Proiectată de arhitectul DuiliuMarcu, casa, fostă Buşilă, din Parcul Filipescu este amintită inmulte cărţi de istoria arhitecturii româneşti, fiind una dintrerealizările artistice remarcabile din perioada interbelică. In aniidintre cele două războaie mondiale şi in vremea celui de-al doileaa fost locuită de inginerul Constantin D. Buşilă şi familia sa.Ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor intre iulie 1941si octombrie 1943, Constantin D. Buşilă a fost un om cu starematerială foarte prosperă, proprietar şi al unei vile somptuoase laSinaia. Funcţia deţinută in vremea regimului Antonescu avea să iiaducă insă sfârşitul, in 1951, in inchisoarea de la Aiud, dar casasa bucureşteană rămâne ca un memento al unei figuri din trecut şial unei epoci revolute.
Nu demult a fost rememorat deregretata Tutu Georgescu, soţia dirijorului George Georgescu, incartea sa "Amintiri dintr-un secol", apărută laEditura Muzicală in anul 2001. O evocare plină de farmec a vechiilumi româneşti, in care se perindă multe personaje ce au dat viaţăMicului Paris. Stiindu-mă iubitor de cărţi şi colecţionar delucruri vechi, un prieten din altă generaţie, regretatul ŞerbanGhica - strănepot al scriitorului Ion Ghica - şi soţia sa Graziela- artistă plastică in domeniul tapiseriei - mi-au dăruit cândvadouă tomuri, literalmente uriaşe, publicate la zece ani de launirea cu Regatul a Transilvaniei şi a celorlalte provincii cupopulaţie majoritar românească, probabil cele mai mari cărţi - cadimensiuni - pe care le am: două tomuri ce se aflaseră inbiblioteca lui Constantin D. Buşilă, cu iniţialele sale pe cotorulelegant de piele.
Ministrul Buşilă era covurluiande obârşie, familia sa fiind, potrivit cuvintelor paharniculuiConstandin Sion, de "moldovan, răzăş vechi, mazil; din acest neamau rădicat la boierie Mihai vodă Sturza pe un Aleco Buşilă,făcându-l serdar" (ediţia a II-a a "Arhondologiei Moldovei",p. 36). Un izvor preţios de epocă, "Vidomostie de boieriiMoldovei aflaţi in ţară la 1829", inregistra pe "Sandu Buşâlă,stolnic, născut la satul Găneşti, ţin. Covurlui, de 35 ani, fiullui Ştefan Buşâlă; locuieşte la Bârlad; stăpânitor pe părţi demoşie" (partea a II-a a "Vidomostiei", in "ArhivaGenealogică", serie nouă, I/VI, 3-4, 1994, p. 294). Aceasta eraforma iniţială a numelui, in pronunţie moldovenească: "Buşâlă", iarsatul de baştină există şi astăzi lângă Bereşti şi Vârlezi, la nordde Galaţi şi de Târgu Bujor.
Buşileştii se inrudiseră cufamilia Plesnilă, despre care am mai avut prilejul să scriu inaceastă rubrică, pe vremea când Ziarul de Duminica apărea pe suportde hârtie, in nr. 38 (370), din 28 septembrie 2007, p. 4, suplimentcultural al Ziarului Financiar, anul IX, nr. 2.233, 28 septembrie2007). Din familia Plesnilă provenea o bunică a istoricului şicriticului de artă Radu Ionescu. Constantin D. Buşilă a fostcăsătorit cu Elena (cunoscută in protipendada româneascăinterbelică drept "Lily") născută Mănciulescu, care, din căsătoriasa anterioară cu Iancu Oroveanu, proprietar de moşie la Văleni, inapropiere de Caracal, judeţul Olt, a avut doi copii: Petre şiEcaterina, zisă Tutu, care avea să devină soţia dirijorului GeorgeGeorgescu. Petre Oroveanu a fost căsătorit cu Marie-JeanneArgetoianu, fiica lui Constantin Argetoianu, având două fiice.Dincolo de apartenenţa politică, toată lumea politică româneascăera inrudită şi doar instaurarea regimului totalitar a putut săşteargă cu buretele ceea ce ţinea de trecut. De ce să ne amintimastăzi de toţi aceşti oameni? Oare dacă i-am uita ar fi mai binesau mai rău?
MIHAI SORINRADULESCU - n. 1966, Bucureşti. Profesor universitardoctor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti.Specialist in istorie socială românească şi genealogii. Volumepublicate: "Elita liberală românească, 1860-1900", Ed. All, 1998,"Genealogii", Ed. Albatros, 1999, "Genealogia românească", EdituraIstros, 2000, "Memorie si stramosi" (2002) si "Cu gandul la lumeade altadata" (2005).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
