Ziarul de Duminică

Difuzare, editură sau Păcălici?/ de Constantin Stan

Difuzare, editură sau Păcălici?/ de Constantin Stan

Autor: Stan Constantin

07.10.2010, 23:54 130

Când citesc un contract, mai ales unul de editare sau decolaborare, îmi dau seama cât dispreţ e pentru muncascriitoricească şi cât de puţin valorează un autor. Ni se induceacolo - din formulările, din raportul cantitativ dintre obligaţiiletale şi obligaţiile lui, ca să nu mai spun de ce anume prevăd aceleparagrafe, din locurile lăsate libere urmând a fi completateulterior (ca din întâmplare, cuantumul care îţi revine dinprestarea muncii tale urmeaază a fi completat mai târziu!) şi dininflexibilitatea părţii celeilalte - că suntem priviţi, trataţi canişte handicapaţi care se multumesc cu orice.

Eşti deposedat de un bun, de o proprietate pe un număr impresionantde ani (contractele nu se încurcă pe un an, pe un manuscris, ci pe15-25 de ani) în schimbul prafului de pe tobă. Ţi se mai inoculeazăideea că ţi se face o favoare, că în marea sa mărinimie negustorulde marfă spirituală te scapă de ceva ce te strâmtora oferindu-ţipentru asta şi câţiva bănuţi.
Am primit şi eu, asemenea multor alţi autori, propunerea-contractde a fi salvat, de a ieşi din sărăcie şi din anonimat de către odifuzare virtuală. În esenţă, lucrurile stau cam aşa: eu trimitcartea sau cărţile în format electronic, pdf, îmi întocmesc o fişăde prezentare inclusiv cu fotografii - se sugerează cât maiatrăgătoare pentru virtualul cumpărător -, dumneai, madam difuzare,îmi pune cartea pe net, într-o vastă reţea planetară, şi de aici,dacă am valoare şi noroc, nu fac decât să aştept să curgă baniirezultaţi din vânzarea on-line a cărţii. Din preţul de vânzare îmirevin 10 procente după ce se scad TVA şi timbrul literar.

O carte tipărită pe hârtie să zicem că are un preţ de 10 euro. Peformat electronic - nu poate fi mai mare de 5. Aşadar, măîmbogăţesc la fiecare exemplar cu 0,5 euro, din care evident se maiscad cele aferente conform contractului. Impozitul meu este de16,5%, mai scad şi alte dări către stat -asigurările sociale şimedicale, şomajul etc. - şi ajung pe undeva pe la 0,28 euro.Transformaţi în lei asta vrea să însemne 1,12 lei. De la aceastăsumă, sufletele neprihănite şi optimiste încep să o ia razna: astavrea să însemne că la o mie de cărţi sau la două sau la zece mii…şi tot aşa. Cine ştie cât de cât noua tehnologie se temperează şidevine chiar sceptic. O carte de succes înseamnă o carte prizată degrupuri. E de ajuns ca unul singur din grup să downloandeze carteapentru ca, mărinimos şi eficient, să facă o mulţime de copii pecare să le dea prietenilor. Xeroxarea unei cărţi tipărite pe hârtiecostă şi e incomodă. Cineva obişnuit cu citirrea pe un suportelectronic este un cineva care e educat în toate subtilităţilecomputerului. Nu emit prezumţia de vinovăţie din start, dar cine vaavea controlul asupra numărului de copii ce se vor face după ce vafi cumpărat "originalul"? Nimeni. Cele mai afectate de acest sistemde difuzare vor fi tocmai cărţile cu un potenţial succes. Iar unautor al unei cărţi de succes va "vinde" 100 în timp ce numărul decopii ce vor circula va fi de 30-40 ori mai mare. Pe 100 dedownloadări va primi o sută şi ceva de lei.
Îmi tot frământ mintea să aflu modul în care s-a ajuns la procentulde 10 la sută. La conferinţa de presă - desfăşurată la un hotel delux, pentru că dacă scriitorii o duc prost măcar reprezentanţii lorlegitimi să afişeze prosperitate - explicaţia a fost năucitoare:"Editurile plătesc 6-8 la sută, noi plătim zece". Bine, bine, ziceu, dar unde s-o fi ducând, pe ce se cheltuiesc şi care e profitulce rezultă dib celelalte 90 de procente? O editură are producţie decarte, plăteşte tipografia, plăteşte corectura, plăteştecopertistul, redactorul, difuzarea ia comision gras, regia intră şiea în preţ cu costuri nu mici. Ce investeşte şi ce cheltuieli areeditura asta virtuală ca să îşi oprească 90 la sută din valoareacărţii? Administrarea site-ului şi operaţiuni contabile. Nimic caresă fie legat de producţia de carte, nimic cu costuri de regie,nimic la comision de difuzare. Şi de ce să-i cedez eu drepturileasupra ediţiei online pentru 15 ani? A investit ceva în manuscrisulmeu? A contribuit cu ceva la vizualizarea şi la notorietatea mea deautor O editură prestgioasă care mă publică îmi dă un gir devaloare, îmi sporeşte imaginea. Eu - şi alţi scriitori - vom faceimagine acestei "edituri" (e obligatoriu să pun ghilemele).
Fiecare autor va face cum va voi. Pe mine, proiectul nu m-aconvins. Am avut sentimentul că nişte băieţi deştepţi şi-au zis căe păcat ca atâţia proşti să nu fie jumuliţi.


CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) este licenţiat al Facultăţii deFilologie (1974) a Universităţii Bucureşti. Laureat al AcademieiRomâne (2004) pentru romanul "Gerda". Cărţile de proză i-au fostpremiate de ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Festivalul"Poesis" Satu Mare, revista "Luceafărul". Premiul APLER pentrujurnalism cultural.
Este prezent de la primul număr, săptămânal, cu rubrica "Reportaj",în Ziarul de Duminică.
Este preşedintele secţiei Proză a Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti.


Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO