Discursuri benefice

18 iul 2008 Autor: Virginia Barbu

In continuarea actiunii de promovare a valorilor artei contemporane romanesti, mentinand nivelul calitativ al expozitiilor anterioare, Maria Magdalena Crisan, criticul de arta si curatorul galeriei "Veroniki Art", a propous pentru luna iunie doi artisti din Targu Mures, Ioan Sulea (pictura) si Gheorghe Muresan (sculptura). Absolventi ai Institutului de Arte Plastice din Cluj (sulea - 1987, Muresan - 1974), cei doi formeaza un tandem amical pus in expozitie sub genericul Discursuri paralele. Dincoace de independenta limbajelor lor plastice, o afinitate mai profunda este detectabila in preocuparea comuna pentru fondul culturii si al spiritualitatii autohtone, pentru expresivitatea purtatoare de sensuri existentiale din pictura bizantina si din sculptura populara. Aceasta preocupare a lui Ioan Sulea si Gheorghe Muresan pentru ceea ce este vechi si in buna traditie romaneasca, ofera expozitiei un caracter linistit si benefic recuperator.
Ioan Sulea mediteaza asupra obiectului investit religios, pandindu-l in materialitatea sa si sub aspecte generale, simbolic-energetice, intr-un limbaj cand dinamic, aprins, fulgurant, cand static, suspendat, diafan. Motivul cupei, pocalului, paharului aduce cu sine problematica, centrala in artele plastice, a plinului si golului, pe care Sulea o potenteaza prin virtutile desenului riguros, ale geometriei ordonatoare si cromaticii subtil variate in regim grafic sau pictural. Un merit deosebit al artistului este acela de a concentra in Sfantul Potir o suma a simbolurilor crestine si, in acelasi timp, de a desface un larg evantai al interpretarilor, cum se intampla in lucrarile intitulate Invierea sau Ultima Cina, in care cele 12 potire, din jurul celui central, apar stilizate ca piesele de sah ale unei partide cruciale.
Gheorghe Muresan isi propune, cu verva de tamplar si viziune de arhitect, sa ne povesteasca despre copacul-fantana, omul-de-lemn, poarta-fierastrau si despre tot felul de intamplari care se petrec, in fiecare zi, inauntru si in afara. Demersul sau plastic, bazat pe un mestesug bine asimilat si valorificat, se articuleaza ingenios, combinatoriu, pe dialogul dintre sculptural si pictural, tridimesional si bidimensional, natural si artificial, narativ si poetic. Ciclul sau de Ferestre cuprinde "tablouri" realizate din piese de lemn, cu finete alese dupa calitatile lor texturale si cro matice, compuse ca un puzzle sau prinse in suruburi, incheieturi ce dezvaluie pasiunea artistului pentru arhitectura populara de lemn. Muresan integreaza omul in peisaje esentializate, recuperand simplitatea si umorul proprii zonelor rurale.