Simon R. Green (R e de la Richard) s-a nascut in 1955 la Bradford on Avon, Wiltshire, Marea Britanie. Este licentiat in literatura engleza si americana moderna. A debutat in 1979, iar primul roman l-a publicat in 1990. De atunci a scris aproximativ 35 de romane. N-a luat nici un premiu in cariera lui, dar este unul dintre scriitorii foarte bine vânduti.
„Tocmai vazusem sfârsitul lumii, imi ucisesem unul dintre cei mai vechi prieteni si descoperisem ca singura misiune careia voisem mereu sa ma dedic in totalitate imi era interzisa" – ar fi fost un bun inceput pentru roman, numai ca citatul e mai de pe la mijloc. Zona intunecata (Something from the Nightside, 2003) incepe à la Raymond Chandler, cu detectivul John Taylor, in biroul lui, asteptând un client care sa-l salveze din situatia economica precara in care se afla. Iar clientul apare si este Joanne Barrett, care il angajeaza sa-i gaseasca fiica disparuta. Pentru ca John Taylor are un dar: gaseste lucruri.
Romanul este o calatorie a celor doi in Zona intunecata, partea ascunsa a Londrei, „unde ajung tot felul de entitati din trecut, prezent si viitor", in infern, daca vreti, rolul ghidului jucându-l Taylor, cel nascut in Zona, dintr-un tata om si o mama non-umana despre care detectivul nu stie prea multe, dar, intr-un fel, acesta-i este telul vietii, sa afle cine a fost mama lui. Nu afla in acest volum. Calatoria este o aventura nesfârsita, peripetiile celor doi si ale celor care li se alatura se tin lant, pericolele pândesc la tot pasul. Taylor parasise Zona in urma cu cinci ani, dar se facuse remarcat, atât datorita darului sau, cât si modalitatii de rezolvare a situatiilor, de obicei cu violenta. Scopul celor doi, acela de a o gasi pe Cathy, fiica Joannei, este atins in final, cei doi fiind un Orfeu mai norocos.
Nu aflam prea multe despre Taylor in acest prim roman, dar suficient cât sa ne facem o idee despre „ce-l mâna pe el in lupta": obsesia mamei si multumirea „când vezi ca poti gasi solutii la problemele celorlalti, daca pe ale tale nu le poti rezolva". Joanna Barrett se dovedeste a nu fi ceea ce pare, iar celelalte personaje sunt cu totul episodice. Totusi Suzie Arma-de-Foc (care apare in primele pagini ca Suzie Pusca-de-Vinatoare – lipsa de atentie a traducatoarei si a redactorului) si Eddie Lama, Zeul Punk al Briciului par a fi doua personaje cu care Taylor se va mai intâlni si in alte episoade. Poate chiar si Walker, un soi de reprezentant al autoritatilor.
Locurile sunt mai bine descrise, cu mai multa atentie la detalii, fie Ciudatii - „cea mai veche taverna, vagauna pentru palavrageala si punct de atractie pentru nemernici din istoria Omenirii", fie Gaura Timpului – un loc din viitor in care Londra si Zona sunt ruine din cauza unor lucruri pec are avea sa le faca Taylor, fie Fortareata – un loc de refugiu si de rezistenta, fie Zborul soimului - cafeneaua fantoma (fusese distrusa in viata reala, dar se mutase in Zona), un bar-restaurant dupa tipicul anilor ’'60, in care veneau Asasinul Sonic, Vrajitorul din Noting Hill, Aventurierul Victorian, Printul Chihlimbarului, fie strada Blaiston - unde „sobolanii umbla câte doi pentru ca le este frica".
Romanul pare a fi mult prea generos - si saltul in timp, si fantasticul zonei, multe locuri si personaje de-abia introduse... - dar aceastea sunt premise pentru o serie lunga, lunga si, cum spuneam, Green a scris pâna acum noua romane din Zona intunecata.
Daca ar fi sa-i gasim o calitate acestui prim roman, ea ar fi, fara indoiala, aceea ca te tine lipit de pagini, esti curios sa vezi prin ce aventuri trec cei doi si prietenii lor. Este, de altfel, si singura calitate a lui. La care se adauga panoplia de personaje, aici Green dovedind o imaginatie debordanta, inventând lucruri atractive pentru cititor.
In rest... Romanul este plin de clisee, de lucruri citite si rascitite in alte carti. De la atmosfera de Raymond Chandler (care este si pomenit la un moment dat, când vine vorba de... soimul maltez – o fi glumit Green pe seama personajului care face asocierea, poate nu-i place Dashiell Hammett), care se cam risipeste o data cu intrarea in Zona intunecata – poate pentru ca acolo jos e o alta lume? – si, atâta vreme cât Green nu vine cu ceva nou, o putem trece la capitoul clisee, pâna la coconul in care este gasit Eddie Lama, la substanta gelatinoasa care il imbraca, prezenta in mai toate filmele cu alieni balosi, si la alte personaje care ar parea ele interesante daca n-ar semana atât de mult cu atâtea si atâtea personaje care se vor interesante...
Ramâne de vazut cu ce ne va surprinde Simon R. Green in urmatoarele volume ale seriei, cum va evolua John Taylor si ce vom mai afla despre el.
Tot in 2007 Editura Vremea a publicat urmatoarele doua volume din seria Zona intunecata: Trimisii luminii si ai intunericului si Tinguirea privighetorii. Nu stiu daca am sa le citesc, nu stiu nici daca editura va merge mai departe cu publicarea seriei.
Ca o concluzie, as spune ca autorul britanic este asemena unei adolescente care se imbraca goth pentru a fi in rind cu colegele ei, dar ei ii place folkul cintat pe plaja la Vama Veche... Nu se simte autenticitatea... Poate daca n-ar fi ales formula de roman scurt (cartea are aproximativ 200 de pagini, ca si urmatoarele doua) si s-ar fi intins pe macar 400 de pagini, ar fi avut loc de intors, ar fi avut spatiu – si timp – sa puna carne pe personaje, sa dea viata cu adevarat locului despre care vorbeste. Dupa o scurta cercetare pe Amazon.com, aflam ca toata seria este alcatuita din romane scurte, ultimele au 272 de pagini, parca sunt scrise cu limita impusa. Nu ne ramâne decât speranta... si rabdarea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
