Emil Simon este absolvent al Conservatorului "Gheorghe Dima" din Cluj. In 1964, a obtinut Marele Premiu al Concursului International de Dirijat de la Besancon. A urmat cursuri de perfectionare la Paris, cu Nadia Boulanger, Olivier Messiaen si Manuel Rosenthal. In plus, a beneficiat de stagii de perfectionare cu Sergiu Celibidache, la Stockholm, Paris, Praga si MUnchen. Timp de 40 de stagiuni, a activat ca dirijor permanent al Filarmonicii Transilvania din Cluj-Napoca. A dirijat peste 1.500 de concerte, interpretand mai mult de 3.000 de partituri. Itinerarul turneelor sale include aproape toate tarile europene, plus Canada, SUA, Coreea de Sud. Distins cu Ordinul Serviciul Credincios in grad de Cavaler si cu titlul de Profesor Honoris Causa al Universitatii Babes-Bolyai, a condus clasa de orchestra si ansambluri de muzica de camera la Conservatorul "Gheorge Dima". (Radu Constantinescu)
Desavarsirea mea ca muzician profesionist se leaga indisolubil de aparitia, progresul si dezvoltarea Filarmonicii din Cluj, infiintata in 1955, la stradaniile celor mai reputati muzicieni ai momentului din aceasta parte a tarii. Un rol hotarator in infiintarea Filarmonicii si in alcatuirea ei ca ansamblu profesionist din ce in ce mai valoros l-a avut Antonin Ciolan, profesorul meu de dirijat. In paranteza fie spus, Filarmonica era cel de al 11-lea ansamblu pe care il fonda maestrul Ciolan. Atunci, in anii '50, el era prezent ca dirijor la pupitrul Operei Maghiare din Cluj, unde a infatisat publicului meloman cele mai importante opere ale literaturii muzicale ruse, de la Hovanscina si Boris Godunov de Mussorgski la Cneazul Igor de Borodin sau la baletele Seherezada si Calaretul de arama de Rimski Korsakov. Ciolan a depus o munca extraordinara in formarea noii orchestre si a fondat, apoi, Filarmonica. La inceput, orchestra era alcatuita din muzicienii cei mai valorosi ai Operelor romana si maghiara, precum si din studentii merituosi ai anilor terminali de la Conservatorul "Gheorghe Dima". Pe masura trecerii timpului, ansamblul s-a inchegat din ce in ce mai tare si a dobandit prestigiu datorita calitatilor interpretative si repertoriului abordat.
La Filarmonica, maestrul a instaurat, prin repetitiile extraordinare pe care le facea, o seriozitate si o exigenta exemplare in abordarea si finisarea repertoriului. Marele avantaj a fost acela ca Ciolan era, in acelasi timp, si profesor de orchestra si de dirijat la Conservator. In mod implicit, cei mai merituosi dintre studentii formati de el au continuat prin a fi angajati ca membri stabili ai Filarmonicii. Absolvirea cursurilor Conservatorului nu insemna pentru viitorii instrumentisti o schimbare de scoala, de mentalitate, de conceptie interpretativa. Acest fapt a contat foarte mult in dezvoltarea ulterioara a Filarmonicii si a avut drept consecinta articularea acestei falange interpretative care a fost si este Filarmonica din Cluj, astfel incat ea si-a dobandit personalitate, o certa virtuozitate tehnica, as spune chiar o culoare, un sound specific. Acesta este meritul incontestabil al maestrului Ciolan.
Nu pot trece mai departe fara a-i aminti pe cei doi solisti angajati ai Filarmonicii: pianistul Gh. Halmos si inegalabilul Stefan Ruha, la inceput concertmaistrul orchestrei, iar mai tarziu solistul Filarmonicii timp de mai multe decenii. Nu era de conceput festival sau turneu peste hotare fara prezenta lui ca solist. Si o facea cu o daruire fara seaman si cu o virtuozitate ce-ti taia rasuflarea.
Maestrul si maestrii
Evocandu-l pe maestrul Ciolan, trebuie sa spun ca acest moldovean de obarsie, nascut in 1883 la Iasi, de o bunatate si o generozitate sufleteasca fara pereche, era animat de o coplesitoare dorinta de perfectiune. Aceasta ducea la repetitii in care investea o cantitate enorma de energie, insistand la cizelarea fiecarui sunet, a fiecarui acord, fie ca era vorba de Orchestra studentilor de la Conservator sau de proaspat infiintata Filarmonica. Cred ca dorinta de perfectiune si rabdarea fara margini cu care facea aceasta munca se datoreaza faptului ca, la randul sau, maestrul a fost elevul unor mari personalitati: Arthur Nikisch si Hans von Bulow. Iata o filiatie care vorbeste de la sine - profesori care si-au pus pecetea pe intrega sa activitate artistica ulterioara.
Erau faimoase acele concerte ale Orchestrei Conservatorului si, apoi, concertele Filarmonicii: excelau prin virtuozitate, prin finisarea sonoritatilor si a pasajelor de dificultate, care ii dadeau bucurii fara margini. Programul concertului inaugural al Filarmonicii a cuprins uvertura la Maestrii cantareti de Wagner, Concertul pentru pian nr. 2 de Rahmaninov - solista fiind regretata Silvia Serbescu, o pianista de mare anvergura - si Simfonia a III-a Eroica de Beethoven. Se pastreaza si astazi in arhivele Filarmonicii acest afis si, de cate ori am prilejul, il privesc cu nedisimulata emotie. Eram pe atunci student la sectia de dirijat a Conservatorului si preocuparea mea de capatai era de a participa la repetitii si la fiecare dintre concertele Filarmonicii, urmarind cum se articuleaza actul de creatie dirijorala si incercand sa patrund si sa inteleg secretele alcatuirii discursului muzical. Asa am putut sa vad cum, zi cu zi, an cu an si stagiune cu stagiune Filarmonica crestea. In acelasi timp, ma formam si eu, dobandind cunostinte care mi-au folosit de-a lungul intregii cariere dirijorale: cum se repeta, cum se construieste o fraza muzicala, care sunt raporturile sonore intre diferite grupe de instrumente - lucruri care, evident, sunt scrise in tot felul de tratate, dar care, atunci cand le vezi pe viu, capata o cu totul alta valoare.
Domni si doamne
Antonin Ciolan era foarte apropiat de studenti si vorbea prieteneste cu noi; mai mult, era generos pana la a-si permite gesturi parintesti. Imi amintesc ca existau printre noi studenti mai necajiti, mai nevoiasi, care veneau ba nebarbieriti, ba imbracati cu aceeasi haina ani de zile. Nu o data, maestrul si-a bagat mana in buzunar si a spus cu vorba sa domoala, moldoveneasca: "Mai, baiete, du-ti la barbier si tundi-ti parul aista; sau, uite, ia-ti si cumpara-ti niste haini cumsecadi ca sa arati si tu ca omul, ca esti baiat tanar si frumos si talentat". Era de o generozitate fara margini, ca si distinsa sa sotie, eminenta profesoara de pian Eliza Ciolan, absolventa a L'Ecole Normale din Paris, clasa Alfred Cortot. Iata ce oameni ne inconjurau, iata ce sansa am avut sa fiu in apropierea unor asemenea personalitati.
Nu mai vorbesc de Ana Voileanu-Nicoara, pe care am avut-o profesoara si care, la vremea respectiva, era una dintre putinele, ba chiar singura din Europa care stia cele 48 de preludii si fugi din Clavecinul bine temperat de Bach; sau de surorile Fotino, Ecaterina si Maria, de care ma leaga ani multi de studiu si de colaborare. Doamna Ecaterina Fotino s-a preocupat de latura pedagogica a pianisticii, fiind una dintre profesoarele eminente ale Conservatorului clujean. Elevii domniei-sale, in dezvoltarea lor ulterioara, au dovedit cu prisosinta ca sunt continuatorii unei scoli pianistice extraordinare, ca si cei ai doamnei Eliza Ciolan, care canta acum pe marile scene ale Europei.
Maria Fotino era solista Orchestrei Radio din Bucuresti si desfasura o viata concertistica remarcabila, faimoase fiind inregistrarile realizate atat cu Orchestra Radiodifuziunii din Bucuresti, cat si cu Filarmonica noastra. A ramas de referinta inregistrarea la Cluj a Concertino-ului de Dinu Lipatti, in interiorul vechii Biserici Reformate, care are o acustica absolut extraordinara. Inregistrarea am facut-o noaptea, pentru a beneficia de o liniste desavarsita. Maria Fotino a avut bunavointa sa vina ca solista in primul meu concert dirijat cu Filarmonica din Cluj, in mai 1960, atunci cand am absolvit sectia de dirijat si de compozitie. Ea a acceptat invitatia maestrului Sigismund Toduta, profesorul meu de compozitie, si a interpretat Concertul in la major de Mozart pentru pian si orchestra. Ei bine, aceste lucruri au fost pentru mine extraordinar de stimulatoare si rasuflarea imi era taiata la gandul ca sunt atat de aproape de astfel de personalitati.
Dupa plecarea dintre noi a lui Antonin Ciolan, in 1970, director artistic al Filarmonicii a fost numit Sigismund Toduta. Numele sau este legat si de crearea corului Filarmonicii, condus de Dorin Pop, apoi de Florentin Mihaescu si Cornel Groza. Iata ce mari oameni ai Clujului s-au perindat la directiunea acestei orchestre. Dar despre aceasta in episodul urmator.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
