- Ce bărbat frumos!
Stătea nemişcată, scufundată până la gât în apa caldă, mătăsoasă. Era ora 11,30. Gimnastica se terminase şi, odată cu ea, încetase şi muzica asurzitoare. Ajunsese târziu la plajă. Noaptea trecută, băuse iarăşi prea mult. Din cauza suedezei aceleia ciudate care, în spatele unei faţade calme şi echilibrate, ascundea probleme şi nelinişti.
„Nu cred că am văzut vreodată un bărbat atât de frumos”, a continuat să se minuneze în gând, privind cu interes aproape artistic tânărul care se pregătea să intre în apă. Nu foarte înalt. Poate un metru optzeci. Trup mlădios, cu muşchi alungiţi, şerpuind graţios sub pielea bronzată. Chipul, cu trăsături accentuat masculine, îndulcite de privirea albastră-viorie a ochilor cu gene lungi şi negre şi de aerul vag bosumflat al gurii nu prea mari, dar cărnoase. Părul cârlionţat, de un castaniu închis, încadra în chip fericit faţa cu trăsături perfecte însă oarecum contradictorii. Bărbatul degaja o virilitate arogantă, atenuată de moliciunea aproape feminină a mişcărilor şi a privirii. Se întoarse cu spatele la mare şi, cu o frumoasă voce baritonală, strigă ceva unui grup de persoane de pe plajă. „E rus!” comentă în gând Alexa Vancea. Vraja se rupsese. Fără să se grăbească, a început să înoate spre ţărm.
- Diseară va avea loc un spectacol extraordinar pe plajă. Începe la ora zece. Trebuie să veniţi neapărat. Nu vă spun despre ce este vorba. Surpriză! Veniţi, nu este aşa? a interpelat-o vesel Zigo, animatorul cel plinuţ, când a ajuns în apropierea şezlongului.
- Bonjour! s-a auzit salutul diurn al rusoaicei de sub umbrela vecină.
- Bonjour! a răspuns automat Alexa. Mulţumesc pentru invitaţie. Voi încerca să nu lipsesc de la un spectacol atât de călduros recomandat de tine, spuse ea şi îi zâmbi prietenos animatorului care se îndepărtă vădit mulţumit de succesul obţinut.
Rusul cel frumos intrase în apă şi se depărta acum rapid de ţărm. Alexa Vancea a oftat, a luat prosopul şi l-a aşezat pe nisip. S-a întins pe el cu faţa în sus. Soarele puternic a obligat-o după câteva minute să se întoarcă pe burtă. După alte câteva minute, s-a ridicat şi s-a mutat pe şezlong, sub umbrelă. A scos o ţigară din pachetul lăsat pe măsuţa pe care Batrin nu uita niciodată să i-o pună alături şi a aprins-o.
A admirat un timp albastrul opalescent al mării, apoi a întors capul de jur împrejur, căutând-o leneş cu privirea pe Malin. Nu a zărit-o. A zâmbit, gândindu-se că suedeza se odihnea, cel mai probabil, în braţele tunisianului de la recepţie, încercând să uite moartea prietenei şi întâmplările ciudate de la serviciu. Trebuia să admită că povestea cu vaccinurile infectate de la Profarma o intrigase peste măsură. Dacă era adevărat, putea să aibă consecinţe de-a dreptul tragice. Va încerca s-o descoasă ceva mai mult atunci când o va întâlni. Malin Lind se ameţise destul de tare noaptea trecută. Nu putea să se bazeze pe spusele cuiva care băuse atât de mult. Poate că moartea cruntă a prietenei o dezechilibrase, făcând-o să-şi imagineze diverse situaţii macabre.
- Am găsit o scoică foarte frumoasă. Ţi-o dau ţie. Ai cumva o ţigară. Ale mele le-am terminat. Peste o jumătate de oră plec. Mă duc să mă culc.
- Dar tu, Batrin, fumezi în timpul Ramadanului? l-a tachinat Alexa pe tânărul tunisian care se apropiase pe nesimţite de şezlongul pe care stătea cu picioarele încrucişate, într-o poziţie apropiată de acea denumită lotus în limbaj yoghin.
I-a întins pachetul. Batrin a scos o ţigară. A rugat-o să i-o aprindă. S-a aşezat pe marginea şezlongului şi a început să fumeze.
- Nu sunt religios. Islamicii ne terorizează. Trebuie să plec din ţară. Nu mai e de trăit aici. Nu câştig mai nimic şi acum şi fundamentaliştii ăştia pe capul nostru ... Da. Trebuie să plec. Tu nu eşti măritată. Ne căsătorim?
Alexa Vancea a început să râdă cu poftă. Băiatul slăbuţ, cu ochi de culoare castanie-verzuie, o privea plin de speranţă.
- Câţi ani ai?
- Douăzeci.
- Eşti prea tânăr. Nu pot să mă mărit cu tine.
- Şi tu eşti destul de tânără. Îmi place de tine. Vreau să mă însor cu tine. Mă iei la tine, în Suedia. Am auzit că Suedia e o ţară foarte bună.
- Dar n-o să-ţi fie frig? Ştii, acolo e frig. Şi întuneric. Şi zăpadă. Şi trebuie să munceşti toată ziua. Suedezii nu vorbesc franceza. Trebuie să înveţi limba. Este o limbă grea. Mai bine cauţi o franţuzoaică.
- Nu vreau nici o franţuzoaică. Vreau să mă însor cu tine.
- Dar ştii că în Europa nu poţi să ai decât o singură nevastă?! Ce te faci?
- Ei, una! Una, două, zece. Ce importanţă are. Vrei să-ţi dau scoica?
- Dacă ţii neapărat.
- Ţi-o dau. Îmi mai dai o ţigară?
Alexa i-a întins pachetul. Batrin a scos două ţigări. Pe una a băgat-o în buzunarul cămăşii, pe cealaltă a aprins-o.
- S-o am atunci când mă trezesc. Nemţoaica de azi-noapte mi-a fumat toate ţigările. Banii câştigaţi aici îmi ajung doar pentru chirie şi mâncare. Trebuie să plec. Când ne însurăm?
- Nu ne însurăm. Mi-e cald. Mă duc să fac o baie, iar tu te duci acasă să te culci. Ai ochii roşii de oboseală. Ţi-am spus. Caută o franţuzoaică. Sau o daneză. Sau ce vrei tu.
- Eu vreau să mă însor cu tine. Ai ochi frumoşi.
- Bonne nuit! i-a urat Alexa şi s-a ridicat în picioare.
A pornit în fugă spre mare. Nisipul frigea. Va rămâne în apă până când tânărul şi încăpăţânatul ei curtezan se va hotărî să plece acasă. Batrin o amuza peste măsură însă risca să rămână şi ea fără ţigări. A gemut uşor de plăcere. Apa mării părea răcoroasă după zăpuşeala de afară. S-a lăsat cuprinsă cu voluptate în braţele ei.
*
Noaptea era întunecoasă şi caldă. O căldură umedă, sufocantă. Transpira abundent, lucru care o indispunea. Îşi simţea pielea lipicioasă. „Dacă încep să miros?” s-a întrebat, cutremurându-se la acest gând. A ridicat braţul drept. A adulmecat îndelung subţioara perfect rasă. A repetat operaţiunea cu braţul stâng. N-a simţit nici un alt miros în afara celui de deodorant. S-a liniştit şi a întins mâna după sticla de bere aflată alături, pe nisip. A băut cu aviditate. Berea se încălzise. Nu mai avea nici un gust. A lăsat sticla pe nisip şi a început să caute cu privirea un chelner. N-a zărit nici unul în aglomeraţia de trupuri care se zvârcoleau în ritmul senzual al muzicii disco, arăbeşti.
Spectacolul fusese excitant. Timp de aproape două ore, cei patru animatori dănţuiseră sălbatic în ritmul frenetic al tobelor şi ţimbalelor, printre limbile roşii de foc care pârjoleau plaja şi luminau cerul negru ca smoala. Fusese un spectacol viguros, bărbătesc, specific locuitorilor deşertului. Ritmul frenetic, salturile dansatorilor, văpăile, părând că ţâşnesc direct din trupurile lor, ca mai apoi să cuprindă cerul şi pământul, transformându-le într-o mare de foc, ţipetele ascuţite scoase de spectatorii impresionaţi, toate acestea te transportau într-o dimensiune primitivă, barbară, dar plină de vitalitate, dimensiunea magicului primordial.
Imediat după terminarea spectacolului, începuse dansul. În noaptea aceea, se dansa după muzică arăbească. Malin Lind îi privea intrigată pe cei care, nepăsându-le de zăpuşeală, inspiraţi de orele petrecute în lumea magicului, îşi unduiau cu mişcări destul de ciudate trupurile şiroind de transpiraţie în jurul focului care ardea acum mocnit, lipsit de vigoare. Cel mai mult o atrăgea vioiciunea unui grup de turişti ruşi. Râdeau zgomotos. Dansau cu toţii, împreună. Din când în când, se apropiau de un şezlong de pe plajă şi trăgeau câte o duşcă din sticlele lăsate acolo. „Votcă”, îşi spuse Malin şi se ridică în picioare. Deoarece chelnerii dispăruseră fără urmă, se va duce la bar şi va comanda ceva. Simţea nevoia unei băuturi tari, dar răcoritoare. Gin tonic.
A început să-şi facă loc printre dansatorii asudaţi. Mirosul de transpiraţie a făcut-o să-şi reţină respiraţia câteva clipe. Zărind-o pe Alexa Vancea, aşezată la o masă pe terasa pe care trebuia s-o traverseze pentru a ajunge la bar, a schimbat brusc direcţia. A hotărât să facă un ocol, să ajungă la bar pe celălalt drum, cel dinspre plajă. Nu avea chef să vorbească cu noua ei cunoştinţă. Până acum, reuşise s-o evite. Regreta că i se destăinuise cu o seară înainte. Nu dorea să-şi mai amintească de Eva. Trebuia s-o uite. De altfel, se hotărâse să uite şi neregulile de la Profarma. Îşi va vedea de munca ei de cercetare, fără să se mai amestece în treburile conducerii. Îi va solicita însă lui Alain Woolley mărirea salariului. O mărire substanţială. Era convinsă că acesta i-o va acorda. În felul acela, toată lumea era mulţumită. Gândul la un salariu dublu, o umplea de bucurie. Va avea mijloacele materiale necesare pentru a călători mai des, în condiţii mai bune, chiar să viziteze locurile acelea exclusive, unde nu se duceau decât cei bogaţi. Cine ştie? Poate îşi găsea şi ea un bărbat. Împlinise patruzeci de ani. Nu mai avea timp de pierdut.
Scăpând cu greu din înghesuială, a pornit cu paşi lenţi pe cărăruia îngustă care conducea la barul din apropierea plajei. Aici, întunericul era compact. Cerul era spuzit de stele. Marea lucea stins sub lumina lor slabă. Brusc, a simţit nevoia de a se afla în braţele unui bărbat. Nu făcuse dragoste de aproape două săptămâni, iar căldura umedă, combinată cu spectacolul viril la care asistase în noaptea aceea, îi trezise libidoul amorţit de moartea subită a prietenei ei Eva. „Morţii cu morţii, iar viii cu viii”, comentă în gând şi grăbi pasul.
După câteva minute, a deschis uşa barului din vecinătatea plajei. Un grup masiv de ruşi şi câţiva nemţi erau singurii clienţi la ora aceea târzie. S-a apropiat de tejghea şi a cerut un gin tonic, cu multă gheaţă. A plătit, a luat paharul înalt, o scrumieră şi s-a aşezat la o masă, nu foarte departe de grupul de ruşi. A sorbit însetată băutura rece, amăruie şi tare. A început să studieze cu curiozitate turiştii ruşi. O privire de un vioriu intens i-a ieşit în întâmpinare. „Ce bărbat frumos!” a exclamat în gând şi, involuntar, a zâmbit. Bărbatul i-a răspuns la surâs.
*
Alexa Vancea şi-a lăsat capul pe braţele încrucişate pe masa din plastic de culoare albă şi a continuat să scruteze mulţimea transpirată care se agita pe nisip, în jurul focului din care nu mai ieşea decât o dâră subţire de fum. Întreaga seară, cu excepţia celor două ore cât durase spectacolul care o captase cu totul, încercase s-o găsească pe Malin Lind. O zărise de câteva ori de departe însă aceasta dispăruse cu repeziciune de fiecare dată. Avea senzaţia că suedeza nu dorea să vorbească cu ea. Se simţea frustrată şi obosită. Dorinţa de a afla mai multe despre activitatea dubioasă a instituţiei de medicamente Profarma se pare că nu-i va fi îndeplinită în noaptea aceea. Era clar că Malin Lind o evita. Cu câteva minute în urmă, o văzuse apropiindu-se de terasă, dar o zărise probabil pe ea şi schimbase brusc direcţia. „S-o ia dracul! Mai întâi îmi trezeşte curiozitatea, mă introduce fără voia mea într-o afacere dubioasă, se defulează copios, iar apoi se preface că nu mă cunoaşte. Tipic! Mă duc să mă culc. O voi întâlni fără îndoială mâine, pe plajă. Pe plajă, nu are cum să mă ocolească. Doar dacă vine împreună cu vreun individ! În noaptea asta, avea o expresie ciudată, de pisică în călduri. Da. Mă duc să mă culc”, îşi spuse hotărât Alexa Vancea şi, băgându-şi în grabă ţigările şi bricheta în geantă, se ridică în picioare. Porni agale spre parcul hotelului. Era cald şi umed. Aerul îmbălsămat te ameţea cu parfumul greu, de flori exotice. Un greiere ţârâia solitar în noaptea neagră, fără lună.
*
Dansul nocturn se terminase. Turiştii plecaseră la culcare, iar Batrin, tunisianul care păzea plaja hotelului în timpul nopţii, se retrăsese în mica baracă de carton presat împreună cu o rusoaică, de data aceea, o fată foarte tânără, aproape o adolescentă. Focul se stinsese. Întuneric. Linişte. Doar marea respira uşor sub bolta înstelată.
Două siluete, strâns înlănţuite, se apropiară agale de plaja pustie. Când ajunseră lângă baza pentru sporturi nautice se opriră, contopindu-se într-un sărut prelung, pătimaş. Se lăsară apoi să cadă pe nisipul moale, călduţ. Murmure, suspine înăbuşite. Un ţipăt scurt, ascuţit. Linişte. O stea căzătoare lăsă pentru o clipă o dâră de lumină în urma ei pe cerul misterios şi rece.
Fragment din romanul cu acelaşi titlu, în pregătire la Editura Crime Scene Press
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
