Expozitia face parte din seria initiata si ingrijita de Ruxandra Garofeanu, directoarea galeriei, care propune „o incursiune programatica intr-o lume de ambe sexe, cu prim-planuri temporare, alternand in functie de gust, educatie, instinct estetic, mode si unde individualitatile par a fi principala miza dar unde putem de asemenea redescoperi mitul stravechi al androginului." Iata cateva dintre sufletele-pereche care ar urma sa expuna, dupa inchiderea expozitiei de acum: Silvia Radu – Vasile Gorduz, Samuel Mützner – Rodica Maniu, Ariana Nicodim – Ion Nicodim, Sultana Maitec – Ovidiu Maitec, Cecilia Cutescu Storck – Fritz Storck, Viorica Iacob – Gheorghe Iacob, Angela Bradean Popa – Traian Bradean, Simona Vasiliu Chintila - Spiru Chintila.Expozitia se intinde in incaperile numeroase a doua etaje, intr-o casa veche, admirabil renovata, din centrul Bucurestilor (str. Logofat Luca Stroici nr. 18). Lui Alin Gheorghiu ii este rezervat
parterul, unde, printr-o iluminare speciala (spoturi din tavan indreptate asupra fiecarui tablou), picturile capata viata si o lumina stranie, care pare ca se naste din ele, culorile stralucesc si palpita. Oricine va fi vazut picturile acestea inainte are o revelatie, un soc aproape, luxurianta culorilor copleseste. La etaj, in sali si pe coridoare intortocheate, Amamaria Smighelschi expune mare parte din lucrarile existente si in noiembrie 2007 la Galeria Veroniki, care au in centru mareea, cochilia si odgonul, parama, nodul. Scoica se transforma treptat in nisip, piatra se slefuieste, funia se destrama, toate sub actiunea unui timp care consuma instantaneu, pe plaje imense, lipsite de oameni. „Ni se propune – scrie Ruxandra Garofeanu – o insolita portretistica a scoicii, a funiei, a melcului, a ciupercii, a surubului si piulitei, a feliei de paine, a pietrei, pentru ca toate acestea sunt investite cu viata prin insusi actul recreatiei."
parterul, unde, printr-o iluminare speciala (spoturi din tavan indreptate asupra fiecarui tablou), picturile capata viata si o lumina stranie, care pare ca se naste din ele, culorile stralucesc si palpita. Oricine va fi vazut picturile acestea inainte are o revelatie, un soc aproape, luxurianta culorilor copleseste. La etaj, in sali si pe coridoare intortocheate, Amamaria Smighelschi expune mare parte din lucrarile existente si in noiembrie 2007 la Galeria Veroniki, care au in centru mareea, cochilia si odgonul, parama, nodul. Scoica se transforma treptat in nisip, piatra se slefuieste, funia se destrama, toate sub actiunea unui timp care consuma instantaneu, pe plaje imense, lipsite de oameni. „Ni se propune – scrie Ruxandra Garofeanu – o insolita portretistica a scoicii, a funiei, a melcului, a ciupercii, a surubului si piulitei, a feliei de paine, a pietrei, pentru ca toate acestea sunt investite cu viata prin insusi actul recreatiei." La o prima vedere, nicio o legatura, nicio continuitate intre cei doi artisti plastici; nu se influenteaza unul pe celalalt, traiesc independent. Sufletele pereche nu ajung, in acest caz, la o simbioza, dar simti ca se atrag unul pe celalalt si doar impreuna traiesc in armonie. O sugereaza splendid o fotografie pe ultima coperta a catalogului, din tineretea artistilor, probabil la vreo sarbatoare sau revelion: Alin Gheorghiu, cu coarne rosii de drac, Anamaria Smighelschi, cu aripi de inger. Nu mai conteaza ca acestea sunt adaugate, ramane simbolul: doar impreuna contrariile fac lumea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
