Ziarul de Duminică

De la han la hotel

10.03.2003, 00:00 212

La inceputul veacului XIX, un strain care venea la Bucuresti tragea la han (termen de origine turca, de la handji). Ca erau domnesti, manastiresti sau boieresti, toate hanurile erau la fel: o curte mare inconjurata de ziduri zdravene, cladirea propriu-zisa cu fatada spre interiorul curtii si o poarta masiva care pe timpul noptii se inchidea cu usi grele de stejar, intarite cu fier.
Interiorul unui han era un talmes-balmes de pivnite, de pravalii situate deasupra acestora si de camere - la etajul I - ale caror usi si ferestre dadeau spre o galerie deschisa, pridvorul, la care se ajungea pe doua scari dispuse una in fata celeilalte.
William Wilkinson, consulul britanic la Bucuresti, scria la 1820 ca "Bucurestiul... este un oras mare, noroios... care numara optzeci de mii de locuitori... douazeci de manastiri si treizeci de hanuri mari". Care erau conditiile oferite? Le descrie Ulysse de Marsillac: "Se utilizeaza vesela de cositor, farfurii din lut smaltuit, fetele de masa au pete de vin si sos, iar lenjeria de pat se schimba o data pe luna... Nu va mai spun cum se mananca acolo, cum esti servit".
Cum era in curtile acestor hanuri? Ne spune Henri Stahl, in Bucurestii lui, "ce se duc": "Surugii, chirigii, carausi care inhamau si deshamau; slugile hanului cari alergau strigand de colo pana colo; gainile care chirchiau pigulind pe mormanele de baligare, ratele cari balacareau macaind prin baltoacele de langa cuhnii si grajduri; tiganii si tigancile cari, in loc sa vorbeasca, racneau ca dupa obiceiu; scroafele si purceii cari, grohaind si gutaind, se varau sub butci, radvane, brisci".
Nici prin alte parti, hanurile nu erau mai altfel. Nu trebuie sa ne miram ca pe atunci se calatorea putin si ca durata medie de viata nu depasea 45 de ani. Dupa mijlocul veacului XIX, hanurile sunt inlocuite de hoteluri (primul han e datat la Bucuresti la 1669, primul hotel e din 1814). Cele dintai nu dispar cu totul, pentru ca mai raman spre periferiile oraselor. Dar isi schimba aspectul. Nu mai au aer de cetate, ci de case deschise.
Hotelurile insa par a fi altceva. Si chiar sunt altceva. In 1878, imobilele fara etaj reprezentau 91,71% din totalul constructiilor. Erau atunci in Capitala doar 60 de case cu doua etaje, 5 cu trei si doar una cu patru, intre acestea numarandu-se si 23 de hoteluri existente la acea data: Herdan (Gran Hotel du Boulevard, cel mai select din Bucuresti pana la primul razboi mondial), Capsa, Dacia (fostul Han al lui Manuc), Avram (Hotel de France e dat in folosinta in 1881, Continental la 1884)... Oras de campie, Bucurstiul se dezvolta mai mult pe orizontala. Cand incepe sa se inalte, hotelurile incep sa se vada de la distanta. La 1865 erau 27 de hoteluri, categoria I si a II-a. La 1894 - 38, la 1900 - 43... Cele mai multe erau de culoare rosie, adica se aflau in centru - orasul era impartit in cinci subunitati administrative (culori): Rosu, Verde, Albastru, Galben si Negru).
Nota de confort si eleganta e pe masura impunatoarelor constructii. Bucataria frantuzeasca e la loc de cinste. Hotel Hugues e vestit pentru restaurantul sau francez (avea un bucatar din Paris, pe Trompette, care fusese si bucatarul lui Leon Gambetta), iar la Hotel Capsa erau doi bucatari din Franta. Otetelesanu, Boulevard, Continental nu se lasau mai prejos.
Se schimba conditiile de locuit. Oaspetii au A¤tot confortulAY, cum suna o reclama de la hotel Gabroveni pe la 1895 : A¤restaurant, cafenea, berarie cu joc de popice, bai calde si reci la orice timpAY. Grand Hotel de Boulevard ofera camere cu baie, telefon, lumina electrica in toate camerele, saloane particulare (acest hotel e primul care introduce apa curenta in camera, la 1877). Hotel Splendid ofera in plus si o sala de lectura, calorifere, ascensor, sala pentru banchete.
Marile hoteluri ii iau pe clienti de la gara, cu omnibuzul. Un excentric, Gr. Eliad-Carciumarescu, mare anglofil, care-si comanda si batistele la Londra, un imbogatit peste noapte - "cu totul incult" altfel -, isi mobilase hotelul, English Hotel, fireste, "cu mobile engleze, avand toata lenjeria de panza din Scotia". Alte hoteluri ofereau clandestin prostituate (Hotel Union avea 10, Hotel Bratu "patru transilvance" s.a., care erau angajate ca artiste).
Hotelurile bucurestene erau frecventate in 1895 de 35.614 voiajori (5.262 din strainatate). Dar numarul acestora creste repede (doi ani mai tarziu, cu 5.000). Hotelurile nu mai sunt un "moft", dupa expresia lui Caragiale (cuvant care, tot dupa Caragiale, nu rima decat cu "Broft", adica cu numele unui hotel). Sunt o prezenta a vietii urbane moderne.

Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar



 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO