Trăia la Bucureşti în anii '80 un domn simpatic care făceaproiecţii de diapozitive din călătorii, la Casa de Cultură"Friedrich Schiller". Era ultimul descendent - nu pentru a folosiun clişeu înrădăcinat, ci pentru că era chiar ultimul, potrivitarborelui genealogic şi după ceea ce se ştie - al unei respectabilefamilii boiereşti olteneşti cu leagănul în judeţul Gorj. O asociam,pe bună dreptate, unui monument istoric admirabil din punct devedere estetic, una dintre culele mai puţin cunoscute şi neintrateîn circuit turistic, cea de la Groşerea (Gorj, vezi foto), înapropiere de vărsarea Gilortului în Jiu.
Nicolae Crăsnaru (născut în 1915), inginer de profesie, era fiullui Gheorghe Crăsnaru şi al Aristeei născută Mandrea, strănepoatăde frate a lui Nicolae Bălcescu. De altfel această înrudire explicăprobabil şi prenumele său, iar la un moment dat, când l-am vizitatacasă pentru a discuta despre genealogia sa, am constatat că locuiaîn apropierea Bisericii Icoanei, ctitorie a Băbenilor, antecesoripe linie feminină ai istoricului şi deci şi ai săi.
Cula de la Groşerea - situată într-un remarcabil peisaj de treceredinspre câmpia oltenească spre deal - are alături o biserică deveac XVIII, cu zugrăveli exterioare, printre care am putut descifrasilueta ecvestră şi numele lui Barbu Cocoş, strămoşul pe liniefeminină al Crăsnarilor din secolele XIX-XX, foşti proprietari aiculei. Potrivit arhitectului Iancu Atanasescu (în cartea sa despreculele olteneşti), cea de la Groşerea a fost construită de cătreCostache Săvoiu zis Surcel, a cărui fiică, Elena, s-a căsătorit cuAchil Crăsnaru. Aceştia erau părinţii magistratului Codin Crăsnaru,tatăl sus-amintitului Gheorghe Crăsnaru.
Filiaţia bărbătească a Crăsnarilor duce mai sus în timp la o altălocalitate gorjeană, aflată puţin mai la nord, care a dat şi numelefamiliei - Crasna -, în care boierul Dumitru Filişanu din vremealui Matei Basarab a clădit în 1636 - sau mai degrabă a reclădit - omănăstire ce avea să fie pictată o sută de ani mai târziu de cătreclucerul Mihai Crăsnaru şi alţi câţiva noi ctitori.
În cartea sa Civilizaţia românilor între medieval şi modern (vol.II, 1987), Răzvan Theodorescu se întreba dacă există o legăturăîntre succesivii ctitori: "Dumitru Filişanu intra, la începutuldomniei lui Matei Basarab, în posesia moşiei Crasna aparţinând luiStanciu din Crasna. Legătura celui dintâi cu ctitorii pentrupictură de la Crasna (1757) nu este foarte clară: în generaţiaurmătoare celei a lui Stanciu din Crasna şi a lui Dumitru Filişanuapare, la 1665, un Lupu din Crasna, al cărui nepot, Răduţ, erabunicul lui Mihai Crăsnaru vel clucer, noul ctitor al schituluigorjean în veacul al XVIII-lea (informaţie ing. N. Crăsnaru,Bucureşti). Pentru un document de secol XVIII în care DumitruFilişanu apare ca <<moşul dumnialor Crăsnarilor>>, veziAl. Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, Târgu-Jiu, 1904, p. 62"(p.53, nota 50). Istoricul de referinţă în această chestiune esteîntr-adevăr remarcabilul Alexandru Ştefulescu, care a consacrat în1910 o lucrare specială schitului Crasna din Gorj (a se facedeosebire dintre acesta şi cel din Prahova).
Înrudiţi prin căsătorii cu Bibeştii, Săvoii, Roskovski şi multealte neamuri boiereşti olteneşti, Crăsnarii s-au ţinut departe defuncţiile de la curte. Unii au fost magistraţi în oraşe dinOltenia, alţii s-au ţinut legaţi de pământurile lor, rămânând maidegrabă în umbra istoriei.
MIHAI SORIN RADULESCU - n. 1966, Bucureşti. Profesor universitardoctor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti.Specialist în istorie socială românească şi genealogii. Volumepublicate: "Elita liberală românească, 1860-1900", Ed. All, 1998,"Genealogii", Ed. Albatros, 1999, "Genealogia românească", EdituraIstros, 2000, "Memorie si stramosi" (2002) si "Cu gandul la lumeade altadata" (2005).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
