De la Viena la Bucureşti
În timpul Primului război mondial (1914-1918), activitateainformativă a fost desfăşurată atât de structuri ale MareluiCartier General (MCG), cât şi de Direcţia Poliţiei şi SiguranţeiGenerale care s-au bucurat de concursul a numeroşi agenţi civili,voluntari din convingeri patriotice.
Agenţi români la Viena
Serviciul secret şi cel diplomatic s-au implicat direct înacţiunile (contra)informative, atât în perioada premergătoareintrării României în război, cât şi în timpul conflagraţiei. A fostvorba, pe de o parte, de participarea diplomaţilor la confruntărilede pe "frontul secret", atât cel intern, cât şi cel extern, iar, pede alta, de combaterea acţiunilor de spionaj desfăşurate deserviciile Puterilor Centrale pe teritoriul ţării. De fapt,confruntarea dintre cele două servicii militare de informaţiiîncepuse chiar înainte de izbucnirea conflictului dintreAustro-Ungaria şi România, chiar în capitala Austro-Ungariei.Astfel, serviciul secret român a reuşit, încă înainte de intrareaRomâniei în război, 1916, să organizeze o reţea de informatorichiar în capitala imperiului Austro-Ungar, a cărei conducereaparţinea chiar ambasadorului român, Mavrocordat.
Un aport deosebit l-a avut ataşatul militar al LegaţieiRomâniei, căpitanul Traian Stârcea, reţeaua sa cuprinzândaproximativ 50 de persoane, printre care diplomaţi, ataşaţimilitari străini. Activ în cadrul reţelei organizate de Stârcea aufost şi alţi diplomaţi, precum ataşatul comercial Vasile Candini.Se pare că cei doi au acţionat ca agenţi dubli şi pentru alte stateinamice ale Austro-Ungariei. Cea mai mare parte a membrilor acesteireţele, între care se numărau şi studenţi români la Viena, a fostarestată de contraspionajul austro-ungar, fiind eliberaţi în1918.
Un alt român care s-a distins în această activitate, a fostdr. Ion Nandriş,care culegea informaţii de la românii dincuprinsul Austro-Ungariei, mai ales de la cei grupaţi în jurulCapelei ortodoxe române din Viena, dar şi de la cei din armată, pecare le transmitea, prin Elveţia, în România. Însuşi Nandrişculegea informaţii de pe "teatrele de război", folosindu-se de unpermis fals. Aşa cum consemnează un contemporan al său, dr.Octavian Lupu, Ion Nandriş "a fost în acele timpuri cel mai activşi neînfricat luptător al mişcării iredentei româneşti din Viena,aducând personal grele jertfe", adăugând "Şi spre marea cinste aacelei generaţii, se poate afirma că nu exista la Viena, şi nici înalte părţi, trădători în cercurile noastre". Din păcate, auexistat, cum se va vedea, în România…
În ceea ce îl priveşte pe Ion Nandriş, fiind, în cele din urmă,filat, a scăpat "ca prin minune", trebuind să se ascundă înprovincie până la sfârşitul războiului
…în Transilvania, Banat, Bucovina
De fapt, deja înainte de intrarea în război, serviciile românede spionaj au recrutat o agentură secretă din rândurile româniloraflaţi în teritoriile din componenţa Austro-Ungariei, care a pus ladispoziţia armatei române informaţii preţioase în cazul uneiofensive. În cadrul Marelui Stat Major a fost înfiinţat un Birouspecial care dirija aceste acţiuni.
O dată cu intrarea României în război (14/27 august 1916),spionajul românesc şi-a intensificat acţiunile. Maximilian Ronge,şeful spionajului austro-ungar, a recunoscut aportul informativimportant pe care l-au avut patrioţii români în timpul ofensiveidin Transilvania: "Serviciul de spionaj românesc a găsit în sânulpopulaţiei din Transilvania, supraîncălzită de agitaţiilenaţionaliste, multe simpatii…". Asemenea acţiuni i-au determinat pemulţi români din armata austro-ungară să dezerteze.
Este de menţionat şi activitatea grupului condus deSpiridon Boita la Braşov, numărând peste 200 de persoane,care purta numele de "Clubul spânzuraţilor", având în vedere că, încaz că erau capturaţi, aceasta era pedeapsa care îiaştepta.
Activitatea centrului informativ din Bucovina a fost coordonatăde profesorul Aurel Moldovan, ajutat denumeroşi intelectuali.
...şi la Bucureşti
După intrarea României în război, acţiunile serviciilor românede informaţii, care se bucurau de concursul populaţiei, aucontribuit în mod real la organizarea ofensivei de laMărăşeşti.
Un succes deosebit al contrainformaţiilor româneşti l-aconstituit identificarea, cu ajutorul unor agenţi strecuraţi înteritoriul ocupat de inamic, a spionilor inamici în România, ceeace a dat posibilitatea anihilării activităţii lor.
Un alt succes al serviciului de contrainformaţii român l-aconstituit întocmirea, în primăvara anului 1917, a unor liste depersoane care au colaborat cu inamicul.
Agente
Ca şi alte servicii de informaţii europene, şi cel românesc s-afolosit de "spionajul feminin".
Una din aceste spioane a fost Tereza Colbeu. La arestareasa, au fost găsite în gulerul de blană, pe care îl purta, documenteinformative.
Dar cea mai importantă agentă a fost Maria Bălan care atransmis multă vreme informaţii deosebit de preţioase despremişcările trupelor austro-ungare în Banat, acţionând sub numele decod "B9". Contraspionajul austro-ungar o descoperă cu maredificultate pe tânăra şi frumoasa femeie. Arestată, este condamnatăla moarte, dar reuşeşte să evadeze, reapărând la Bucureşti. DespreBălanziarul francez Paris Soir scria că a fost "reginaspionajului", "o Mata Hari" autohtonă care "a adus imense serviciiRomâniei".
Trădătorii
Din păcate, serviciul de contrainformaţii român s-a confruntatnu numai cu duşmanul din exterior, ci şi cu cel din interior. Estevorba de identificarea şi anihilarea unor agenţi care se puseserăîn slujba spionajului Puterilor Centrale, acţionând, uneori, dinposturi destul de înalte. În ultimă instanţă, actele lor,determinate de remunerări sau de avantaje, posturi într-o viitoareorganizare a unei Românii ocupate, au costat vieţile unorconaţionali.
În sfârşit, mai este de amintit şi cazul unor români careau…spionat în România, din postura de militari în armataaustro-ungară. Este vorba, de exemplu, LeoOnciul, locotenent în armata chezaro-crăiască, carecade prizonier al armatei României şi, după ce evadează, întocmeşteun raport detaliat înaintat autorităţilor militare austro-ungaredespre armata României.
Dintre agenţii în slujba spionajului austro-ungar, cel maiimportant a fost colonelul Victor Verzea, care,în calitate de şef al serviciilor poştale, încă din perioadaneutralităţii României, a transmis inamicului, ambasadoruluiCzernin şi celui german, codul de descifrare a telegramelor, copiiale corespondenţei comandanţilor militari şi a oamenilor politici.O dată cu intrarea trupelor Puterilor Centrale în Bucureşti, punela dispoziţia acestora instalaţiile telefonice şi telegrafice. Carăsplată pentru serviciile sale, Verzea este numit de autorităţilede ocupaţie primar al Bucureştiului.
În 1919, la Bucureşti, este pronunţată sentinţă împotriva luiVerzea, de muncă silnică pe viaţă, care nu va fi executată pentrucă, la 9 noiembrie 1920, delictele săvârşite în timpul războiului,între care şi actele de spionaj, au fost amnistiate. (!)
Agenţi de influenţare
Una din cele mai importante "arme" folosite de serviciile deinformaţii este aceea a recrutării de "agenţi de influenţare",meniţi să determine, mai ales prin intermediul presei, atitudiniifavorabile unor puteri străine. Din păcate, mai ales în perioadaneutralităţii (1914-1916), practica jurnaliştilor corupţi a fostfolosită de Puterile Centrale şi în România. Desigur, unii dintreei credeau sincer că locul României nu era alături de Antantă, darcei mai mulţi dintre jurnalişti, unii dintre ei chiar cu o anumităinfluenţă în cultura şi presa românească, au fost atraşi prinmijloace pecuniare sau alte avantaje.
Însuşi ministrul de Externe austro-ungar, conteleBerchtold, recunoştea că, în vederea acestei acţiuni de recrutare"am pus la dispoziţia ambilor reprezentanţi ai noştri la Bucureştisume de bani în cantitate extraordinară". Acţiunea viza nunumai teritoriul României, ci şi Transilvania, aflată atunci încomponenţa Austro-Ungariei, unde a fost recrutat ziaristulVictor Branişte, redactor laGazeta Transilvaniei.
În România, agenţii austro-ungari au reuşit să îşi asigure"colaborarea" unor ziare ca Ziua, Seara,Ţara, precum şi L'Independence Roumaine.
S-a încercat, fără succes, racolarea unor jurnalişti deprestigiu, cum ar fi Constantin Mille sau N.D. Cocea. În schimb,aşa cum arată Eugen Lovinescu în Memoriile sale, "Secunoaşte acţiunea filogermană a lui Gala Galaction dinaceastă epocă, plătită cu mărci germane". Un alt intelectual,scriitor şi istoric, care a colaborat strâns cu germanii a fostConstantin Stere. După război, după cum consemnează omul politic S.Diamandi, "puţin a lipsit să nu apară în faţa plutonului deexecuţie".
Sunt bine cunoscute acţiuni similare desfăşurate de altepersonalităţi ale jurnalisticii şi literaturii româneşti în timpulPrimului Război Mondial, pentru care unii au primit sancţiunilecuvenite (Ion Slavici, Tudor Arghezi), dar aufost eliberaţi la intervenţia lui Nicolae Iorga şi NichiforCrainic.
Este tot atât de adevărat că, în afară de agenţii de influenţareai Puterilor Centrale, în perioada premergătore declanşăriiconflagraţiei, au fost activi şi unii care serveau cauza Antantei,făcând propagandă stipendiată în vederea intrării României înrăzboi de partea acestei tabere. Spre exemplu, după mărturiile luiC. Kiriţescu, Take Ionescu lua de la ruşi importante sume de banipentru ziarele sale.
În tot cazul, după cum ne încredinţează, ministrul Franţei laBucureşti în acea perioadă, contele Saint-Aulaire, "Bucureştiimişuna de spioni de ambe sexe".
Dr. ALEXANDRU POPESCU, istoric, etnograf şi diplomat, astudiat la Universitatea din Bucureşti şi, ca bursier al FundaţieiAlexander von Humboldt, la cea din Bonn, unde a obţinut titlul dedoctor. În perioada 1966-1990, a activat ca cercetător ştiinţificla Institutul de Etnografie şi Folclor al Academiei Române. Din1990, a făcut parte din corpul diplomatic, îndeplinind funcţia deataşat cultural al Ambasadelor României în Germania, Austria şiFinlanda, precum şi pe aceea de director adjunct al DirecţieiCulturale din M.A.E. Este autorul a 24 de volume apărute în ţară şipeste hotare, a 35 de studii ştiinţifice şi a sute dearticole. A susţinut cursuri şi conferinţe la universităţi dinRomânia, Germania, Austria.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
