Ziarul de Duminică

Gradina cu ingeri a Silviei Radu

Gradina cu ingeri a Silviei Radu
21.07.2006, 18:57 248

O franchete viteaza, un dispret total fata de comode alibiuri, Silvia Radu isi onoreaza fidel fagaduintele, chiar cand se stie in pierdere, pana la uitare de sine. Nu se voieste niciodata abila, izbanda la care aspira nu trece prin vreo astutie convenita: e, intr-un fel, dincoace sau dincolo de masurile cu efect sigur, de tot ce ar insemna instalare avantajoasa intr-o cursa a performantelor. Orice supla transgresiune de la un gen la altul isi are aici acoperire, nu ca recurs la vreun veleitarism demonstrativ, ci ca un fel de a ramane intr-un imprevizibil adecvat sinelui spontan si loial al artistei.
E ceea ce ne intampina pregnant, fara putinta de tagada, si la Muzeul din Constanta, si in sala Teatrului National din Bucuresti, in doua expozitii complementare, in care diversitatea e suflu trait, impuls generos, nu pensum trudnic, conformism de ordinul vreunei adaptabile sarguinte. Daca se aude viu, prin actuala alcatuire expozitionala, vuietul marii pulsand solar, zvarlindu-ne in retina solzii miscatori ai unei neintrerupte scuturari de exploziva energie, asta traduce un imperativ ce a dominat-o, ani intregi, pe artista. Revenirea la motivul falezei, biciuita de albastruri, o asemuiam altadata, glosand despre Silvia, unei parafe indelebil puse pe un destin, semnul ei scria o determinare dincolo de ocazional, de repetitivul circumstantelor. Nu definea, doar, un tip de optiune peisagistic, - cu valul ei tenace obsesia aceasta batea in auzul launtric al artistei, ca un semnal pentru chemari de ea deslusite mai tarziu, transpuse intr-un cod functionand altcum, dincolo de aprig serpentina, somptuoasa intensitate a culorii. Astazi, lespezile cromatice, vibrant zvarcolite in marine, malurile acelea arcuindu-se ferm, intr-o cuprindere decisa, ii apar Silviei ca un talaz premonitor. Unei atare vestiri, ea ii citeste intelesuri ce o depasesc: malurile de pamant incins, care cantau, de neuitat, inumerabile, pe simeza marii sale expozitii de la Dalles, purtau tranzienta unei ofrande intru spirit. In adanc, fara sa stie limpede, zamislirea artistei le inculcase o prefigurare ce avea sa rasara apoi, tonic proteguitoare, de-a lungul ultimelor doua decenii. De la malurile incurvate ale falezei la pavaza pe care o inchipuie aripile de inger, - metamorfoza astfel izvodindu-se poate rezuma noima unei evolutii, cu logica ei razbatatoare, proclamata mai presus de accidente. De aceea, la randul lor, gradinile pictate in acesti ani de catre Silvia Radu n-au nevoie de expansiuni care sa le indeparteze de o localizare concreta, precum acel spatiu figurand in repertorii celebre, realizat in China, de catre Zhang Shi, - o gradina care, spunandu-si a Extazului, a Spiritului Eliberat, isi asocia, in definitia privelistii, repere situate mult dincolo de ea, cutare colina sau pagoda. In cazul prietenei noastre, totul este dat aici, in imediatetea unui cumul care nu se sfieste sa arate saturat, inextricabil. Spiritul nu se elibereaza prin rarefactie, prin salturi compozitionale, el sta au ras du sol, s-ar spune, ca un tremur secret, al ierbii si al florilor umil ghemuite in desisul la care consimt in chip ferice. Nici nu exista sus si jos in aceasta viziune, totul e plin de incantare, cu o bucurie a fiintei care nu se impiedica in zadarnice distinctii, in paupere segmentari. De fapt, sculptura, spumegand voios in alburile ghipsului si in culorile purtate de ingeri ca o panoplie, unifica si ea, paradoxal, vocile diversitatii, din creatia recenta a Silviei Radu. A fi divers nu inseamna a fi marginal si precar, ci a participa efectiv, de oriunde, la surpriza necurmata a existentei, la robusta incredere care fundeaza totalitatea. Imi vine in minte, fara efort, la acest nod rodnic de intelesuri, o imagine frecvent intalnita, vreme de veacuri, de la Philon la Isidor din Sevilla si Abelard, veghind ades nobile speculatii contemplative. Cu sorginte ilustra, in textul platonician al dialogului Timeu, ar fi in stare, cred, sa rosteasca expresiv fertila putere ce dilata o asemenea plinatate. Caci ne conduce la un inteles radios, - omul, ca o planta celesta, avandu-si spre inalt, in cer radacinile. La o sublima asemenea imposibilitate ma face sa visez gradina cu ingeri indraznita de Silvia Radu.

Expozitia Silviei Radu este deschisa pana la data de 6 august, in Sala Domnisoara Pogany, de la etajul I al Teatrului National.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO