Ziarul de Duminică

Despre modernitatea românească/ de Ziarul de duminică

Despre modernitatea românească/ de Ziarul de duminică

Autor: Ziarul de Duminica

23.01.2015, 00:09 679

Despre modernitatea românească, formele luate de ea în timpul istoric, ieri şi azi, se discută de multe decenii, în fel şi chip. În ciuda documentării şi analizei istorice sau culturale, modernitatea românească a rămas puţin cunoscută. Sau se vorbeşte despre ea la suprafaţă. Analiza sistematică şi evaluarea comparativă a societăţii româneşti moderne în cadrul său european sunt încă deficitare. În cartea lansată la Târgul Gaudeamus, din urmă cu două luni, autorii clujeni şi-au propus „o analiză comprehensivă a preformanţelor societăţii româneşti moderne de după 1860.”  O analiză cu privire la trecut şi, mai ales, cu referiri la prezent. O analiză care are la bază nu numai un studiu aprofundat, ci si o bibliografie de-a dreptul copleşitoare.

De ce se stabileşte începutul acestui studiu la anul 1860? „Istoricii români – susţin cei doi autori – par a fi unanimi în susţinerea ideii că istoria modernă a societăţii româneşti a fost iniţiată în  epoca regulamentară. Totuşi, ordinea socială a Principatelor Române din epoca Regulamentelor Organice nu a fost zdruncinată într-o asemenea măsură încât să se producă distanţarea de epoca medievală. (...) Abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-au produs transformări politice, economice şi culturale specifice epocii modernităţii.”

Cartea este organizată în trei părţi interdependente. Prima („Performanţe politice şi economice”) analizează serii de performanţe politice şi economice ale societăţii româneşti moderne de după 1860; a doua („Explicaţii din trecut: critici şi deschideri”) prezintă şi evaluează teoriile avansate în cultura intelectuală românescă pentru analizarea performanţelor dezvoltării naţionale; a treia („Instituţii şi dependenţe”) vizează explorarea ipotezei instituţionaliste (”Instituţiile înainte de toate”) şi a ipotezei dependenţelor (menţinerea în dependenţe sociale, economice şi politice a celor mai mulţi dintre indivizii productivi ai societăţii naţionale).

„Încă de la începuturile modernităţii, societatea românească s-a caracterizat printr-o puternică polarizare socială – puţini bogaţi şi mulţi săraci –, ceea ce a făcut ca numărul celor care dispuneau de resurse financiare pentru cumpărarea de produse industriale mai scumpe să fie foarte mic.”

 „Istoria României moderne a secolelor al XIX-lea şi al XX-lea a trecut prin patru conjuncturi cruciale în care s-a confruntat cu posibilitatea evadării din cercul vicios al subdezvoltării: Mica Unire din 1859, Marea Unire din 1918, sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, revolta populară anticomunistă din 1989. Până la urmă, fiecare conjunctură s-a finalizat cu un nou eşec istoric, în termeni de performanţe ale dezvoltării naţionale. Au fost schimbate elitele diriguitoare, dar acestea au conservat (...) aceleaşi instituţii extractive şi aceleaşi performanţe scăzute ale dezvoltării bunurilor publice sau ale unei distribuţii echitabile a bunăstării.”

Dar mai ales concluziile, după un excurs de inteligenţă care trebuie subliniat cu prisosinţă, merită atenţie:

„Modernitatea românească nu se confruntă doar cu trecutul, ci mai ales cu prezentul care prefigurează un viitor alternativ. Raţiunile acestei confruntări sunt evidente. Sunt prea puţine performanţe din trecut care să ne întreţină optimismul. Merită să ne despărţim de multe din cele ale trecutului fără niciun regret. Când scrutăm dinspre prezent viitorul nostru imediat, putem constata că acesta nu este neapărat incert, ci mai degrabă erodat de nostalgiile unora sau de speranţa lor că, dacă nu poate fi amânat pe termen lung, măcar poate fi întârziat prin acţiuni propice în prezent. Oricum, societăţile nu fac niciodată salturi în istoria lor: orice ordine socială nouă se suprapune pe precedenta şi o înlocuieşte mai repede sau mai lent, în funcţie de modul individual şi social de raportare la viitor.”

Efectele optimismului depind, mai susţin autorii, de configurările din prezent, în special de susţinerea consecventă a insitituţiilor politice şi economice centrate pe valorile democraţiei şi ale antreprenoriatului economic, cultural şi social. Şi, peste toate, că dezvoltarea naţională nu poate fi posibilă decât în măsura în care se bazează pe o educaţie performantă a tuturor cetăţenilor. Vor înţelege oamenii politici, care au o răspundere enormă, aceste mesaje?

 

* Lazăr Vlăsceanu, Marian-Gabriel Hâncean, Modernitatea românească, Editura Paralela 45, 2014, 496 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO