Ziarul de Duminică

Cuprul - comoara pierdută (III)/ de Cosmin Savu. GALERIE FOTO

GALERIE FOTO

GALERIE FOTO

Autor: Cosmin Savu

29.08.2013, 23:51 154

Privatizari esuate, asocieri cu oameni de afaceri neseriosi - povestea parca se repeta la Cuprumin, iar noi nu invatam nimic. In 2007, aceiasi conducatori ai Ministerului Economiei au semnat un contract pentru atragerea de investitii la Rosia Poieni, contract care a fost aproape fatal pentru intreprinderea de exploatare a cuprului din Alba. Acum, guvernantii insista sa aplice aceeasi metoda prin care statul sa dea resursa pe mana unor companii care nu-si vad decat propriul interes. Avem exemplul Poloniei, o tara care aproape ca nu a simtit criza economica. De ce? Pentru ca a stiut sa-si valorizeze resursele, pentru ca a astiut sa-si pastreze companiile strategige la stat si sa impuna un management competent si profitabil pentru cei care detin resursele.

Ce se intampla la Moldova Noua, risca sa se intample si la Cuprumin.

In drum spre Cuprumin-Rosia Poieni ne oprim la Zlatna, judetul Alba, sa vedem ce-a mai ramas dintr-un alt mare combinat de prelucrare a neferoaselor.

Dupa 260 de ani de existenta combinatul din Zlatna a ajuns praf si pulbere. Undeva aici erau halele de productie, acum este un targ de animale, iar undeva mai in spate este un gater… cam asta este tot ce-a ramas aici, la Zlatna…

S-au facut incercari formale in 2003-2004 pentru gasirea unui cumparator care sa repuna pe picioare Zlatna, dar gaurile pe care cei din conducere le-au dat ani succesivi combinatului au inghitit  orice viitor pentru industria din zona.

Ampelum Zlatna era prima destinatie a cuprului de la Cuprumin, la doar cativa kilometri de exploatarea cuprifera. Lasam in urma peisajul dezolant si ne indreptam spre ultima reduta a Cuprului din Romania, acolo unde se da ultima batalie: la Rosia Poieni. Aici se gaseste aproape 70 la suta din zacamantul de cupru exploatabil al Romaniei si doar printr-o minune mai exista activitate de extragere a minereului.

Anul trecut s-a incercat o privatizare spectaculoasa, dar esuata. In ciuda a nenumarate solicitari, fostul premier refuza sa comenteze esecul care ii marcheaza cariera.

Guvernul pe care l-a condus Mihai Razvan Ungureanu a scos cu mare tam-tam la vanzare Cupruminul. La licitatie au participat cateva companii puternice din domeniu, dar castigatoare a fost declarata o firma infiintata cu doar cateva luni inainte, dar care a oferit cei mai multi bani in tranzactie. Putin peste 200 de milioane de euro a oferit Roman Copper. Abia dupa incheierea licitatiei, guvernul de atunci a realizat ca nu a cerut garantii de mediu in caietul de sarcini. Tranzactia a cazut. Ca si guvernul Ungureanu.

In fiecare zi sunt trimise in lacul Geamana, de la Valea Sesii, 100 de tone de var pentru a neutraliza apele acide. In cazul in care activitatea la Cuprumin s-ar opri, aceasta deversare de var ar trebui sa continue, altfel Geamana ar deveni o adevarata bomba ecologica…

Apele care spala muntii de steril trebuie curatate si acolo e nevoie de o statie de epurare ale carei costuri sunt estimate la 15 milioane de euro. In cazul in care acest lucru nu se intampla, Cuprumin risca sa-si piarda avizul de mediu.

Privatizarea din 2012 nu a fost singurul esec de la Cuprumin. In 2006, guvernul Tariceanu a hotarat ca Moldomin si Cuprumin sa se asocieze cu investitori privati care sa aduca banii necesari dezvoltarii .  Asa au aparut si in peisajul din Apuseni „bancherii cuprului”, Horia Pitulea si Horia Schiopu Simu. Acestia s-au angajat intr-un program de investitii de mediu, tehnologizare si decopertarea unor noi perimetre.

Forma zacamantului este asemenea unui dop vertical - ca sa-l poti exploata trebuie sa largesti frontul de lucru ca sa asiguri unghiul de stabilitate al carierei, altfel poate sa alunece. Cei care au castigat au facut o exploatare agresiva a corpului de minereu care era decopertat si era pregatit pentru exploatare, au dat o perioada de greu cand pretul la cupru o scazut, si nestiind ce inseamna minerit, ce inseamna investitii in minerit…au plecat.

In 2007 au fost incredintate 38 de camioane. S-au intors toate, numai ca doar 13 dintre ele mai erau functionale. Celelalte erau uzate sau descompletate, li s-au luat piesele de schimb. Asa au inteles cei care s-au asociat cu statul roman sa faca investitii aici. Si n-a fost vorba doar de camioane, de autobasculante, ci si de investitiile in cariera.

S-a incercat o privatizare pe picior – afirma liderii de sindicat

Consortiul pe mana caruia s-a  dat in 2007 zacamantul de la Rosia Poieni este acum in litigiu cu statul roman. Directorul care a condus in 2007 si in 2008 unitatea din Abrud, a revenit odata cu instalarea guvernului PSD-PNL.

Niste baieti destepti au venit, au facut afaceri cu resursele statului si …au intrat in insolventa. Dar cum s-a ajuns aici?! Ministerul Economiei condus in 2007 tot de Varujan Vosganian a negociat contractul. „A fost un acord foarte bun, spune el, din pacate lui i s-au adaugat cateva anexe despre care eu n-am aflat decat acum cand am preluat Cuprumin si care au dezavantajat Cuprumin, in sensul ca nu a dat Cuprumin suficiente instrumente sa controleze partenerul economic in modul in care isi indeplineste obligatiile.”

In acelasi an, activele Cuprumin sunt mutate odata cu Oficiul de administrare a activelor statului OSPI la AVAS-ul condus tot de un liberal: Teodor Atanasiu.

Teodor Atanasiu a fost unul dintre cei mai mari sustinatori ai contractului de asociere cu Energomineral. El a facut cele mai mari presiuni la nivelul judetului. Fostul presedinte al AVAS este acum senator in Parlamentul Romaniei. Cert este ca atunci cand contractul a fost trecut la AVAS, „investitorii strategici” n-au mai fost obligati la investitii.

La Cuprumin, productia continua. Anul trecut au facut un profit de 24 de milioane de lei, aproape 6 milioane de euro.

Gabriela Poputa este directoarea uzinei de preparatie. Si ea, impreuna cu alte sute de angajati, are de incasat bani de la „investitorii strategici”.

In uzina de preparatie se obtine concentratul de cupru, dar si de argint si de aur. Practic, aici se scot 150 de kg de aur pe an.

Intreaga productie este acum cumparata de o firma „de apartament” din Voluntari. Proprietara de la Ronefer este Maria Gherghe, cea supranumita de presa „doamna de cupru”.

Fosta angajata in ministerul Industriilor de pe vremuri, domnia sa este o prezenta pe cat de discreta, pe atat de puternica la Cuprumin. Ea are licenta de export, spre deosebire de Cuprumin care depinde de pretul oferit pentru concentrat.

In biroul ministerial, Varujan Vosganian face proiecte pentru pamantul valoros de la Rosia Poieni. A lansat o invitatie pentru potentialii investitori.

Liberalul Vosganian are de invatat din experienta altor state. Polonia este o tara pe care criza a ocolit-o si asta pentru ca polonezii stiu sa-si administreze resursele. Compania poloneza de stat pentru exploatarea cuprului KGHM este pe locul 3 in lume, o lectie pe care noi nu suntem in stare s-o invatam.

Suspiciunile noastre planeaza  asupra modului in care se vor face din nou asocieri la Cuprumin.

Dupa interviul pe care l-am avut la Abrud, directorul Vasilache a fost inlocuit cu fostul director de la MinBucovina, societate in faliment, Gheorghe Iordache. Printre „calitatile” sale se numara si faptul ca este cuscrul deputatului PNL, Dumitru Pardau. Nu stim pentru ce a fost pus in functie d-l Iordache, cert este ca indemnizatia directorului de la Cuprumin a fost propusa in guvernul Romaniei la 10 mii de euro.

La Cuprumin sunt necesare investitii de cateva milioane de euro, statul nu are bani, dar nici nu are grija de gaina cu oua de aur. Investitiile sunt necesare pentru retehnologizare, dar si pentru ecologizarea lacului Geamana. Angajatii de la Cuprumin n-au stat degeaba si tin sa demonstreze de ce sunt in stare. Au avut o statie experimentala pe care au adaptat-o si au reusit sa purifice apa, dar sa scoata si cupru.

Din apele din Geamana se poate scoapte cupru catodic. Dar e nevoie de o investitie de 8 milioane de euro pentru cupru si inca 7 milioane  pentru apa… Din apa poluata se pot face 1.000-1.500 de tone de cupru si 800 de tone de zinc anual. Deocamdata nu ia nimeni nici o decizie.

In timp ce la Cuprumin se cauta investitori, industria de prelucrare a cuprului a disparut. Privatizari ciudate, asocieri cu investitori neseriosi, materii prime care imbogatesc pe altii, un paienjenis de interese in jurul unui metal neferos extreme de cautat: Cuprul.  Avem bogatii, dar ne batem joc de ele, tara este plina de active moarte, de ruine ale fostelor intreprinderi care nu mai produc decat fier vechi. Jafuri care nu pot fi trecute cu vederea si care totusi in Romania se uita.

 

Reportaj difuzat de Protv în emisiunea “România, te iubesc!” din 2 iunie 2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO