Odata cu intrarea Romaniei in primul razboi mondial, la 28 august 1916, Siguranta Generala a efectuat perchezitii la domiciliile unor persoane considerate suspecte. Conform detectivilor Sigurantei, Ioan Slavici (1848-1925) a fost considerat un supus austro-ungar. La cei 68 de ani ai sai, scriitorul a fost ridicat din pat in miezul noptii si dus la Prefectura Politiei, iar apoi la fortul Jilava. Agentii Sigurantei i-au confiscat acestuia toate manuscrisele pe care i le-au gasit in birou. Timp de o luna de zile, Slavici a dormit pe o rogojina intr-o celula care mirosea a mucegai, indurand de la ceilalti condamnati „fel de fel de jigniri si umiliri". Invitat in biroul lui Romulus Voinescu, seful Sigurantei, Slavici si-a pledat nevinovatia, mentionand ca manuscrisele sale erau pur literare, solicitand sa-i fie restituite, mai ales ca lucra la ele de 10 ani.
Readus in Bucuresti, Slavici a fost inchis in hotelulLouvre, „de unde mi s-a dat in cele din urma voie sa ma intorc ca om nevinovat in mijlocul familiei mele". Desi liber, Slavici nu si-a primit manuscrisele. In acest context, la 17 august 1918, scriitorul a apelat la primul-ministru, cerand sa-i fie returnate romanul „Musculita" si „Sintaxa", partea a II-a a „Gramaticii limbii romane".
Siguranta Generala a respins solicitarea lui Slavici, la 25 august 1918, motivand ca toate actele care au fost ridicate odata cu mobilizarea armatei „au fost evacuate". Indirect, Siguranta lasa sa se inteleaga ca documentele care au fost transportate la Iasi fie s-au ratacit, fie au fost distruse din cauza razboiului. Slavici nu a fost multumit de raspunsul primit, revenind la premier cu o noua petitie, declarand ca la cei 70 de ani ai sai manuscrisele devenisera singura mostenire pe care o putea lasa familiei. La 13 martie 1920, Slavici a solicitat Sigurantei Generale, sa fie despagubit pentru disparitia textelor sale.
Slavici a decedat la 17 august 1925, actiunea fiind continuata, fara succes, de Eleonora Slavici, sotia sa. In 1942, urmasii lui Slavici l-au imputernicit pe avocatul Marin Stanescu sa-i ajute sa recupereze manuscrisele. Acesta s-a adresat Sigurantei Generale, la 21 octombrie, solicitand documentele. Comisarul C. Grigoriu l-a informat pe avocat „ca este imposibil de a mai da de urma manuscriselor disparute" si ca desi clientii acestuia puteau sa solicite daune in instanta, o asemenea actiune nu ar fi avut „nici un rezultat pozitiv".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
