Scriitorul nu o duce nicaieri ca un nabab. Dar sunt multe tari in care se poate trai decent, onorabil din meseria scrisului. Modul in care o societate gaseste modalitati de a plati munca scriitoriceasca reprezinta atitudinea fata de literatura, dar desemneaza si pretuirea si respectul pe care ea o arata creatorilor ei. In fond, pana la urma, filosofia de la care trebuie pornit este destul de simpla: orice munca trebuie platita, iar de truda scriitoriceasca se folosesc multi oameni spre a se instrui, spre a se forma sau pentru a se distra. Cartile sunt folosite in varii ipostaze. Munca autorilor este si ea folosita in diferite chipuri. In general, si munca si cartile sunt vag recompensate si asta numai intr-o miscare de genul "da-mi produsul, ia produsul". Mai exact, numai atunci cand este cumparata cartea. Dar cartile mai intra in biblioteci publice, cartile mai pot fi multiplicate (se aplica si la noi taxa pe copie, adica o taxa pe care orice detinator de aparatura de multiplicat o plateste la achizitionarea ei), cartile sunt folosite ca material didactic in scoli, facultati (manuale sau cursuri, antologii), cartile sunt folosite in diverse spectacole s.a.m.d. Numai cativa scriitori pe lumea asta pot trai foarte bine din drepturile de autor propriu-zise. Dar un numar considerabil de scriitori traiesc, pe alte meleaguri, din ceea ce reprezinta un autor sau o carte. Practica lecturilor publice platite este larg raspandita, ca si aceea a conferintelor publice platite. Lansarile de carte si acordarea de autografe se realizeaza si ele in multe parti in sistemul invitatiilor sau biletelor platite. Interviurile acordate posturilor de radio sau televiziune, participarea la dezbateri sunt si ele remunerate. Larg raspandite sunt si bursele de creatie sau de documentare, ele asigurand un confort material si spiritual scrierii viitoarei carti. Sursele de finantare pentru astfel de activitati platite sunt diverse si nu apasa doar asupra unei singure institutii sau numai asupra bugetului de stat: sindicatele, consiliile locale, institutiile particulare (radiouri, televiziuni etc.), utilizatorii contribuie in proportii mai mari sau mai mici la plata autorilor. Nu este vorba numai de un mecanism simplu de gandire -"totul se plateste" - ici de o mai larga intelegere a rolului si statutului creatorilor intr-o societate. Noi, romanii, autori si cititori deopotriva, avem inca o privire lejera asupra muncii scriitoricesti, asimiland-o unui hobby, adica unei placeri personale (poate si cu beneficii publice) exercitate in timpul liber. Autorii nu se zbat pentru drepturile lor, sunt dispusi oricand sa isi ofere gratis munca (a se observa cu cata generozitate impart gratuit scriitorii nostri cartile lor, carti pe care adesea le platesc de doua ori - o data la edituri si o alta data cand si le cumpara). Editorii platesc aproape simbolic, radiourile, televiziunile si presa scrisa nu platesc, nici picate cu ceara, interviurile.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
