Daca regele Carol I intemeiaza o dinastie a Hohenzollernilor romani, Ion C. Bratianu o creeaza pe aceea a Bratienilor politici: alaturi de el, Dimitrie, fratele lui, Ionel, Vintila si Dinu, copiii lui, George, nepotul lui. Toti izvorasc din mosnenii din Bratieni-Arges, adica din chiar mijlocul tarii (si sa se mai spuna ca oamenii mari ai unui popor vin mai totdeauna din marginile sale geografice!).
Se naste intr-o veche familie de mici boieri, la 2 iunie 1821. Invata in tara cu Simonide si Gheorghe Lazar. In 1835 intra in armata pamanteana care tocmai se crease. Trei ani mai tarziu, in 1841, il gasim la Paris, unde face studii politehnice si intra in contact cu emigratia romaneasca, emigratie care frecventeaza ca si el cursurile lui Michelet, Edgar Quinet si Adam Mickievicz. Este francmason cu Louis Blanc, revolutionar in Franta cu Lamartine, suflet arzator al generatiei de la 1848 cu Balcescu, Rosetti, fratii Golesti si Heliade Radulescu. Este omul actiunii si al rezistentei, in legatura si prietenie cu toti marii revolutionari ai veacului, mobilizand sperantele romanesti in exilul postpasoptist.
Un exil lung si dificil. Istoricul Gh. Bratianu scria: "Mentalitatea si pregatirea intelectuala si politica a lui Ion Bratianu? Anii tineretei si-i petrecuse in framantarile Parisului revolutionar, tot acolo isi adapostise surghiunul dupa inabusirea revolutiei muntene de la 1848, iar politia celui de-al doilea imperiu vazuse in el un agitator periculos, in legaturi stranse cu societatile secrete ale vremii...".
Republican convins la acea data, participa sau e invinuit ca participa la un complot impotriva imparatului Napoleon al III-lea si este condamnat. In 1856 se reintoarce la Bucuresti si, unionist infocat, este unul dintre artizanii Unirii. Devine liderul radicalilor liberali, denumiti "rosii". Este apropiat mai ales de C.A. Rosetti, jurnalist de forta, care conduce ziarul Romanul. Inspirat de Occident, Ion Bratianu da o lupta tenace pentru reforme. Isi arata din ce in ce mai clar atitudinea pragmatica si realista fata de problemele politice. Elanurile romantice ale tineretii fac loc treptat realismului unui om politic matur. In 1866, participa la complotul impotriva lui Alexandru Ioan Cuza. Are o contributie majora la aducerea in tara a unui principe strain. Merge in Germania, la D?sseldorf, pentru a-l determina sa vina in tara pe Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Il si insoteste la venirea acestuia in tara, in ultima parte a drumului pe Dunare, de la Bazias la Tr. Severin si apoi cu trasura pana la Bucuresti, unde cei doi ajung la 10 mai 1866. In ciuda opozitiei unora dintre marile puteri, care aveau alte planuri, politica faptului implinit practicata de Bratianu si diplomatia acestuia au avut succes. In acelasi an, e adoptata o noua Constitutie, dupa modelul celei belgiene din 1831 - cea mai liberala din Europa.
Ion Bratianu face parte din mai multe ministere. Si, dupa ani de framantari si nelimpeziri, ajunge sfetnicul cel mai de seama al lui Carol, ca prim-ministru intre 1876-1888, nu mai putin de 12 ani, in cea mai lunga guvernare a Romaniei liberal-democrate. Mic de statura, foarte vioi, om de energie si de actiune, Bratianu era inainte de orice o mare vointa. Daca e adevarat ce se zice, cum ca esentele tari se afla in flacoane mici, I.C. Bratianu confirma cu stralucire zisa. Este omul care duce in spinare o epoca in istoria romanilor, personalizand-o si caracterizand-o. E cu adevarat omul care traieste in istorie si face istorie. Pentru ca stie ce vrea. E simbolul burgheziei romane care se ridica. Si este unul care creeaza canavaua acestei ridicari. El si prietenii sai, visatorul sau prieten C.A. Rosetti, nu mai putin visatorul sau frate Dimitrie, pragmaticul Eugeniu Carada si multimea oamenilor politici noi (asa de sarcastic intampinata de M. Eminescu), pe care o inregimenteaza in 1875 in Partidul Liberal. Un partid care pana in 1938 va fi cea mai importanta forta politica a tarii, instrumentul cel mai eficace al modernizarii ei.
Ideile lui I.C. Bratianu erau putine, dar clare. Nu a fost un doctrinar, a fost omul actiunii practice hotarate. Intr-o vreme in care in Romania totul era de facut si de construit, I.C. Bratianu a stiut sa fie un mare constructor - de institutii politice mai cu seama, dar si de parghii economice si sociale. Daca n-ar fi fost, Bratianu ar fi trebuit inventat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
