Jessica Kerwin Jenkins – Enciclopedia sublimului. Editura Baroque Books & Arts. Traducere din engleză de Ioana Diaconu
Jessica Kerwin Jenkins şi-a început cariera la New York ca redactor la Women’s Wear Daily şi apoi a continuat la W Magazine, ca editor european al revistei, la Paris. A călătorit prin toată lumea, de la Madrid la Copenhaga, de la Atena la Veneţia, de Ibiza la Tallin, colecţionând momente alese şi episoade neaşteptate, vizitând ateliere, vile, pallazos, chateaux şi haciendes.
Ideea centrală din spatele Enciclopediei sublimului este căutarea, pentru că pe măsură ce cauţi poţi descoperi frumuseţea în cele mai neaşteptate locuri, unde nebunia este esenţială, învăţând că luxul nu se măsoară în grămezi de bani risipiţi.
În prezent trăieşte în zona de litoral a statului Maine şi scrie pentru Vogue.
Cartea de faţă – spune editura – este un ghid al francofilului şi al anglomaniacului, al gurmetului, al expertului în stil şi al iubitorului de artă. Un omagiu al fastului, cu siguranţă una dintre cele mai neobişnuite cărţi, un compendiu atrăgător de schiţe literare, o călătorie în cele mai neaşteptate locuri dintr-o lume a reveriei plină de frumos.
Înainte de a aşterne această carte superbă, Jessica Kerwin Jenkins mărturiseşte:
«Cartea de faţă a luat naştere în caseta mea de bijuterii din şcoala primară, menită să arate ca o colivie în miniatură cu un canar de jucărie care se legăna în spatele barelor de alamă. În caseta de bijuterii păstram o prismă care împrăştia curcubeie, doi pesos mexicani, un căpăcel de ghindă neobişnuit de mare, o scoică miniaturală, cadranul vechiului ceas Timex al tatălui meu şi o mostră gratuită din parfumul Joy al lui Patou – pe scurt, toate comorile mele.
Cuvântul exquisite (în traducere aproximativă „sublim”) provine din latinescul exquirere, „a cerceta”, „a căuta”. Înseamnă delicii rare, atent selecţionate, şi genul de frumuseţe care poate „produce încântare sau admiraţie intensă”, după cum este explicat în Oxford English Dictionary.
Mulţi ani am scris pentru o revistă glossy, unde am făcut tot posibilul să induc acea senzaţie de încântare privind povestea unui creator de modă dintr-un unghi romantic, oferind unui magazin nou rafinamentul celor de odinioară sau scuturând praful de pe o idee veche pentru a o face să strălucească din nou. Ca să iei parte la frenezia luxului trebuia doar să întinzi cardul de credit. Asta, dacă îţi permiteai. Dar în viaţa reală, în viaţa mea, nu câştigam destul cât să ating podoabele fanteziste despre care scriam. Eram Holly Golightly cu nasul lipit de vitrină.
Dacă acei ani m-au învăţat să recunosc frumuseţea în toate formele ei, să o respect şi să îmi acord răgazul de a mă gândi la sublim, cartea de faţă este o odă adusă numeroaselor bogăţii ale vieţii care nu necesită o mare investiţie. Prin ea am vrut să arăt cum cunoaşterea descendenţei regale a unei simple pere Bartlett sau a originilor jobenului te poate ajuta să te simţi mai bogat şi cum câteva detalii din istoria kimonoului japonez sau a banalelor confetti pot transforma lumea într-un loc vast şi uimitor.
Primele enciclopedii, precum cele treizeci şi şapte de volume ale Istoriei naturale de Pliniu cel Bătrân (secolul întâi î.Hr.), celebrau minunile naturii, descriind creaturi fantastice din Africa sau Asia, pietre preţioase incredibile şi plante miraculoase. Şi autorii renascentişti întocmeau enciclopedii cu o aplecare spre exotic, o replică a cabinetelor de curiozităţi din familiile nobiliare. Acestea erau pline de artefacte misterioase, relicve religioase şi mecanisme fascinante, alături de ocazionalul corn de inorog. Acelaşi spirit de reafirmare a vechilor izvoare de frumuseţe mi-a ghidat căutările.
Enciclopedia mea se aseamănă cu predecesoarele ei pentru că este ambiţioasă, extravagantă şi poate puţin excentrică. Şi la fel ca ele, e foarte personală. Wikipedia însumează cunoaşterea acumulată a publicului. În schimb, articolele mele au izvorât direct dintr-un dosar pe care l-am ţinut pe birou, doldora de fragmente abia schiţate sau copii după texte, citate şi imagini neobişnuite peste care am dat – orice a aprins o scânteie sau mi-a dăruit o „încântare intensă”. În gândul meu am denumit colecţia „De ce îmi place aici” – „aici"”, adică pe această lume. Dacă aveam o zi proastă, îmi răsfoiam dosarul şi începeam să visez, iar lucrurile nu-mi mai păreau atât de negre.
Dar spre deosebire de colecţiile de modă şi balurile despre care scriam la redacţie, multe dintre aceste frânturi de efemer dezvăluiau o lume secretă, departe de luxul elitist, o lume care emana o aură cu atât mai seducătoare. M-am pomenit de multe ori luând apărarea desfătării în faţa unei companii mai sobre. Această carte este un omagiu adus răsfăţului – cu toate că nu mă refer la gestul inutil de a face risipă: a te răsfăţa înseamnă să faci ceva încântător şi lipsit de scop. Şi ce poate fi mai plăcut decât să faci ceva fără absolut niciun motiv? Cred că este esenţial.
La fiecare pas, lucrurile mărunte, sublime şi sclipitoare pe care le-am cules mi-au umplut caietele, mi-au hrănit imaginaţia şi mi-au oferit euforia pe care nu am trăit-o niciodată când mi-am cumpărat te miri ce fleac extravagant. Pentru mine, aceste poveşti nebuneşti compilate cu grijă sunt comori care fac ca lucrurile să merite osteneala.»
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
