Cu ceva vreme în urmă a apărut în Italia – din păcate abia acum ne-a căzut în mână, după ce profesorul Nicolae Lascu l-a amintit în interviul publicat de Ziarul de duminică în numărul din 6 martie a.c. – un formidabil album, format mare, despre marmura artificială şi legăturile meşterilor italieni cu România.*) De regulă nu prezentăm la această rubrică decât cărţi tipărite de editurile româneşti, dar facem o excepţie, dată fiind importanţa subiectului (românesc), participarea masivă la proiect a cercetătorilor români şi descrierea unor monumente arhitecturale româneşti.
Ne aflăm în faţa unui volum, rod al unei colaborări fructuoase dintre cercetători italieni şi români, care prezintă un interes cu totul special, din mai multe puncte de vedere. Motivele le subliniază prof. arh. Emil Barbu Popescu într-o prezentare. În primul rând, cartea reconstituie cu multă acurateţe fascinantul drum al lui Pietro Axerio, provenit din mica localitate italiană Rima, din Piemont, trecând prin marile oraşe europene, unde a deprins meşteşugul neegalat al marmurei artificiale, pentru a se stabili la Bucureşti, care a devenit, graţie lui, unul dintre centrele importante ale artei marmurei artificiale. În al doilea rând, volumul pune în lumină, în urma unei cercetări riguroase, minuţioase şi sistematice făcute în arhivele italiene şi cele româneşti, publice şi particulare, un aspect practic necunoscut, acela al contribuţiei italienilor la construcţia modernă a oraşelor noastre la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului XX. Într-adevăr, numele lui Pietro Axerio şi al antreprizei sale nu a fost semnalat până acum decât sporadic, în legătură cu puţine clădiri bucureştene. Cartea demonstrează, cu argumente convingătoare, că Axerio a înţeles în mod perfect intenţiile arhitecturale cărora le-a dat strălucire prin lucrările sale. Nu este vorba de clădiri comune, ci de câteva dintre cele mai reprezentative construcţii din Capitală şi alte oraşe, de la palate ale Curţii Regale, la vaste reşedinţe sau la impunătoare clădiri publice. Este impresionantă măiestria decoraţiilor executate în marmură artificială, lucrări în care aspectele tehnice, stăpânite în mod desăvârşit, se îmbină armonios cu arta redării materialelor şi a înscrierii perfecte în ambianţa spaţiilor respective. El a fost, totodată, un antreprenor important al epocii, fiind, vreme de mai multe decenii, furnizor recunoscut al Casei Regale a României. Cartea ilustrează, într-o manieră remarcabilă, prin calitatea textelor şi a ilustraţiilor, această dublă calitate a lui Axerio. În al treilea rând, volumul este un rezultat exemplar al unei colaborări de mare ţinută ştiinţifică la care Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu" a avut un însemnat rol.
Două personalităţi au avut o contribuţie deosebită la realizarea acestui album:
profesorul Nicolae Lascu, prorector al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti şi Hanzi Axerio Cilies artizanul italian al lucrării.
Marmura artificială este un material rezultat din combinaţia, în anumite proporţii, a ipsosului cu apă şi adeziv. În pasta astfel obţinută se adaugă pigmeţi de culoare, după o compoziţie dorită. Se mai numeşte „marmo finto” (marmură falsă). A apărut încă din secolul al XVI-lea, dar utilizarea ei frecventă este legată, pe de o parte, de arta barocă bavareză şi, pe de alta, de „explozia” constructivă din centrul Europei din secolul al XIX-lea. Pietro Axerio şi fratele său, Giovanni, care au lucrat în România, proveneau, într-adevăr, dintr-un sat, Rima, aflat la 1.420 m altitudine, în apropiere de graniţa cu Elveţia. Ei au lucrat în Franţa, Germania, în întregul Imperiu austro-ungar, în Suedia, Norvegia, Elveţia, Olanda, până au fost aduşi de regele Carol I în România.
Clădirile la care cei doi maeştri, echipele lor şi cele pregătite de ei au lucrat în România sunt numeroase – biserica Domniţa Bălaşa, Palatul Peleş, Ateneul Român, Casa Monteoru, Casa Vernescu, Catedrala Sf. Iosif, Palatul de Justiţie, Banca Naţională a României, Casa Turnescu, Palatul din Calea Victoriei, Banca de Scont, Primăria Muncipiului, Hotelul Athenee Palace, Palarul regal Cotroceni, Berăria Carul cu bere.
Despre toate acestea sunt informaţii pe larg în album. Textele sunt în română şi în italiană, iar ilustraţiile sunt numeroase şi convingătoare.
Socotim acest album atât de important, încât, poate, una dintre editurile de profil, apreciate şi dornice de promovarea valorilor româneşti în arhitectură, ar prelua şi tipări textul românesc al albumului, ulterior şi cu traduceri în alte limbi de circulaţie, ca să facă astfel cunoscute la scară mai largă monumentele de arhitectură ale neamului. Din păcate, volumul, chiar în forma prezentată de noi, nu se găseşte în librării.
*) La via del marmo artificiale da Rima a Bucarest e in Romania tra otto e novecento. A cura di Enrica Ballarè. Zeisciu, centro studi. Ediţie bilingvă italo-română. Drumul marmurei artificale de la Rima la Bucureşti şi în alte oraşe româneşti în perioada lui Carol I. Texte de Axerio Cilies Hanzi, Ballarè Enrica, Kannès Gianluca, Lascu Nicolae, Moroni Paolo, Pedrettti Roberto, Simina Stan. Fişe ale monumentelor de Arina Niţulescu, Macrina Oproiu, Nicolae Lascu, Liana Iliu, Cristina Ionescu, Simina Stan. Proiect grafic de Enrico Garavaglia. Fotografii de arhivă de Camil Iamandescu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
