Vechimea Podului Târgoviştei pare să coincidă cu însăşiîntemeierea Bucureştilor, dacă nu nesocotim mai vechile incursiuniale voievozilor Ţării Româneşti la sud de Dunăre sau desele luptecu oştile bizantine şi, mai apoi, după 1369, cu hoardele otomane,când, foarte probabil, au fost folosite atât actuala şosea aChitilei - ce ducea spre Curtea de Argeş, Cetatea Poenari şiCâmpulung - cât şi Şoseaua Targovişte. Ca atare putem presupune căaceastă arteră, numită astăzi Calea Griviţei, a format cu PodulBeilicului axa istorică a oraşului, ceea ce ar însemna că a cuprinso bună parte şi din Podul Mogoşoaiei, apărut în documente abia înanul 1692, plus vechea uliţă Işlicari. Această presupunere explicăde ce străvechiul drum spre Târgovişte porneşte de la o distanţăatât de mare de Curtea Veche, aproximativ 1,5 km, când, privind dinunghiul continuităţii, normal ar fi fost să "izvorască" din dreptulBisericii Domneşti, precum, altădată, Podul Beilicului. Rezultă căo parte din trecutul Podului Târgoviştei a fost transferat înconturile străzii Carol I(fostă Işlicari, Franceză şi Curtea Veche)şi al Podului Mogoşoaiei…
La intersecţia cu strada g-ral Budişteanu dăinuieşte bisericaManea Brutaru, ridicată de vătaful brutarilor din vremea luiNicolae Mavrogheni. Din porunca lui Constantin Hangerli în curteaacestei biserici a funcţionat un orfelinat pentru 80 de copii, dincare a mai rămas un zid în ruină. În imediata vecinătate segăseşte Institutul de Matematică, înălţat prin eforturileprofesorului Miron Nicolescu, preşedintele Academiei. Tot înaceastă mahala, numită de două veacuri Manea Brutaru, există casacomitelui Nicolae(Scarlat) Rosetti, care adăposteşte Secţia deSculptură a Academiei de Arte. E bine de ştiut un amănunt: clădireaacestei instituţii a servit cândva sediului Corpul V Armată. Laoarecare distantă, practic în con-tinuarea străzii Semicercului,cam pe locul Liceului cu predare în limba bulgară de astăzi,scriitorul Gala Galaction susţine că era casa haiducului IonicăTunsu, fost pandur şi paracliser la biserica Sfinţii Voievozi, ucisprin trădare în Grădina Scuffa din porunca lui Kiseleff. Pestedrum, în locul viran de la intersecţie, a existat casa ingineruluiGeorge Duca, fost director al C.F.R., casa în care a trăit o vremefostul prim-ministru I. G. Duca. În apropiere se înalţă mândrabiserică Sfinţii Voievozi, zidita în anul 1770 de Mihalcea băcanul.Înfaţişarea actuală este datorată arhitectului Petricu, cel care acondus lucrările de restaurare din anii 1900-1901. Colţ cu stradaSfinţii Voievozi ne desfată privirea o clădire cu muşarabie,asemănătoare celei din gravura lui Doussault din 1841.
Până la Gara de Nord, exceptând ruinele şi noile maidane ale"epocii de aur", sunt de remarcat: fostul Hotei Bratu, InstitutulPolitehnic, fondat în 1886 pe locul viilor bancherului Polizu,Hotelul Nord, construit în 1965 pe locul unei secţii a vechilorAteliere C.F.R. şi a două sinagogi. Gara de Nord - fosta GaraTârgovişte până în 1888 - inaugurată de domnitorul Carol I la 13septembrie 1872, o dată cu darea în exploatare a liniei ferateBucureşti - Ploieşti, a fost construită pe o porţiune din uriaşuldomeniu al familieiGolescu. Ceea ce numim în prezent Gara de Nord, arăta profesorulGrigore Ionescu, este "rezultatul neplăcut al unor transformări şiadăugiri succesive făcute în jurul vechii construcţii din1870-1872". Vasta piaţă din faţa gării, formată de-a lungul a treidecenii, găzduieşte două sculpturi destul de cuminţi. Primasculptura - arăta profesorul Ionescu în bine cunscutul Ghid alBucureştilor - reprezintă "Un grup de lucrători, turnaţi în bronzpe un soclu etajat de piatră artificială, operă a sculptorilorCornel Medrea şi Ion Jalea, care preamăreşte memoria eroilorceferişti căzuţi la datorie în timpul războiului din 1916-l9l8".A doua, un bust creat de sculptorul Filip Marin, îlreprezintă pe inginerul Gheorghe Duca, fost director al CăilorFerate. Trebuie amintit că această piaţă a fost martora primelortramvaie cu cai, linia 1, inaugurată în 1872, făcând legătura cuPiaţa Obor. Tot aici a fost capătul de linie ale primelor tramcare,intrate în circulaţie la 1 iulie 189l, ce legau gara de centrulCapitalei.
Chiar peste drum de gară fusese, până la parcelarea din 1865,moşia lui Nicolae Filimon. Se întindea, ne informează regretatulNicolae Vătămanu, "de la strada Polizu până aproape de BulevardulNicolae Titulescu, iar capătul ei se oprea în actualul BulevardDuca. Intrau, aşadar, în această proprietate, Bulevardul Duca, dinfaţa Gării de Nord şi străzile dintre Pandele Tăruşanu până laPetru Rareş, inclusiv cele ce le intersectează". Pe lângă vie,scriitorul îngrijea "o mie cinci sute şapte duzi şi şapte sute pomiroditori de diferite poame". Între anii 1865-1900 moşia lui Filimona devenit un cartier de locuinţe modeste, modernizate după 1930.Blocurile, până la Podul Constanţa, au fost construite întreanii 1960-1962.
"În apropierea gării - îşi amintea cunoscutul istoric altransporturilor Dumitru Iordănescu - exista un pasaj superior cutablier metalic de 12 m deschidere, care începea din dreptulBulevardului Basarab, făcând legătura acestuia peste linii cuBelvedere… Acest pasaj a fost demolat prin 1927, deoarece stânjeneadezvoltarea staţiei. Pasarela care există azi în acest loc - ogrindă cu zăbrele metalice lungă de 50 m - a fost executată după1930". Astăzi a fost înlocuită şi această "grindă" cu noul pod ceuneşte Şoseaua Titulescu şi Şoseaua Grozăveşti. Timpul nu stă peloc. Revenind la trecut, precizăm că la câţiva zeci de metri deacest prim pod, a fiinţat până în anul 1931 biserica Sf. Vineri,"în faţa căreia - spune Henri Stahl - se închinau la plecarea sausosirea cu trenul mecanicii, fochiştii şi cei cu evlavia însuflet". O biserică având acelaşi hram a fost ridicata înapropiere, pe Şoseaua Basarab, astăzi Nicolae Titulescu. Tot înzona pasarelei Basarab se află o instituţie pe cât de prestigioasă,pe atât de puţin cunoscută bucureştenilor: Muzeul C.F.R.
În gura fostei "Gropi a lui Ouatu" - numele românizat aladministratorului Watt - amenajată ulterior ca parcul Regina Maria,a fost înălţată în anul 1909, folosindu-se tablierele podului PutnaSeacă, o construcţie care a intrat nu numai în geografiaBucureştilor, ci şi în istoria lor: Podul Grant. Numele îi vine dela inginerul Robert Grant, un strănepot al Zincăi Golescu, fostulstăpân al terenului care se întindea până la Belvedere, astăzicomplexul sportiv Sportul Studenţesc. Devenind nesatisfăcătorpentru trafic, podul a fost dezasamblat în 1973 şi înlocuit cu unpasaj de beton lung de 1,3 Km, deschis pentru circulaţie la 10iunie 1981. În imediata vecinătate a Podului Grant începeauAtelierele C.F.R. Bucureşti-Griviţa, construite între anii1897-1906, astăzi fragmentate în mai multe întreprinderi. Vizavi seaflă cimitirul Sf. Vineri, iniţial cimitir al săracilor. Cu timpulaceastă destinaţie s-a schimbat, aici dormind somnul de veci câtevamari personalităţi ale artei şi vieţii politice româneşti. Înapropiere, în mijlocul unui cartier construit pe fosta proprietateCuţarida, se înalţă biserica Sf. Gheorghe Griviţa, edificată înanii 1926-1931 şi martor tăcut al evenimentelor sângeroase de la 16februarie 1933. De aici până la Podul Constanţa, construit în 1936,nu mai avem nimic de remarcat. Nu putem totuşi încheia aceastăsuccintă prezentare fără o precizare: Podul Târgoviştei a căpătatdenumirea de Calea Griviţei în anul 1878. Pe scurta porţiunecuprinsă între biserica Manea Brutarul şi casa Romanit au trecut înziua de 6 septembrie 1877, venind dinspre Palatul Cotroceni şiîndreptându-se spre Arsenal, bravii ostaşi ai batalionului 2 devânători cu drapelul otoman capturat la Griviţa I. Astfel, poatecea mai veche arteră a Bucureştilor, a avut privilegiul de a fistrabătută de eroii Independenţei.
EMANUEL BĂDESCU (n. 25 august 1952) este bibliotecar încadrul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Române.Licenţiat în istorie la Universitatea Bucureşti, a colaborat cupeste 1.000 articole la revistele Formula AS, Lumea Magazin,Magazin Istoric şi la Ziarul de Duminică. A publicat "1 Decembrie1918 Alba Iulia - Bucureşti"şi "Imnurile naţionale la români". Esteşi coautor al volumelor "Scurtă istorie a regalităţii în România","Nicolae Ionescu", "Bucureştii de altădată", "De la Vatican laIerusalim", "Conspiraţia securităţii", "Bucureştii în imagini învremea lui Carol I" (volum premiat de Uniunea Scriitorilor).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
