Cum funcţionează textul literar? Prin ce mijloace îl emoţioneazăpe cititor? La aceste întrebări am să încerc să răspund în serialulal cărui prim episod apare în numărul de faţă.
Serialul este conceput sub forma unui dialog. Cele două personajeangajate într-o lungă discuţie în paginile lui sunt imaginare.Primul în ordinea venirii în scenă, să-i spunem domnul "Italice"(replicile sale sunt tipărite cu litere aplecate), este un tânărgeneric, care are încă multe de învăţat, dar care, în stilulbinecunoscut al tinerilor, contestă sau măcar pune sub semnulîndoielii adevărurile care i se transmit (spre deosebire însă demulţi tineri reali, el are fair-play şi o dorinţă reală de aînţelege). Al doilea, domnul "Drepte", este un iubitor deliteratură mai experimentat, dispus să asculte şi să examineze şiopinii diferite de ale lui (la rândul lui, acest domn se deosebeştede specialiştii reali prin răbdarea de a explica pe înţelesuloricui ceea ce ştie). Subiectul discuţiei îl reprezintă, repet,mecanismul prin care se produce, cu ajutorul cuvintelor, emoţiaestetică.
*
- Am fost aseară într-o vizită şi l-am cunoscut pe A. Toatălumea îmi vorbise despre el ca despre un om cu umor. Ei bine, m-adezamăgit. N-are umor. De câte ori spune o anecdotă, simte nevoias-o explice.
- Şi ce vezi rău în asta?
- Chiar nu-ţi dai seama? Explicând o glumă, o stricăm. Îi distrugemfarmecul.
- Sau i-l accentuăm...
- În nici un caz. Poţi verifica şi singur: fă o ironie într-un grupde prieteni, explic-o şi observă dacă se găseşte cineva care să teaprobe.
- Ştiu că reacţia curentă este una de dezaprobare. Dar aceastanumai din cauză că oamenii, aproape toţi, suferă de vanitate. Dacăn-ar fi vanitoşi, n-ar reacţiona aşa.
- Nu văd legătura.
- Ar trebui să nu-ţi explic, ca să nu distrug farmecul a ceea ceţi-am spus... Dar nu e în stilul meu... De fapt, ce anume ne placecând cineva ne vorbeşte cu subînţelesuri? Ne flatează, fărăîndoială, încrederea pe care ne-o arată vorbitorul. Faptul că serezumă să schiţeze o idee, să o sugereze constituie cea mai bunădovadă că ne consideră destul de inteligenţi ca să completămsinguri mesajul. Ne simţim astfel admişi - ca parteneri cu drepturiegale - într-o complicitate electivă, într-un fel de confrerie aînţelegătorilor (eterna nostalgie a elitei). Dacă, dimpotrivă, segrăbeşte să explice sensul ascuns, avem sentimentul unei frustrărisau chiar ne simţim ofensaţi: de ce ni s-a retras încrederea?
- Nu ţi se pare că ai mers prea departe cu demonstraţia (dinpoliteţe nu spun "cu sofismele")? Dacă ar fi aşa cum spui, arînsemna că o mare parte din literatură - literatura aluzivă - îşidatorează succesul doar dorinţei noastre secrete de a ficonsideraţi inteligenţi.
- Aşa şi este. Iar sensibilitatea publicului faţă de acest gen deliteratură creşte în momentul în care scriitorul se mai şi referăla teme de mare interes: sexualitatea şi puterea. În secolulnouăsprezece obsesiile principale erau dragostea şi averea. Eles-au metamorfozat între timp, s-au radicalizat, dar în esenţa lorau rămas aceleaşi. Le regăsim în operele scriitorilor de peîntreaga planetă.
- Iată o dovadă că sunt viabile. De ce le-am desconsidera? De ce amcrede că forţa lor de a capta atenţia a milioane de oameni trebuieprivită cu suspiciune?
- Fără îndoială că sunt teme de maximă importanţă, atâta timp câtrezumă existenţa însăşi şi găsesc rezonanţă în atâtea conştiinţe.Dar aceasta nu justifică exploatarea lor cu mijloace ieftine,neliterare. Un şahist are dreptul să recurgă la orice metodă pentrua câştiga o partidă, însă numai în limitele regulilor jocului. Elnu are, de exemplu, dreptul să-i distragă adversarului atenţia cupetarde şi artificii. În mod similar, scriitorul poate recurge laprocedee oricât de inventive în scopul de-a obţine succes depublic, dar aceasta numai cu condiţia ca procedeele acelea sărămână literare. El încalcă, de pildă, convenţia dacă pune bancnoteîntre paginile cărţilor sale pentru a le face mai atractive.
ALEX. ŞTEFĂNESCU. Critic şi istoric literar, prozator, dramaturg,publicist, realizator de emisiuni TV. Născut la 6 noiembrie 1947.Autor a 15 cărţi, dintre care a avut un mare ecou "Istorialiteraturii române contemporane. 1941-2000", apărută în 2005 (s-auscris despre ea 270 de articole pro şi contra, a fost răsplătită cuPremiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei). Emisiunea "Unmetru cub de cultură" difuzată de Realitatea TV i-a adus PremiulAPTR pentru talk-show-uri pe 2004, iar altă emisiune, "Istorialiteraturii române contemporane povestită de Alex. Ştefănescu" -Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008.
Adresa sa poştală este: Bucureşti, O.P. 22, c.p. 22. Ceaelectronică este alex2108145@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
