Continuam publicarea de fragmente din antologia intitulata"A Treia Forta: Economia libertatii - Renasterea Romaniei profunde" in pregatire la Editura Logos. Antologia va fi lansata, in prezenta coordonatorului ei, profesorul si economistul american John Medaille, pe 26 noiembrie 2009, la Sala Rapsodia din Bucuresti, in completarea spectacolului "Toti cinci" al Companiei Dan Puric. Cartea schiteaza doctrina economica a miscarii personalist-conservatoare si este rodul mai multor autori de prestigiu. (Pentru usurarea lecturii, am eliminat notele de subsol).

Statul civic urmareste sa uneasca beneficiile statului dadaca si ale mecanismelor pietei, dar nu prin favorizarea unuia sau altuia dintre ele, ci prin depasirea amandurora. Noua structura civica propusa de conservatorii britanici privilegiaza asocierea in fata instrainarii, responsabilitatea in fata interesului egoist si (stiu ca este socant), obstescul in fata individualului. Drept urmare, agenda politica a lui Cameron este cu mult mai radicala, mai cuprinzatoare si mai transformatoare decât banuieste majoritatea. Ofera o iesire din politica falimentara bazata pe diferentele dintre clase prin largirea notiunilor de proprietate si ofera o cale de a evita conflictele dintre capital si forta de munca. Se opune cu egala vigoare monopolurilor publice ale statului si cartelurilor private ale pietei, pentru a darâma barierele care blocheaza accesul pe piata si capitalizarea individuala. In sfârsit, ar putea sa elimine consecintele multiculturalismului incurajat de stat, a lenesului relativism moral si social de care da dovada clasa de mijloc liberala.

In fata actualului colaps al capitalismului monopolist, creat de credit si sprijinit de stat, nevoia cea mai urgenta a conservatorilor este sa creeze o cu totul noua economie politica si o paradigma reconfigurata a pietei si a comertului. Aceasta economie conservatoare progresista va urmari trei obiective intrepatrunse: remoralizarea pietei, relocalizarea economiei si recapitalizarea saracilor.

Doar pietele situate in cadrul unei arhitecturi morale care sa le modeleze sunt sustenabile, asa cum bine a inteles Adam Smith. Fara lege, moralitate, traditie si constiinta am avea anarhie in loc de schimburi comerciale si extorcare in loc de contracte. Dezvoltarea economica trebuie sa treaca o serie de teste sociale, iar conservatorii trebuie sa lege politica economica de obiectivele sociale pe care vor sa le atinga. Iar pentru conservatori acestea ar trebui sa fie raspândirea foarte larga a bogatiei, a activelor si a beneficiilor bunastarii sociale si ecologice. Eliberarea de sub dominatia monopolista a birocratiei etatiste si de sub cea a pietei va permite independenta necesara formarii comunitatilor si o reechilibrare a nevoilor legate de munca, familie si cresterea copiilor.

"Statul de piata" al laburistilor, slugarnic fata de marile companii, a generat o tara de "orase clonate" si "orase fantoma" in care centrele comerciale sunt fie identice, fie absente. Veneratia lui Blair si Brown fata de pietele monopoliste a produs paradoxul competitiei fara competitie, favorizarea exclusiva a unui model comercial bazat pe mall-uri si permanenta dominare a supermarketurilor. Micii intreprinzatori sunt eliminati de puterea monopolista a intreprinderilor transnationale si le este blocat accesul pe piata datorita economiei de scara. Nu-i de mirare ca in Regatul Unit ponderea intreprinderilor mici si mijlocii inregistreaza unul dintre cele mai mici procente din OECD.

Intreprinderile mici si mijlocii sunt insa formele prin care milioane de oameni obisnuiti sunt proprietari si isi asigura bunastarea pentru ei si familiile lor. Actuala piata ii deposedeaza si ii recategorizeaza drept membri ai clasei prost platite de servitori ai intreprinderilor in loc sa-i considere o clasa de proprietari de intreprinderi. Prin inasprirea legilor care asigura echilibrul dintre dezvoltarea economica si calitatea mediului inconjurator si prin reforma sistemului de impozitare locala, conservatorii pot sa restaureze economiile locale si capitalul local. Drept urmare, toti factorii economici vor beneficia de pe urma tranzactiilor comerciale si nu numai aristocratia transnationala, din Marea Britanie a lui Brown, care se sustrage de la plata impozitelor.

Al treilea obiectiv al conservatorismului progresist este recapitalizarea saracilor. Sub dominatia pietei monopoliste, saracii au fost in totalitate deposedati. In 1976, jumatatea de jos a populatiei detinea 12% din lichiditatile natiunii; in 2003 procentul s-a redus la 1%. In aceeasi perioada, avutia celor situati in segmentul de 10% cei mai bogati a sporit de la 57% la 71%. Rata economiilor a scazut la nivelul anilor 1940, salariile mici au crescut cel mai putin, prapastia dintre bogati si saraci s-a adâncit atât in termeni relativi cat si in termeni absoluti - toate acestea in timp ce elitele ne tineau lectii despre beneficiile universale ale capitalismului global. In consecinta, o noua agenda conservatoare privitoare la extinderea si asigurarea proprietatii este imperios necesara. Trebuie sa salvam de la reproletarizare si o permanenta dependenta de un stat dadaca inadecvat victimele cele mai vulnerabile pe care le-au creat laburistii prin depresia economica generata de criza creditelor. Pentru aceasta este nevoie de o noua filozofie privitoare la sporirea activelor si la echitatea capitalurilor.

Noul conservatorism este acuzat de a fi superficial sau extremist - de a fi insipid sau un thatcherism deghizat animat de cele mai perfide intentii. Nu poate sa fie si una si alta pentru ca, de fapt, este altceva, ceva nou si nerecunoscut. Reprezinta o critica adânca si cuprinzatoare a extremelor existente si o restaurare a ceva apropiat de inima Marii Britanii: un conservatorism organic caruia ii pasa de noi toti.

(Trad. de Ovidiu Hurduzeu)

Phillip Blond: ganditor politic britanic, teolog si filozof, autor al eseului Red Toryism, consilier al liderului Partidului Conservator britanic. Articole in "The Guardian" si "The Independent". A predat la Universitatile din Cumbria si din Exeter. Acum conduce grupul consultativ de experti (think-tank) ResPublica, pe care l-a creat.

Putem spune ca discursul libertarian despre stat nu e decât o subspecie retorica a imanentismului statului actual. In definitiv, economia clasica se ocupa de economia familiei, a gospodariei. Economia neoclasica, din secolul al XVIII-lea, e construita in jurul statului, al interventiei sau noninterventiei lui in economie. Libertarianul functioneaza in interiorul si in termenii statului pentru ca neaga statul folosindu-se de discursul utilitarist al statului. Or, dupa cum am spus, problema nu e daca statul e "small" ori "big". Ci daca e reprezentativ. Adica daca reprezinta, apara si aplica rânduiala. si aici trebuie sa spunem ca nu. Si asta pentru ca statul, astazi, face legea. Statul e sursa legii pe care poporul trebuie sa o aplice, desi ar trebui sa fie invers. "Elita" nascoceste "valori" (sloganuri) pe care poporul trebuie sa le asimileze, când in mod normal elita ar trebuie sa ilustreze valorile organice ale ortodoxiei populare. In loc de traditionala autoritate de judecator a regelui care imparte dreptatea, statul si-a arogat autoritatea de legiuitor.

Statul e acum sursa legii, chiar daca in teorie e "poporul". Ca atare, statul nu mai reprezinta nimic altceva decat pe sine (adica elitele birocratic-manageriale). Si aceasta criza de reprezentare a statului are la origine transformarea statului traditional in stat stiintific. Trecerea de la statul medieval - care reprezenta totul, precum imparatul cu globul imperial in mâna - dar controla foarte putin, la statul care nu reprezinta nimic - sau doar pe foarte putini - dar controleaza totul s-a facut sub imperiul aparitiei statului stiintific. Statul stiintific e statul care a asimilat pretentia stiintei de a nu vorbi despre realitate, ci doar de a construi modele in interiorul premiselor date. Dar, de vreme ce singurele modele operative sunt in interiorul premiselor date, daca experimentele functioneaza, atunci incetul cu incetul singura "realitate" care mai ramâne la nivelul discursului oficial e cea care are la baza premisele date. Sau impuse cu forta. Conexiunea dintre acest model stiintific si statul-Leviathan, pe de o parte, si o intelegere eretica a lui Dumnezeu, pe de alta parte, a fost bine sesizata de Luc Foisneau, care nota ca teza atotputerniciei, lipsite de dragoste, a lui Dumnezeu sta la baza atAt a stiintei naturale cat si a filosofiei politice a lui Hobbes.

Daca statul stiintific a fost expresia unei anumite intelegeri reductioniste a omului, din secolul XX omul a inceput sa fie rezultatul ingineriilor sociale. Mai intai statul a fost modelat in acord cu o teorie reductionista a omului. Apoi, odata ce tehnologia a ingaduit-o, omul a inceput sa fie modelat in interesul statului. De aceea, o reconstructie a statului nu poate avea loc fara o limpezire a antropologiei care ar trebui sa stea la baza statului. Si aici istoria ne poate fi de real folos pentru ca istoria e despre ceva care se petrece intr-un timp si un loc care e perceput ca o realitate autonoma dar accesibila. Istoria, spre deosebire de stiinta, nu e autoreferentiala. De aceea, restabileste o realitate si obisnuinta raportarii la o realitate. Monarhul crestin traditional isi recunostea rolul de pastrator al legii si era legat dinastic si cutumiar, ca pastrator al legii, de istorie. Taranul liber, razesul, era legat de parohie si de mosie. Autoritatea statului si libertatea oamenilor aveau ca sursa pe Dumnezeul cel viu si se exprimau in cadrele Creatiei sale. Acum libertatea oamenilor are ca sursa autoritatea statului care se exprima in propriile sale cadre autoreferentiale. Istoria, ca si teologia, a fost eliminata - ca punct de referinta al obiectivelor si practicii politice sau ca obiect de studiu serios - de statul utilitar care nu mai are nevoie de modele umane, ci doar de modele economice sau politice. Timpul viu al istoriei si viata vesnica au fost inlocuite de eternitatea "self-contained", autosuficienta, a mecanismului politic.

Distributismul, spargand aceasta autoreferentialitate prin reafirmarea libertatii reale a persoanei, reuseste sa creeze un "in afara", reuseste sa restabileasca un punct de referinta care scapa cuprinderii statului. Si tot ce scapa cuprinderii statului il sileste pe acesta sa redevina reprezentativ, pentru ca statul nu e reprezentativ decat in masura in care ii scapa ceva, in masura in care sunt lucruri pe care nu le cuprinde. Dar un om redus la masura sa utilitara, la calcul economic, e reprezentat foarte bine si de statul utilitar - dar neproductiv - al actualului sistem managerial-corporatist, si de utopicul stat utilitar minimal al libertarianismului. Pentru ca, in aceste modele, statul si cetateanul se intâlnesc pe palierul "interesului" economic, al utilitatii. Or, statul si cetateanul trebuie sa se intalneasca pe palierul libertatii ca implinire a dreptatii si dragostei lui Dumnezeu. Libertatea i-a fost daruita persoanei, nu statului sau marfurilor.

Cu distributismul nu te poti "juca". De la cameralismul suedez, construit pe baza autonomiei financiar-administrative a taranilor-cetateni, care a stat la baza "modelului suedez" distrus de "social-democratia" doctrinara si antiumana a lui Alva si Gunnar Myrdal si a lui Olaf Palme, la agrarianismul lui Thomas Jefferson, la NEP-ul lui Lenin, care a permis inflorirea temporara a "comunelor" taranesti zdrobite ulterior pentru ca devenisera principalele obstacole in calea sovietizarii, la miscarea cooperatista din Europa de Est interbelica, la perioada "mandatarilor" in Romania socialista a anilor '60, restaurarea micii proprietati a coincis intotdeauna cu o perioada de efervenscenta economica, de revenire a firescului in discursul public, de optimism si de libertate.

Pentru ca restaurarea micii proprietati are drept consecinta restaurarea libertatii, toate oranduirile al caror principal obiectiv a fost ingineria sociala - de la comunism si nazism la corporatismul-globalist de astazi - au fost si sunt impotriva micii proprietati. Pentru ca restaurarea micii proprietati are drept efect iesirea de sub domnia cantitativului, care sta la baza statului modern si a gandirii modelate de el. Economia distributista dezvolta un centru de referinta, un centru de realitate, in afara controlului statului. Si orice centru de realitate se cere reprezentat. Or, statul utilitar modern nu poate accepta acest lucru, pentru ca reprezentarea realitatii distruge coerenta ideologica.

Mircea Platon: istoric si ganditor roman, in prezent doctorand in istorie la Ohio State University at Columbus. Autor al mai multor volume: Ortodoxia pe litere (Christiana, 2006), Cine ne scrie istoria (Timpul, 2007), A Treia Forta: Romania profunda (impreuna cu Ovidiu Hurduzeu).