Foarte puţini poeţi din tânăra generaţie au reuşit să-şidepăşească umbra la a doua sau a treia carte. Decât să-şi schimbeformula poetică, majoritatea preferă mai degrabă să migreze sprealte genuri. De aici şi numărul mare de reconversii spre roman dinultima vreme, de la Dan Sociu sau Marin Mălaicu-Hondrari, până laDan Coman sau Stoian G. Bogdan. O excepţie de la regulă oreprezintă Radu Vancu, al cărui ultim volum, Sebastian învis (Tracus Arte, Bucureşti, 2009), îl recomandă drept cel maioriginal şi mai proteic poet al generaţiei sale. Ceea ce impresionaîn Biographia litteraria, carte de vârf a tinerei generaţii,era dexteritatea cu care scriitorul - în spatele căruia se poateghici un pantagruelic cititor de poezie - suprapunea fără rest celemai intime experienţe biografice cu evenimente livreşti. Iluziaantiliteraturizantă care a cuprins mai toate generaţiile de poeţide la avangardişti încoace l-a lăsat pe Vancu rece de la început.Conştient că literatura adânceşte experienţa, n-o falsifică, el s-aspecializat în manipularea celor mai sofisticate instrumentelivreşti în direcţia propriilor fantasme.
Întregul efect comic al cărţii, în relieful căruia se poateghici o tandreţe deopotrivă paternă şi maternă, e întreţinut dedisproporţia dintre posibilităţile reale ale bebeluşului şisuprasolicitarea lor în virtualitate. Cele mai inocente, nemotivatesau stângace gesturi ale nou-născutului sunt receptate în registrul"înalt" al ecourilor culturale de tot soiul. Micul prinţ nu numaică "face băi de mulţime" ori "levitează", dar şi "zumzăie-nsanscrită" sau rosteşte cuvinte pe cât de ermetice, pe atât deprofunde: "ridică o mânuţă şi aprobă ca un micro-Lao Ţî:angî-angî". Poemul întins de-a lungul a 7 cânturi e epopeea aproapegoetheană (măcar prin mize şi aspiraţii) a răscumpărării unuicosmos decăzut de către acest geniu mic şi inconştient.
Rămas fără umbră, lăsând în urma lui o lume devitalizată în carelaptele natural a dispărut în favoarea demonicului lapte-prafNestlé, "Sebastian se plimbă de-a buşile prin univers", "cupampersul jenându-l un pic la mers". Şi mai surprinzător,"parcurgerea hiperspaţiilor de stele" sau istovitorul drum "lamarginea sferei dodecaedrale" nu presupun calităţi ieşite dincomun, de vreme ce, la întâlnirea cu Elohim însuşi, Mesia-bebeluşse manifestă exact cum s-ar manifesta orice sugar emoţionat pestemăsură: "ridicând ochii vede pe/ Dumnezeu lăsându-se ciuciu-miciulângă el - piciul/ simte viitorul păr dârdâind pe căpşorul chel,iar/ pampersul prezent îmbibându-se la un moment dat de un/ felbinecunoscut de gel./ Sebastianomorfii serafimi/ şi heruvimi seopresc din cântat şi se pun pe strâmbat/ nasuri. Fără nazuri,Elohim desface pampersul/ băieţelului, şterge profi rorschachulcăcăţelului,/ trimite un heruvim mai materno-patern după un tub/ deBepanthen, şerveţele umede Nivea şi pampers/ curat, apoi, după ce auns bine şi a încheiat, priveşte/ spre băiat cu noumenalii ochicereşti şi spune liniştit:/ «Sebastian, devino ce eşti!»". Chiar înmiezul vizionarismului de tip înalt, pe a cărui structură seconstruieşte acest delicios poem parodic, scriitorul refuză săfalsifice în vreun fel revelaţiile copilului-erou. În caz că seproduc, totuşi, ele sunt doar umede sau gelatinoase, perfectconforme cu posibilităţile de entuziasm ale piciului...
Tată indulgent dar mai ales poet responsabil, Radu Vancuclădeşte un imperiu livresc (numai bun de lăsat moştenire celui maitânăr vlăstar) nu prin facile zboruri abstracte sau prin speculaţiiintelectuale fără consistenţă, ci pornind de la umorile cele maistricte ale copilului. "Ecstaza post-căcuţă", "distoniileneurovegetative", "pârţurile aromate" sau doar date ale fizionomieicopilului sunt trambuline cât se poate de concrete ale imaginaţiei.În acest aspect e de regăsit, de altfel, plasticitateaextraordinară a poeziei lui Radu Vancu, care deghizează toatestările fiziologice ale copilului în câte un personaj: dacă, atuncicând e meditativă, faţa copilului aduce a rege asiatic,concentrarea îi dă o mină de Nietzsche. Astfel încât toatepersonajele din Sebastian în vis par nu atât agenţi aiimaginaţiei compensative, cât personificări ale stărilor variate şicontradictorii ce compun "infrapsihologia" nou-născutului. Poatepărea surprinzător însă, în ciuda aspectului butaforic şiproteiform, cartea e o apropiere considerabilă de misterul"bebeluşeniei", mod specific de existenţă în care sentimentele,încă neformate pe deplin, se văd, toate, la suprafaţa epidermei.Radu Vancu descompune cu tact, imaginaţie şi umor - toateîntreţinute de o imensă curiozitate - maşinăria secretă a corpuluimititel, preocupat să afle "cum anume stă sufletul în băieţel". Deaici, fragmentele remarcabile despre inteligenţa pur somatică aorganismului de copil.
Prin bătaia sigură şi acuitatea metaforelor, Radu Vancu poatecoborî în beciul mecanismelor sufleteşti, acolo unde dominăconfuzia absolută dintre senzaţie, sentiment sau intelect:"Sebastian e un model upgradat de bebeluş. Pe/ neocortextul lucios,toate informaţiile lumii le dă pe/ derdeluş; după care, distrate şifrăgezite, deschide floarea carnivoră a creierului şi le înghite.Prin/ transparenţa chihlimbarie, se vede fiecare informaţie,/ încăvie, palpitând în stomacul neuronal. Digerate,/ sunt apoi conectateserial în reţele înţelepte, ca/ piramidele cu trepte în selvaaztecă, ca pietrele preţioase în glyptotecă. E nevoie de mii dereţele/ aprinse deodată pentru un surâs, şi de alte mii/ pentru ungângurit - iar Shoahul şi Gulagul şi/ Armagedonul informaţiei serepetă la nesfârşit pentru/ o mami topită şi un tati fericit".
Adâncimea construcţiei lui Vancu rezidă însă în faptul că, înciuda aparenţelor, Sebastian în vis e mai degrabă carteatatălui decât cartea fiului. Privită mai îndeaproape, oda închinatăfiului în cuvinte şi imagini cât mai nestatornice şi mai pestriţenu e altceva decât o maşinărie fabuloasă de alungat urâtul tatălui.Prin crăpăturile mirificului basm se întrevăd angoasele şiobsesiile omului matur. Fără narcoticul indus de lumea bebeluşului,tatăl aproape că nu poate supravieţui, iar poezia se transformăîntr-o crudă elegie: "tati ia notiţe timid şi disperat, gândind căpentru el chestia s-a strâmtat cu totul, partida-i terminată";"dacă realitatea ar avea prostul gust să fie reală, treaba ar finasoală…creierul şi-ar vârî ca piţigoiul gheara-n gât".
Dacă n-au cum să fie proiecţii ale imaginaţiei nou-născutului,nici exerciţii literare gratuite, personajele centrale dinSebastian în vis sunt dubluri ale subconştientului încărcatal tatălui. Nietzsche, Omul din Subterană, Supraomul sau doar tatălsinucigaş sunt problematici cât se poate de grave, îmblânzite devecinătatea cu imaginarul domestic al copilului. De altfel,frumuseţea de subtext a cărţii stă, toată, în această dialecticăinversată: căci nu tatăl îşi educă fiul, aşa cum ne-am aşteptaîntr-un scenariu firesc al formării, ci invers: cel mic forţează,inconştient, maturizarea celui mare. Nu mă pot abţine să nu citez,în final, un excepţional pasaj despre ritualul de iniţiere atatălui. Afecţiunea se construieşte ca efect invers al cruzimii,într-o imagistică atât de concretă, încât aproape că vezisentimentele: "Sebastian se joacă cu tati cu tandreţea măcelarului/decrepit care-şi îndoapă porcul favorit cu trufe/ sperând să moarăde inimă, să scape de cuţit. Îi/ injectează cantităţi demente desentimente, şi patetice,/ şi bufe, direct în creierul clocotit, şitati când grohăie/ cu patimă, când guitar ascuţit. Toarnă în tatibiberoane/ de endorfine şi îl agită bine-bine. Când, în sfârşit,/ osă apară semnele negative de viaţă, când carnea/ porcului beatificva fi mâncată toată de caşexie,/ Sebastian va atinge cu degeţelelepielea colilie,/ acoperită de pustule şi mătreaţă - pielea vacrăpa/ sub unghiuţele-bisturie, iar din husa cu rapăn o să/ iasătati pururi tânăr, pe sine sieşi redat, plesnind/ de sănătate ca unporc bine îndopat. Sebastian o să/ facă atunci ochi dulci-amari,privindu-l cu dragostea/ profesională a unui staroste demăcelari".
Sebastian în vis e o frumoasă zestre nu doar pentrucopilul în curs de formare, ci şi pentru literatura actuală. Eaconsacră un poet pur-sânge, de cursă lungă, de la care ne putemaştepta oricând la surprize de proporţii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
