric, prin care regizorul vrea să sugereze problematica tiraniei, a spaţiului concentraţionar, a conducerii absolutiste. Povestea lui Shakespeare este translată de regizor într-o lume militarizată, neonazistă, şi începe cu o …lovitura de stat prin care Ducele şi întreaga lui curte este deportată. În continuare, însă, intriga shakespeareană şi poveştile sale de dragoste îşi reintră în drepturi şi se dezvoltă firesc într-o compoziţie în care vizualul, aşa cum spuneam, este de o expresivitate copleşitoare.

Un spectacol de o asemenea natură ar fi fost imposibil de realizat fără o admirabilă trupă de actori care a trecut cu brio examenul dificil la care a fost supusă. I-aş menţiona, în primul rând, pe Cristian Grosu, Cristian Rigman, Cătălin Codreanu, Miron Maxim şi Matei Rotaru alături de Enikő Györgyjakab, Sânziana Tarţa, Anca Hanu şi Irina Wintze. Alături de ei, întreaga distribuţie şi-a demonstrat virtuozitatea la muzică, dans şi…gimnastică ! Cum vă place ? Spectatorii au fost încântaţi. Vom mai auzi de această montare la viitoarele confruntări teatrale interne şi internaţionale.

Péter Uray, cel care semnează regia, coregrafia şi selecţia muzicală a spectacolului, este coregraf, regizor şi profesor de mişcare în Ungaria. Este fondator şi director artistic al Bolero Theatre şi Panboro Theatre din Budapesta, dar şi al M Studio din Sfântu Gheorghe. A regizat numeroase spectacole de teatru fizic şi teatru de mişcare la Teatrul Panboro (Ritualul primăverii, Vendetta după Garcia Lorca, In Transit, Macbeth, Beautiful Whiteness după Trei surori de Cehov), la Aglija Theater Studio şi Russian Drama Theatre din Vilnius (Parlando Rubato şi Romeo & Julieta), la Teatrul Katona József din Budapesta (The Taste of your Blood), la Ansamblul Roundtable din Budapesta (The Devil Hunt), la Figura Studio Theatre din Gheorgheni (The Mill, Tearer), la Csiky Gergely Theatre din Kaposvár (Savages), la Udvarhely Táncműhely din Odorheiu Secuiesc (What you will… or prologue for the Twelfth nigh), la Teatrul de Nord din Satu Mare (Witch-Hunt, după The Crucible de A. Miller).

A realizat coregrafia la spectacole regizate de Mihai Măniuţiu, József Kelemen, János Mohácsi,  László Bocsárdi.

Pentru creaţiile sale, Péter Uray a primit numeroase premii.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO