Ziarul de Duminică

Faţa nevăzută şi spectaculoasă a unui recensământ/ de Radu Constantinescu

galerie foto

galerie foto

Autor: Radu Constantinescu

22.07.2016, 00:02 221

Ladislau Gyémánt, Remus Câmpeanu, Anton Dörner, Florin Mureşan  Conscripţia fiscală a Transilvaniei din anul 1750. Tabele statistice. Volumul al II-lea, părţile I-III, Editura Enciclopedică

 

A văzut lumina tiparului o lucrare ştiinţifică de referinţă pentru istoriografia dedicată Transilvaniei, considerată de specialişti cea mai riguroasă  şi mai solidă operă de demografie istorică din cultura română de până azi. Anvergura sa neobişnuită, peste 5.000 de pagini până în acest moment, i-a determinat pe istorici să afirme că ne aflăm în faţa celui mai vast demers din istoriografia românească, de la Nicolae Iorga până în prezent.Volumul a apărut sub egida Academiei Române, Institutul de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca. Primul volum al lucrării a fost publicat în 2009 alcătuit, la rândul său, din două părţi, însumând 2.594 de pagini.

Lucrarea este consacrată prezentării şi analizei datelor rezultate din conscripţia (recensământul) intreprinsă de autorităţile austriece, la puţină vreme după ce Transilvania intrase sub administraţia habsburgică, cu scopul reaşezării sistemului fiscal pe baze moderne. Prin conscripţia din 1750, cea mai completă înregistrare statistică a realităţilor demografice, economice, sociale şi administrativ fiscale transilvănene din secolul al XVIII-lea, reformismul terezian dorea să cunoască în mod exact situaţia din noua provincie: ce populaţie rurală şi urbană contribuabilă exista, resursele acesteia, disponibilităţile de participare la îndeplinirea sarcinilor publice. Rezultatul final al interpretării datelor l-a constituit instituirea unui sistem fiscal pragmatic, care şi-a dovedit eficienţa timp de încă o sută de ani, rămânând în vigoare până la Revoluţia de la 1848. Au fost investigate şi s-au realizat analize personalizate în cca. 2.000 de localităţi. Documentele elaborate acum 270 de ani, redactate în limba latină, au fost depuse în arhivele de la Viena şi Budapesta.

Acesta a fost şi punctul de pornire al demersului cercetătorilor români. Conducătorul colectivului de istorici, profesorul Ladislau Gyémánt  a explicat:

 

Trebuie să mă întorc cu 25 de ani în urmă când, împreună cu distinsul istoric Aurel Răduţiu, lucram la un repertoriu al izvoarelor statistice din  Transilvania secolului al XVIII – lea şi prima jumătate a secolului următor. Cu acel prilej, am constatat că exista o sursă statistică fundamentală despre care vorbea toată lumea (Conscripţia fiscală a Transilvaniei din anul 1750), dar despre care nu se scrisese aproape nimic concret; o sursă rămasă, practic, o mare necunoscută din cel puţin trei motive: imensitatea materialului ( peste 33.000 de file manuscrise), limba latină în care s-au realizat lucrările şi faptul că întregul text se afla în arhivele din străinătate. Un izvor atât de important nu putea fi ignorat! Şi atunci, la începutul anilor ‘ 90, în perioada directoratului domnului Aurel Răduţiu la Institutul de Istorie din Cluj-Napoca, am reuşit să obţinem resursele necesare şi să aducem în ţară întregul material, cu decisiva contribuţie a colegului Anton Dörner care s-a ocupat de microfilmarea documentelor (47 de role de microfilm, aflate, în prezent, în posesia Institutului de Istorie „George Bariţiu“ din Cluj-Napoca al Academiei Române). Au urmat ani mulţi în care materialul a fost prelucrat (transcriere, traducere, interpretare, comentare) şi, în cele din urmă, în 2009 a apărut primul volum la Editura Enciclopedică. Realizat în două părţi, acesta îşi propunea descrierea celor 2.000 de localităţi transilvănene incluse în conscripţie. Fiecare localitate beneficia de o prezentare în limba latină. Noi am publicat aceste texte însoţite de traducerea românească.

Al doilea volum s-a aplecat asupra materialului statistic, a datelor incluse în tabelele centralizatoare existente pentru fiecare localitate, însoţite de alte trei anexe şi 70 de tabele (cu notele lor aferente). Autorii au adăugat documentelor originare şi o serie de  documente noi, aflate în arhive personale din Bistriţa, iar tabelul principal redă în 24 de rubrici ţintele şi datele sintetice ale conscripţiei.

Scopul mărturisit al lucrării este cuprinzător şi ambiţios: editarea materialelor conscripţiei pe baza cărora autorităţile austriece au luat decizii fiscale valabile încă un secol; prezentarea materialului statistic rezultat din instrucţiunile imperiale; interpretarea datelor din perspective pregătirii iniţiativelor reformatoare asumate de Imperiu, începând cu Maria Tereza.

Cele două studii introductive (la volumele I şi II) semnate de  Ladislau Gyémánt, de o eminentă calitate a argumentării, însumează peste 430 de pagini şi analizează cu obiectivitate şi acribie imensul material istoric aflat la dispoziţie. Ele aduc interpretări exacte ale datelor privind societatea transilvană de acum două secole şi jumătate, fapt care îndreptăţeşte opinia specialiştilor că ne aflăm în faţa unei sinteze unice, de excepţională  valoare.

Elaborarea lucrării a durat 17 ani, de la consultarea Arhivelor Naţionale ale Ungariei, la microfilmare şi developare, apoi la traducere, întocmirea de hărţi lămuritoare până la nivelul fiecărei localităţi conscrise, interpretarea datelor şi redactarea propriuzisă. Numai dăruirea exemplară, dublată de o tenacitate extraordinară,  au putut duce la capăt o întreprindere de asemenea anvergură, în care documentaţia exhaustivă se îmbină fericit cu analiza istorică, economică, sociologică şi de filosofie socială.

Astfel încât subscriem la aprecierea făcută de profesorul Andrei Marga cu prilejul lansării: „foarte probabil, cu lucrarea lui Ladislau Gyémánt ne aflăm în faţa principalei opere de istorie a Transilvaniei din cultura română, de la Supplexul lui David Prodan şi Voievodatul Transilvaniei al lui Ştefan Pascu” şi „nu se va mai putea scrie istoria epocii moderne a Transilvaniei şi a României fără a o folosi.”

Un viitor volum trei al prezentei colecţii va avea obiectivul de a reconstitui, pe baza bogatului material de arhivă păstrat în fondurile Guberniului şi Cancelariei aulice a Transilvaniei, procesul prin care s-a iniţiat, desfăşurat şi finalizat conscripţia fiscală din anul 1750.

Revenind la conscripţie, trebuie să menţionăm şi faptul că ea vorbeşte mai mult decât despre fiscalitate şi nu doar în termenii fiscalităţii. Tabelele conţin date privind populaţia contribuabilă, ocupaţiile sale, habitatul, capacităţile de producţie agricolă, viticolă şi fâneţe, efectivele de animale, veniturile impozabile provenite din diferite ocupaţii etc. etc.

Interesant de consemnat este şi faptul că, deşi recensământul nu a conţinut o rubrică separată cu privire la originea etnică a conscrişilor, conscriptorii au reţinut în unele localităţi şi asemenea informaţii. Urmărind aspectul menţionat, autorii clujeni au tipărit în completare anexe ce oferă date privind jurisdicţiile cuprinse în conscripţie. Acestea relevă o proporţie a localităţilor cu majoritate românească de 53,7 %, a celor majoritar maghiare de 36,5 %, a celor săseşti de 9,7% şi a celor armene de 0,1%. În cifre absolute, se înregistrează 1069 de localităţi majoritar româneşti, 727 maghiare, 193 săseşti şi 2 armene. Deasemenea, conscriptorii imperiali infirmă ipoteza cu privire la colonizarea masivă a Transilvaniei cu români veniţi din Principate, colonizare constatată doar în 13 localităţi.

Monumentala lucrare a fost publicată de Editura Enciclopedică, cu sprijinul Fundaţiei Alexandrion, care decernează anual premiile „Constantin Brâncoveanu” în scopul onorării valorilor culturii române.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO