Gellu Naum pe scena Teatrului Naţional din Cluj Napoca nu mai reprezintă de mult o noutate. Valorificarea textelor unuia din importanţii reprezentanţi ai suprarealismului românesc constituie aici o tradiţie consolidată. Seria a fost deschisă în 2002 cu Exact în acelaşi timp (regia Mihai Măniuţiu) şi a continuat cu Zenobia (regia Mona Marian), Insula (spectacol-concert de Ada Milea), Florenţa sunt eu (regia Alexandru Dabija). Acum a venit rândul celebrului său volum pentru copii Cartea cu Apolodor să fie adaptat pentru scenă, în viziunea muzicală a Adei Milea. Afişul anunţă laconic: spectacol concert, publicul fiind avertizat de la bun început la ce trebuie să se aştepte. Surpriza este, însă, mare căci timp de mai bine de o oră suntem martori nu la o simplă re-transcriere muzicală a unui text literar, ci la o exuberantă explozie de veselie şi inventivitate, un adevărat foc multicolor de artificii întreţinut cu aplomb de o mică echipă de artişti şi tehnicieni. Spectacolul este construit sub semnul ludicului, actorii invitând sala la un joc... „de-a Apolodor “.
Textul lui Gellu Naum este el însuşi un joc, plin de rafinament şi surprize – un joc al versificaţiei sprinţare şi surprinzătoare. Suprarealistul poet se desfăşoară în voie în spaţiul literaturii pentru copii, imaginând cele mai năstruşnice şi neaşteptate întâmplări şi…rime. Verva sa parodică este debordantă. După cum, la fel de debordante sunt peripeţiile pinguinului Apolodor, care pleacă din Bucureşti tocmai în Labrador, pentru a-şi revedea neamurile…El călătoreşte în jurul lumii de la pol la ecuator, din Africa în America, se întâlneşte cu personaje stranii (o maimuţică şi părinţii ei, domnul şi doamna Cimpanzeu, o cămilă, un delfin, un pirat, tâlharul din Conneticut, bătrânul negru Jack etc. etc), trece cu inocenţă peste toate piedicile şi ajunge, în final, acasă.
Dificultatea transpunerii în registru dramatic a textului este evidentă. Soluţia Adei Milea şi a colegilor ei este tot de natură suprarealistă, la fel ca şi creaţia poetului. Există mai multe planuri prin care se realizează această translare.
În primul rând muzica, orchestra instalându-se pe scenă încă de la prima ridicare a cortinei, cu tot instrumentarul necesar. Cei cinci solişti (Ada Milea, Anca Hanu, Ramona Dumitrean, Adriana Băilescu şi Cristian Rigman) povestesc istoria lui Apolodor pe melodiile inspirate şi antrenante ale Adei Milea (asistent muzical, Anca Hanu). Performanţele vocale sunt remarcabile, cvintetul putând rivaliza cu orice formaţie profesionistă de gen. Dar soliştii sunt şi excelenţi actori; aşa încât pe parcursul spectacolului ei interpretează, spiritual şi amuzant, fantasticele personaje a căror poveste o relatează. Au la îndemână recuzita cea mai diversă: peruci, măşti, costume pe care le schimbă cu dezinvoltură. Lor li se alătură Adrian Cucu, în rolul piratului şi, cu un farmec aparte, Sânziana Tarţa, care se plimbă pe scenă într-un ...frigider. Parteneră de aventură a pinguinului Apolodor, comentând prin pantomimă, dans şi cântec acţiunea, tânăra actriţă, recent angajată a Naţionalului, este o mare promisiune a scenei clujene.
Ambianţa suprarealistă a spectacolului este augmentată printr – o modalitate scenică inedită, de mare efect, destul de rar abordată de regizori: proiecţiile de umbre. Felul în care acestea au fost concepute şi realizate (desene şi umbre – Paul Mureşan, idei de umbre – Filip Odangiu) creează un adevărat spectacol în spectacol. Gagurile jocului de umbre chinezeşti, proiectate pe un mare ecran din centrul scenei, sunt un adjuvant vizual de mare efect al textului cântat, amuzament rafinat cu mare priză la public.
Am lăsat intenţionat la urmă personajul principal, pinguinul tenor. În interpretarea lui Dragoş Pop, Apolodor este cu adevărat eroul principal al spectacolului, cel care controlează sala de la prima apariţie. Interacţiunea cu publicul este exemplară, secvenţe semnificative din spectacol derulând-se interactiv, sub bagheta magică a actorului. Practic, versurile lui Gellu Naum sunt doar pretextul pentru o grandioasă improvizaţie pe temă dată. Asistăm, de fapt, la un spectacol de stand-up comedy unde, sub masca seriozităţii şi a candorii, cu umor subtil şi glume de bună calitate, care nu alunecă nici un moment în vulgaritate, actorul construieşe un personaj fabulos. Cu siguranţă, Apolodorul lui Dragoş Pop va culege mulţi lauri la întâlnirile teatrale care vor urma.
Comentând înaintea premierei intenţiile cu care a pornit la drum, regizorul - compozitor / actor / solist Ada Milea spunea: „Apolodor este harta muzicală a călătoriilor pinguinului inventat de Gellu Naum. Echipa clujeană e extrem de creativă şi sunt convinsă că bucuria care ne „bântuie“ repetiţiile va contamina şi spectatorii.“ Anticiparea s-a dovedit exactă. Atunci când o sală întreagă începe să fredoneze versurile lui Gellu Naum, nu ne rămâne decât să constatăm că poetul este, cu adevărat, superstar.
Apolodor rămâne o încântătoare feerie muzicală pentru spectatori de toate vârstele.
Fotografii de Nicu Cherciu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
