CONTRIBUTII

Diplomatie, zarzavaturi si lautari

21 dec 2007 Autor: Daniel Cain

Diplomatie, zarzavaturi si lautari

Gradina Publica si Teatrul National din Sofia, la 1900

Localizata in centrul Peninsulei Balcanice, Macedonia otomana nu are granite politice clare, fiind formata din trei vilaiete: Salonic, Monastir (Bitolia) si Uskub (adica Skopje, numit vilaietul Kosovo incepand cu 1877). Un teritoriu in care se invecineaza numeroase etnii si unde se infrunta religiile, nu numai islamismul si crestinismul, ci si, in sanul ortodoxiei, Exarhatul bulgar si Patriarhia greceasca. Un teritoriu pentru potentialii mostenitori ai Imperiului Otoman, Serbia, Bulgaria si Grecia, fara a uita de Romania, care se intereseaza de populatia aromana, sau de aparitia unui nationalism propriu macedonean, care respinge pretentiile tuturor statelor vecine.

Din punct de vedere geografic, Macedonia se gaseste exact in mijlocul Peninsulei Balcanice. Iar insemnatatea sa geostrategica se afla la originea disputelor extrem de dure pentru acest teritoriu, inregistrate la inceputul secolului trecut. Pe scurt, oricare dintre statele balcanice ar fi detinut Macedonia ar fi dobandit o pozitie strategica dominanta in peninsula. Biserica si scoala se transforma in instrumente puternice de propaganda, actiune desfasurata de statele balcanice ale caror interese se intersecteaza in Macedonia. Intoleranta duce la aparitia unor organizatii cu caracter paramilitar. Sunt organizate mici cete inarmate pe tot cuprinsul Macedoniei, alcatuite mai ales din luptatori de gherila, care apeleaza la forta si la teroare. Acestia ataca atat fortele otomane, cat si pe rivalii lor crestini. Astfel ca, in primii ani ai secolului al XX-lea, situatia din aceasta regiune este pur si simplu incendiara. Anarhia este principala caracteristica a unei epoci in care jafurile, santajele, rapirile, crimele si izgonirea unor familii intregi devin omniprezente. Asistam la masacrarea unor sate intregi, la spectaculoase atacuri de trenuri, la incendierea moscheilor si a bisericilor.
Principalul instrument al actiunii bulgare in Macedonia este Comitetul Suprem Macedonean. Organizatie cu structuri paramilitare, care are o reala influenta in viata politica din Principat. Nicicand activitatea Comitetului Macedonean Bulgar nu a fost mai covarsitoare, constata agentul diplomatic roman la Sofia Nicolae Misu, in vara lui 1900. Noul presedinte al Comitetului Suprem Macedonean, Boris Sarafov, este adeptul unor masuri ferme. In consecinta, in scopul colectarii de fonduri pentru inarmarea cetelor trimise in Macedonia, se recurge tot mai frecvent la represiuni si asasinate. Iar printre victime se afla si romani macedoneni. O serie de incidente petrecute in prima jumatate a anului 1900 aduc in atentia opiniei publice si a lumii diplomatice proportiile activitatii acestui comitet pe teritoriul Romaniei. Se inregistreaza mai multe incidente provocate de activisti ai Comitetului Suprem Macedonean in Bucuresti si Braila, care genereaza o vie corespondenta diplomatica.
Totul culmineaza cu asasinarea profesorului Stefan Mihaileanu, editorul ziarului Peninsula Balcanica. Roman macedonean, Mihaileanu publica o serie de articole impotriva revendicarilor bulgare in Macedonia si a Comitetului Suprem. Peninsula Balcanica, considerat "organul romanilor nationalisti macedoneni", duce, asa cum constata diplomatii straini acreditati la Bucuresti, o "lupta energica contra Comitetului Macedonean de la Sofia, contra politicii nationaliste bulgarofile din Macedonia si contra procedurilor de a strange bani, ce ne reamintesc cu frica de renumita Mafia italiana". Iritat de campania de presa initiata de Mihaileanu, Boris Sarafov il condamna la moarte si insarcineaza un tanar de 18 ani, Stoian Dimitrov, cu indeplinirea acestei sentinte. Asasinatul este savarsit in noaptea de 22 spre 23 iulie 1900, pe strada Linistii din Bucuresti. Desi Dimitrov sustine ca gestul sau este unul personal, oficiosul guvernamental roman anunta ca asasinatul a fost pus la cale de Comitetul macedonean de la Sofia, care are legaturi cu guvernul bulgar.
Asasinarea lui Mihaileanu starneste la Bucuresti nu numai stupoare, dar si o tresarire de orgoliu. Presa din ambele tari se dezlantuie intr-o campanie de descatusare pasionala. "Sangele lui Mihaileanu tipa pana la cer razbunare si ne vom razbuna, caci golul lui ne-a strans randurile si ne-a facut sa fim un cuget si o simtire", scrie Peninsula Balcanica. Intre timp instructia merge din descoperire in descoperire si da la iveala itele unui vast complot, urzit de ani de zile. Tinta de capetenie in Romania a conspiratorilor bulgari pare a fi fost asasinarea regelui Carol, scrie Titu Maiorescu, potrivit caruia "emotia desteptata in Romania era cu atat mai mare, cu cat, in aceeasi vara, regele Umberto al Italiei fusese asasinat de un anarhist si se presupunea o legatura intre anarhistii italieni, rusi si bulgari, in parte aflati in Romania". Iar "purtarea condamnabila a comitetului rezulta din planuirea si incercarea de executare a unei lovituri care putea duce la periclitarea statului nostru: omor al unui conational, atentat la viata Suveranului, complot contra sigurantei Statului". In consecinta, asa cum se declara in plenul Parlamentului, "era drept ca tara sa fie indurerata, era drept ca tara sa fie indignata, era drept sa urmareasca cu interes masurile pe care guvernul le lua pentru a pune tara la adapost de asemenea atentate". Ziarele aduc stiri care maresc agitatia, iar agitatia in tara impotriva bulgarilor ajunge la paroxism. Se vorbeste de ciocniri la granita, de teroarea la care sunt supusi romanii din Sofia, de amenintarile cu moartea primite de agentul diplomatic roman la Sofia. Ziarul Adevarul, care face o opozitie crancena guvernului, apare la 1 august cu o manseta in care se spunea: "Cetateni, momentul este solemn si mare! Sa uitam urile intestine, sa uitam deosebirile de idei si sentimente, sa ne aducem aminte de un singur lucru, ca suntem romani si asupra numelui si faimei noastre s-a aruncat batjocura! Cetateni, fiti gata, caci nu se stie daca maine nu va suna ceasul cand vom fi chemati sa ne facem datoria!". Iritarea generala este alimentata de presa de scandal. "Prin declaratii alarmante contra poporului bulgaresc, presa a aprins patriotul roman, care se trezeste iute. Pe zidurile stradale aparura proclamatii inflacarate; ziarele umoristice se umplura cu caricaturi la adresa bulgarilor", in timp ce autoritatile romane au declansat "represalii contra bulgarilor macedoneni care traiesc in satele Romaniei". Sunt organizate mitinguri in mai multe orase din Regat, iar la Bucuresti se strang 40.000 de persoane pentru a infiera, potrivit lui Constantin Bacalbasa, "miseleasca asasinare a marelui patriot roman Mihaileanu si conspiratiile nesanatoase ale comitetului macedo-bulgar din Sofia pe teritoriul Romaniei". Aud ca in mijlocul caldurilor, scrie Simion Mehedinti in vara lui 1900, "strazile Capitalei s-au umplut de norod: s-au ridicat steaguri, s-au imprastiat cocarde, s-au tinut discursuri si, dupa cum se spune, nu s-a uitat nimic din ceea ce contribuie la inflacararea maselor. O poeta a facut si oarecare versuri de ocazie, spre a infiera in ritm si rima atentatul politic, pe care vecinii nostri de peste Dunare l-au pus la cale cu atata lipsa de respect". Peste "capetele naucite" ale bulgarilor cad "toate trasnetele si fulgerele care erau pe cerul politic innourat al Romaniei". Nici presa bulgara nu se lasa mai prejos: "Mandria noastra nationala dicteaza fiecarei inimi de bulgar sa respinga cu indignare aceste atacuri incalificabile si sa apere cu fermitate numele bulgar, onoarea bulgara si atotputernicia bulgara". Luate de val, spiritele se incing. La Bucuresti "zarzavatul sarmanilor gradinari bulgari a fost calcat in picioare", in timp ce lautarii care canta in gradina publica din Sofia vin la Agentia diplomatica a Romaniei sa se planga ca, "daca nu intervenea politia, era sa fie batuti de publicul bulgar, care le-a interzis a mai canta romaneste". Aceste excese ale opiniei publice sunt condamnate de Take Ionescu, in plenul Adunarii Deputatilor: "De cand cu conflictul cu Bulgaria s-a produs, la noi in tara, o nenorocita tendinta: s-a incercat sa se caute la unii romani buni si adevarati romani terminatia numelor lor, si pe aceasta subreda temelie sa li se faca proces. Nenorocita tendinta!".
Intre Sofia si Bucuresti este un dialog al surzilor. Ilustrat de discutiile purtate de reprezentantul guvernului roman Nicolae Misu cu primul-ministru bulgar Todor Ivanciov, care, potrivit lui Misu, "n-a avut prilejul a-si apropia o buna crestere, urbanitatea si tactul necesare in negocierea afacerilor". Un exemplu. Domnia sa a inceput din nou a mi se plange de expulzarile cu miile ce se fac in Romania, ii scrie agentul diplomatic roman la Sofia ministrului sau, Alexandru Marghiloman, in toamna anului 1900. "I-am repetat comunicarea ce, conform instructiunilor Dvs, i-am facut prin nota, ca afirmatiile D-sale nu concorda cu nota oficiala a D-lui Agent Teodorov, care estimeaza acele expulzari la vreo suta. Dl Ivanciov a continuat a mentine ca expulzatii sunt cu miile si ca multi sunt respinsi chiar la fruntarie sau pe cale administrativa, fara jurnal al Consiliului de Ministri. La aceasta am explicat D-lui Ivanciov ca persoanele respinse la fruntarie sunt probabil indivizi care nu intrunesc conditiile de intrare la noi in tara. Ca, probabil, acele persoane n-au acte in regula. I-am spus apoi ca, de mai bine de doua luni de zile, i-am remis o nota detaliata stabilind bazele pentru intrarea in tara a calatorilor venind din Bulgaria si viceversa, la care nota Domnia Sa pana astazi n-a raspuns. Dl Ivanciov mi-a ripostat ca n-a dat un raspuns la nota mea, pentru ca simte un dezgust a lua in mana dosarul relativ la ultimele neintelegeri cu Romania. Am observat D-lui Ivanciov ca afacerile statului nu se trateaza dupa gustul sau dezgustul ce resimtim, ci conform datoriei ce avem a ne ocupa de ele. Astfel ca D-sa n-are de ce se plange, daca a omis a raspunde la propunerile guvernului roman pentru regularea intrarii calatorilor in ambele tari, propuneri ce am facut in mod cel mai conciliant de un timp asa de indelungat."
Acest dialog al surzilor continua pana in vara lui 1901. Cand conflictul diplomatic dintre Sofia si Bucuresti este considerat inchis. Zarzavagii bulgari pot sa-si vanda, din nou, marfa in pietele bucurestene, iar cantecele romanesti se aud iarasi in gradinile publice din Sofia. Nu pentru mult timp...

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 21.12.2007

 
Cuvinte cheie:
Diplomatie
, zarzavaturi
, si
, lautari
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide