In imagini, aspecte din "Oedipe" de George Enescu, la deschiderea Festivalului "George Enescu" 2009. Fotografii de Virgil Oprina
Festivalul International "George Enescu", editia a XIX-a, a asteptat oficialitatile si personalitatile care onoreaza de obicei astfel de evenimente cu o noua montare a operei "Oedipe". S-a intamplat duminica, 30 august, la Opera Nationala din Bucuresti.
Toata lumea a venit cu multe asteptari la aceasta coproductie Theatre du Capitole de Toulouse – Opera Nationala Bucuresti, in care, practic, montarea (regia – Nicolas Joel, decorurile – Ezio Frigerio, costumele – France Squarciapino) a venit integral din Franta. Urmarind aceasta "ecranizare" de festival din 2009, mi-a revenit in minte intrebarea: "Oare Oedipe-ul enescian - si spectacolul de opera in general - trebuie sa fie neaparat spectaculos?".
Am folosit cuvantul „ecranizare" pentru ca la nivel mondial asistam la o schimbare graduala de paradigma in ceea ce priveste estetica spectacolului de opera. Asa cum spunea si Petrica Ionescu atunci cand isi sustinea „Oedipe"-ul (cu a sa viziune regizorala regretata acum de multi dintre cei care il contestau in urma cu doua editii), asistam tot mai mult la trecerea de la estetica ilustratiei, bidimensionala, la cea cinematografica, in care actiunea este gandita pe cadre si in care nu de putine ori actiunile se suprapun.
Versiunea „Oedipe"-ului de la aceasta editie a Festivalului International "George Enescu" nu este (aproape) deloc spectaculoasa. Adica nu contine ingredientele cu care productiile de gen incearca de obicei sa atraga publicul si anume un tip de fast cromatic, dramatic, scenografic, prezent copios atat in versiunea lui Andrei Serban din 1995, cat si in aceea a lui Petrica Ionescu din 2005.
Oare in ziua de azi spectacolul de opera trebuie sa fie neaparat spectaculos? Oare publicul este definitiv pierdut in fata nobilei cauze a aprofundarii, a intrarii intr-o atmosfera, a participarii la un tip de trairi afective dictate de un mesaj si de un dramatism situate peste granitele primului gand ? Greu de spus. Cert este faptul ca opus-ul enescian este interesant tocmai prin faptul ca atat substanta dramatica, cat si cea muzicala sunt deschise si citirilor substantiale, dar si celor care "iau ochiul" printr-o cavalcada de mijloace scenice si regizorale. Ce ne facem insa cu nonactiunea? Cu momentele acelea lungi, lungi, in care muzica nareaza, iar pe scena personajele stau fixe, chiar si atunci cand canta si trec prin framantari dramatice formidabile?
De aceasta data, versiunea hieratica, subliniind rafinamentul muzicii, dar nu intotdeauna si consistenta sa, a fost sustinuta de profilul vocal al protagonistului, baritonul Franck Ferrari. Chiar si Ecaterina Tutu, care a interpretat rolul Sfinxului in montari succesive la Bucuresti, a fost altfel decat o stiam in acest rol-cheie al operei: mai putin substantiala, mai sedusa de ideea nuantarii cu orice pret. Corul si orchestra Operei bucurestene, dirijate de Oleg Caetani, precum si artistii companiei bucurestene, dintre care ii amintim pe Oana Andra, Horia Sandu, Stefan Schuller, Mihai Lazar si nu numai, au muncit ca de obicei cu entuziasm pentru a transforma in realitate scenica o montare la care au lucrat preponderent cu un asistent de regie.
Concluzia este ca inca ne aflam in asteptarea unei cai de mijloc, pe care speram sa o intalnim la o viitoare editie a Festivalului "Enescu" - o versiune in care muzica, textul dramatic, puterea de sugestie a acestora sa ne conduca in acea teribila calatorie epica si profund umana a mitului oedipian.
OLTEA SERBAN-PARAU (n. 12 martie 1969) este muzicolog si critic muzical, actualmente redactorul-sef al postului public Radio Romania Cultural, dupa ce a condus timp de 7 ani postul particular Radio Romantic. Semneaza in continuare rubrici saptamanale in Ziarul de Duminica si Adevarul literar. Activitatea ei publicistic" cuprinde peste 2.000 de articole aparute in presa scris", majoritatea pe teme muzicale, sute de emisiuni si programe de radio si numeroase emisiuni si aparitii TV. Este semnatara traducerii si a articolelor privind compozitorii romani pentru Larousse - Dictionar de mari muzicieni si responsabil" cu sectiunea muzical" a Dictionarului enciclopedic. Este membr" a Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania. A fost distins" cu mai multe premii, printre care Premiul pentru Originalitatea Profilului Radiofonic al Consiliului National al Audiovizualului in 2002 si Premiul pentru Publicistic" al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania in 2006.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
