Ziarul de Duminică

Despre fericire

15.06.2007, 18:20 66

La 78 de ani, Hugh Hefner, invidiatul fondator al revistei Playboy, are curajul sa se declare "cel mai norocos barbat de pe planeta". Nimeni nu l-a intrebat insa daca norocul la care face trimitere inseamna si fericire, desi, privindu-l inconjurat de atatea frumuseti blonde, curiozitatea mea pare de prisos. Adesea, norocul este echivalent cu fericirea, ca notiune ce exclude ghinionul, si ferice de cel ce n-a cunoscut nenorocul!
Pana acum am crezut ca fericirea este o stare la care ajungi gratie lui Dumnezeu, fara o reteta anume. Asa, pur si simplu, te trezesti intr-o dimineata si-ti dai seama cat de fascinanta este viata, cu toate miracolele ei stiute si nestiute. Revarsatul zorilor, margaritarele de roua pitite in iarba frageda, ploaia cazand intru fertilitatea pamantului, lumina balaie a soarelui, succesiunea zbuciumata a anotimpurilor, scancetul grabit al puiului de om iesit din pantecul mamei, surasul ostenit al femeii nascatoare, primul cuvant, fiorul dragostei etc., iata doar cateva din minunile harazite de Marele Creator pentru care ar trebui sa ne extaziem. Poate de aceea cei mai fericiti oameni, adica cei care nu si-au pierdut inocenta, puritatea originara, traiesc in state sarace, precum Nigeria, Mexic, Venezuela, Salvador sau Puerto Rico. Cel putin aceasta este concluzia "savantilor" de la World Values Survey, dupa o atenta evaluare a natiilor Globului. Paradoxal, indivizii cei mai nefericiti locuiesc tot in tarile paupere, studiul enumerand in acest sens Romania, Armenia si Rusia. (Aici am serioase rezerve, deoarece refuz sa cred ca romanii s-au deteriorat intr-atat incat sa domine clasamentul nefericitilor de pretutindeni. Inca nu s-au epuizat contingentele de bascalie, de zeflemea, ca sa ne pierdem pofta de viata. Si, la urma urmei, cat or exista spritul, berea si micul, urmasii daco-romanilor n-au de ce sa se teama, dreptul lor la fericire n-a fost anulat.)
Robi ai mataraiei de cifre si procente, "cercetatorii" au descoperit, spre linistea noastra, urmatoarele criterii care determina fericirea:
- tendinta genetica de a te simti fericit.
Cu alte cuvinte, la nastere te izbeste o stare de ciudata fericire, mostenita, desigur, de la cineva din neam, si, in loc sa plangi, aidoma celorlalti, te invadeaza un ras natang, coplesit, nitam-nisam, de o beatitudine cam zurlie si neinteleasa de apropiati;
- sa fii multumit in casnicie.
Ce legatura o fi intre multumire si fericire? Sa fim seriosi, multi se considera multumiti ca in spatiul domestic rutina a randuit stereotip lucrurile, dar putini sunt cei cu adevarat fericiti;
- sa ai multi prieteni.
Alta naivitate, atata vreme cat principala sursa a nefericirii o constituie tocmai "surprizele" pe care ti le fac prietenii;
- limitarea dorintelor si a pretentiilor.
Dar cine iti poate spune cand sa te opresti si cand sa continui? O astfel de limitare aduce a resemnare, a impacare cu mediocritatea;
- sa ii ajuti pe cei din jur.
Indiscutabil, un astfel de gest este laudabil si nobil, fiind insasi menirea bunului crestin, cu toate ca, deseori, generozitatea starneste invidia si nerecunostinta celui cazut in nevoie;
- credinta (religioasa sau de alta natura).
Oare? Credinta religioasa presupune capitulare definitiva pentru o amagire discutabila, de-o precaritate scandaloasa. Altfel, porunca ar fi valabila doar daca e vorba despre credinta in fericire ;
- sa nu te compari cu altii.
Ce precept periculos! Evolutia insului are la baza raportarea la ceilalti;
- sa castigi mai multi bani.
Si cum ramane cu porunca "limitarii dorintelor"? Cele doua se exclud reciproc;
- sa imbatranesti frumos.
O iluzie destinata sa ne usureze parasirea scenei;
- sa traiesti bine.
Am cunoscut o droaie de semeni care traiesc bine, dar rar s-a intamplat ca cineva sa-si marturiseasca fericirea.
Harnicii "cercetatori", amuzanti pana la un punct, s-au straduit, cu instrumentele omului de stiinta, sa ambaleze atragator un produs comercial vandabil, ignorand avertismentul lui A.J. Cronin: "Fericirea este o stare irationala. Daca incerci s-o analizezi, dispare". Poate ca omul modern este prea obosit si speriat ca sa-si gaseasca singur drumul spre fericire si atunci apeleaza la negustorii de fantasme, care le speculeaza obsesia perfectiunii, a absolutului, inclusiv prin decaloguri inselatoare si derutante.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO