Claxonata la semafoare in Citroenul sau de colectie 2CV, cu prelata lasata, fluierata pe strada cand isi flutura voluptuoasa coama "virata" in albastru, "siderand" purtatoarele de sutien prin impudoarea corpului dezgolit sau starnind cute pe fruntile celor convinsi ca succesul in arta este rezervat doar speciei masculine, Adriana Elian a adus in Clujul cenusiu si gomos (sau numai impotmolit in prejudecati inutile) al anilor '90 concretul personajului-artist vital, stralucitor si extravagant.
Scurtul "purgatoriu" petrecut imediat dupa revolutie intr-o colonie de artisti "underground" din Berlinul post-unificat a fost, cred, perioada-tampon, de carantina, in raport cu precedenta perioada, "alba", dealtfel, in biografia a artistei. Ceea ce a urmat reprezinta parcursul si oarecum deja istoria celei mai (daca vreti sa stabilim ierahii) originale, surprinzatoare, lucide si constante in demersul sau, artiste care s-a dezvoltat pe parcursul unui deceniu si jumatate in al doilea oras cultural al tarii, daca socotim numarul artistilor inregistrati.
"Managerizandu-si" cu aplicatie propriul destin, a realizat devreme ca notorietatea locala este o falsa glorie si de aceea fructele tenacelui sau "daimon" le-am gasit constant in expozitiile de palmares autohtone sau in anturajul unor nume consacrate international, iata, pe o lista extrem de comprimata, in care apar Robert Flack, Sylvie Moreau, Bienala Tineretului de la Torino sau expozitia Art dans le monde organizata la Paris de revista Beaux Arts. Colegii de breasla bucuresteni au aplaudat-o mereu si juriile celor mai ravnite premii nationale i-au acordat de doua ori distinctia maxima.
Dar aceasta voce originala nu poate fi inteleasa pana la capat decat in ambianta propriilor expozitii personale organizate cu o constanta care adauga calitatilor sale meritul unei prolifice creativitati. Doar enumerarea titlurilor acestora poate fi semnificativa, chiar cu ochii inchisi, pentru panoplia conceptuala si formala ce descinde periodic din atelierul artistei: Familia - nucleul societatii, Frumusetea interioara, Flautul fermecat, Erotica, Gradina carnivora.
Indiferent de nivelul de lectura, fiindca de fiecare data expozitiile sale au suprapuse diverse niveluri de adresabilitate, opera sa pastreaza un miez carnos ce se extrage din acea rara esenta numita, si deseori acum banalizata de naturile diletante, spirit artistic. Este acel spirit inca fragil in cultura noastra vizuala asimilat mai degraba unui soi de mestesug, si acela incomplet, decat unei profunzimi, dezvoltate in multiple planuri ca in marile culturi, al caror model, iata, ramane incomplet absorbit.
Dar Elian stie ca aparenta accesibilitate a unei picturi figurative nu face destul spectacol fara suficientele straturi ideatice ce traverseaza ochiul si conecteaza mintea la acel teritoriu care este eterna fascinatie a povestii. De aceea, picturile sale sunt locuri ce se cer revizitate; iar in Galeria Ivan din strada Maria Rosetti, gazda lor bucuresteana permanenta, ele rapesc privirea si se lasa, evident, "rapite".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
