Ziarul de Duminică

Frânturi de viaţă/ de Stelian Ţurlea

Frânturi de viaţă/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea

26.12.2014, 00:06 95

Liviu Antonesei este un scriitor, cercetător, publicist, politician retras din politică, profesor universitar, director de publicaţii, director de editură. Atât de multe, încât, inevitabil, te întrebi când le face (sau le-a făcut) pe toate şi, mai ales, care activitate este cea care impune şi se impune. O carte de confesiuni, mai mult, o carte de convorbiri, adică una în care Liviu Antonesei este provocat să vorbească (nu că s-ar lăsa rugat!) şi să se dezvăluie publicului nu poate fi decât una incitantă. Performanţa a reuşit-o Nicoleta Dabija, ea însăşi publicist, doctor în filosofie al Universităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi, autoare a unor cărţi căutate („Nopţile lui Emil Cioran”, de pildă), dar şi a altor interviuri splendide cu mari oameni de cultură.

Pe Liviu Antonesei l-a „hărţuit” timp de o lună, zilnic, între 26 septembrie şi 26 octombrie 2009, punându-i zeci şi zeci de întrebări şi obligându-l să răspundă cu promptitudine. O adevărată lună în confesional!*)

„Cunoscută fiind disponibilitatea lui Liviu Antonesei pentru conversaţie şi confesiune – mărturiseşte Nicoleta Dabija –, sincer şi deschis cu el însuşi şi cu interlocutorul  «potrivit», dispus să se întoarcă la sine încă o dată, cu ajutorul celuilalt, prin mijlocirea întrebărilor, conversaţiile dezvăluie anume dorinţa de comunicare şi nevoia de destăinuire, care sunt reţinute de un spirit care valorifică singurătatea, dar deopotrivă ia parte, se implică şi/sau reacţionează la evenimentele personale, sociale, politice.

Cele nouă capitole în care este structurat volumul «desfac» sinele lui Liviu Antonesei  în multiplele lui ipostaze (identităţi), un demers prin care sinele nu face nimic altceva decât să-si verifice propria unitate. După ce sînt aprofundate plăcerea de «a sta de vorbă» şi putinţa de mărturisire, pornind de la o idee regăsită în una dintre cărţile scriitorului, anume aceea a situării pe acelaşi plan valoric a diferitelor dimensiuni ale realităţii, al doilea dialog redă un eu cu chipuri distincte, care se creează printr-un joc serios, susţinut şi elaborat (pe numeroase planuri, cu diverse metode şi «instrumente») al autorului cu el însuşi.

Răspunsurile ulterioare reunesc fragmente ale vieţii concrete, un scurt popas în cultura română actuala, situarea prin «diferenţă» a scriitorului Liviu Antonesei în această cultură, prin cărţile şi activitatea culturală, în genere, pe care le desfăşoară. Nu este omisă nici participarea la viaţa social-politica a acestuia, nici oamenii care au avut sau încă au un rol semnificativ pentru sine, nici experienţele care l-au afectat.”

Rezultă un portret complex, mai mult interior, mai puţin al acţiunilor „sociale”, dar şi o foarte bună situare a lui Liviu Antonesei în spaţiul literaturii româneşti. De altfel, intervievatul admite că „Nu prea contează ce te consideri tu, de ce anume crezi tu că aparţii, ci contează cum te etichetează lumea! Aşa ca mă împac cu gândul că aş aparţine «generaţiei '80», deşi mai tot timpul am protestat împotriva acestei includeri, ba chiar la început mai vehement, până mi-am dat seama că este imposibil, deci inutil să lupţi cu aceste porecle! De bună seamă că simt că am afinităţi cu o parte a autorilor incluşi în această categorie, Ion Mureşan, Mariana Marin, Marta Petreu dintre poeţi, Dan Petrescu, Valeriu Gherghel, Gheorghe Crăciun, Petru Cimpoieşu, Al. Cistelecan etc. dintre ceilalţi, dar am afinităţi şi cu autori din generaţii cu totul diferite de generaţia mea, deci mai mature, am amintit câteva nume pe parcursul discuţiei, sau, din contra, foarte tinere. Mă leagă de mulţi dintre contemporanii mei nu atât o solidaritate de vârstă, de generaţie, cât una de idealuri, dacă nu sună demodat în zilele noastre, de mod de a privi lumea, literatura, cultura, relaţiile dintre ele.”

Pentru oricine doreşte să înţeleagă evoluţia unui om complex, cartea este binevenită. Dar să admitem că, fie şi o lună în confesional, chiar şi cu o aprigă inchizitoare, ansamblul răspunsurilor tot nu poate fi decât frânturi de viaţă. 

 

*) Nicoleta Dabija – O lună în confesional. Convorbiri cu Liviu Antonesei, Editura Eikon

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO