Ziarul de Duminică

ECOURI/ Intru delirul limbii şi al naţiei române

ECOURI/ Intru delirul limbii şi al naţiei române
14.04.2010, 14:03 70
Romanul Venea din timpul diez* artrebui plătit cu râsul pe pagină, pe cuvânt ş.a.m.d. Nu pot să măstăpânesc, râd şi acum, aşa cum am tot râs citind;mai precis, aşacum n-am mai râs de pe la Gogol, Bulgakov, Jarry, Urmuz, Harms oriPhilip Roth incoace... O cură prin vibraţia corzilor vocale,exorcizantă, purificatoare. Capitol după capitol, mă rugam (lanimeni, dar mă rugam) s-o ţină tot aşa, să nu se rupă firul, şi nus-a rupt, am dus-o intr-un hohot! Bogdan Suceavă a descoperit aicicodul, secretul alchimic, bolovanul filosofal al râsului din insăşilimba română.
Cum a fost posibilădescoperirea? Prin stil, fireşte, prin viteza nebună-nebună anaraţiunii: o lume gogoliană a sufletelor moarte, a diableriilorbulgakoviene de pe malurile Dâmboviţei.
Dar de unde atâta fantezie la unspirit abstract, la un matematician, la un geometru? Ce intrebare!Din "(i)realitatea imediată", din "fantasticul banalităţii"perioadei de tranziţie româneşti, incât stau şi mă intreb dacă echiar vorba aici de fantastic, de realism magic ori pur şi simplude realism, de o satiră swiftiană ori doar de o "blândă"parodie!
Ce păcat că Lucian Raicu n-a maiavut timp să citescă cartea asta. Scrisă in cinci ani, indelungcoaptă, in America, dar continuu alimentată de la sursacotidianului şi a presei cotidiene româneşti, bolboroseala astamistico-metafizico-magică, chiorăitură prelungită de maţe sacre,vibraţie originară, pune in scenă secta dintre secte VesteaDomnului şi pe al ei Invăţător ori Profet Vespasian Moisa, cel dedouă ori născut (asemeni lui Dionisos), contopind in sine destinulşi sângele transilvănean cu cel muntenesc şi cu harta Bucureştilor("Ierusalimul de-al doilea") insemnată pe piept. Fantasmă aMântuitorului, a Fiului Domnului pentru apostolii (profesorulDiaconescu, doctorul Arghir) şi adepţii săi, el insuşi fiind maimodest, considerându-se doar un profet, prin care Domnul voia săspună ceva... Dar profet fără prevestiri din Biblie - precum Iisus,de altfel Pascal insuşi recunoştea că, neexistând dovezi, credinţain El se sprijinea exclusiv pe minuni. Precum Iisus, deci, şiVespasian Moisa va face minuni (ori scamatorii), una, mai ales, şilată: va schimba forma apei din spartele ţevi de alimentare aleoraşului, va face din apă nu bici, ci ceva şi mai ambiguu, bărbatori femeie, ori mai degrabă un androgin!
Nu, nu voi repovesti cartea, voiaminti doar câteva idei, căci in cel mai inalt grad despre idei evorba aici (o carte şi o lume a ideilor "platoniciană"); ideileinalte se prăvălesc din cer, se cer incarnate in fiinţe, ingrupuri, in găşti, in secte; ideile ii inalţă pe oameni ("ne ardeaerul prin care inotăm": ecou stănescian - unul din multele) şi totele ii ucid... nu, din fericire, nu intotdeauna ucid, mai des seumflă şi se dezumflă ca un buhai, ori câteodată linui-lin, ca-nmioritica ţara a lui "Lerui-Ler"...
Pe aici, fanatismele işi schimbăiute culoarea şi semnul (din + in - şi viceversa). Iată-l, depildă, pe unul care le strigă mascaţilor de jandarmi: "Luaţi labelede pe mine!!! Eu sunt Ştefan cel Mare!", dar care, după ce vasanctifica cu propria-i prezenţă secta Ştefaniştilor (adversaraprin excelenţă a Veştii Domnului), se va răzgândi (i-au ajunscâteva zile la zdup şi o nouă iluminare), afirmând adepţilor săidistruşi că el e de fapt "Ion Vodă cel Cumplit"! Iar Ştefaniştiiăia, după capturarea (cu ajutorul profesorului Diaconescu, compliceinvoluntar, bătut cu leuca) şi maltratarea, aproape tragerea inţeapă şi colectiv-pişarea lui Moisa (imi vine in minte asasinatullui Iorga), il vor lăsa baltă, trecând repede-repede la adorarealui Mircea Lucescu şi la un meci de fotbal pe cinste!
Ideile misticoide, naţionaliste,simultaneiste, pseudoştinţifice, securistice sunt plămădeala uneibune părţi a poporului român. Sociologul Johann Knaster expune clarin carte una dintre posibilele explicaţii ale straniei alcătuiri aimaginarului românesc (reflecţia sa va trece, cum se şi cuvine,neluată in seamă, catalogată de către crainicul televizual "dreptlimbaj ştinţific, dificil pentru telespectatorii noştri"), vorbinddespre "profunda criză identitară" care naşte monştri: "societateade azi permite răspindirea pe scară largă a epidemiei de ideiprimite de-a gata" şi "in loc să inveţe ceva din tragediiletrecute, recuperează aceste idei pentru a le incorpora, uneori lanivel fundamentalist".
Să insistăm puţin asupra uneiidei-far care ghidează, ritmează şi intreţine fervoarea secteiVestea Domnului: este vorba chiar de ideea limbii române decretatedrept cea mai veche limbă (7.000 de ani), cu cheiţa VibraţieiOriginare a Universului, a Big Bang-ului in ea; o limbă ale căreicuvinte magice nasc spontan ori conţin latent versuri geniale (depildă, ridiche se traduce chiar prin eminescianul «pe minemie redă-mă»); o limbă in care silabele che-li-e,decodificate, dau numele secret al mătrăgunei, iar fiertura demătrăgună, in care se mai pun hidroxid de sodiu, piele uscată decapră, Coca-Cola şi unt, dă un efect spectaculos, făcând să creascăpărul unui chelios...
Dincolo sau dincoace deexotismul şi comicul acestor bazaconii, intuim aici (fapt dejasemnalat de Mircea Eliade şi pus magistral in lumină de AndreiOişteanuinOrdine şi Haos) structura duală aimaginarului religios românesc: in creştinismul tradiţional a fost(prin firea lucrurilor şi-a oamenilor) integrat, topit tot ce ţineade un ancestral fond politeist & animist autohton, dând acestfascinant amestec de păginism şi de monoteism iudaic.
Aruncând o ultimă privire sprepiesa de rezistenţă a cărţii, Vestea Domnului cu al său profetiluminând meteoric cetatea Bucureştilor, să admirăm coerenţaportretului lui Vespasian Moisa, care, nefiind altceva decât onălucă, născut dintr-un abur (pardon! din doi aburi, căcide-două-ori-născutul), după propria-i mărturisire ("Domnul m-atrimis şi El mă va chema din nou să mă intorc in aburul din care ampurces..."), aşa va şi sfârşi: după pomenitul martiriu, "trupul luise desparte in două s...t ca un abur purpuriu s...t ca un abur dealt abur s...t ca o umbră transilvană ieşind dintr-un trupmuntenesc s...t topindu-se in noapte".
Ar fi (mare) păcat să incheifără a face pomelnicul, fie şi parţial, al personajelor colorateale romanului: motanul Trăistaru, tărcat, roşu cu ochii verzi,genialul spion al SRI-ului ("ofiţer disimulat in pisică"),infiltrat in sectă pe post de umbră a lui Moisa, lucid, credinciosmisiunii sale şi superiorului său direct, colonelul Focşăneanu,ambii pe picior de război, dar nereuşind să stăvilească mareeamisticismului, rămânând doi securişti stingheri, persecutaţi deofiţerii lor superiori, aproape tragici ("ultimul bastion aldemocraţiei şi libertăţii", după propriile vorbe răcnite ale luiFocşăneanu, in antologica scenă a punerii sale in cămaşă de forţă),despărţiţi de cruda soartă, căutându-se unul pe altul pe străzi şiprin tufişuri; Toni Trubadurul, cu cele doua iubite Margot (singuracare se va dezmetici şi va părăsi secta) şi Barbie (duplicitară,dar fără răutate, fată bună, jucând pe două tablouri, la VesteaDomnului şi la Ştefanişti); Maximilian, omul-liliac ce auzea nu cumiarba creşte, ci ultrasunetele; Miklos Lakatos cu zadarnicu-ifrecat al unei lămpi, ca să iasă un "ingere" din ea; Iulius, celcare colecţiona săruturile lui Nichita, căci fiecare sărut "a lăsatin lume stigmatul unui poem"; fostul prim-ministru EliadBărbulescu, convertit de apostolul Diaconescu, şi alţii, cu nimicmai prejos...
Mai amintim doar de piosulomagiu (era să zic pisoiul omagios), cu atât mai pios cu cât maiplin de gheruţe tandru-parodice, adus de autor unor filosofi,gânditori şi mai ales poeţi români (Nichita Stănescu, fireşte, darşi Eminescu, Arghezi via Topârceanu, Ion Barbu, Noica, Blaga,Coşbuc, Goga…), dintre care unii, dincolo de genialitatea lor,şi-au mai dat in petic intru gloria şi delirul misticismuluimioritic.
Nu mă miră recentul succes alcărţii lui Bogdan Suceavă in Ungaria (iar reeditarea ei, acum, decătre Polirom e binevenită) şi ii intrezăresc (da, sunt iremediabilcontaminat, imposibil să nu fiu şi eu un pic profet!) un succesasemănător in Franţa...

*) Bogdan Suceavă, Venea dintimpul diez, Iaşi, Editura Polirom, 2010

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO