Am învăţat târziu, foarte târziu să mint. Copil fiind, mi s-audat nenumărate prilejuri de a minţi, dar fie mă încăpăţânam să tac,fie spuneam pe nerăsuflate ceea ce ştiam, ce se petrecuse şi cuasta viaţa mea devenea mai uşoară: scăpam. Cel mult urma o pedeapsăcare, în copilărie, însemna interdicţia de a ieşi o vreme dincurte.
Şi nu ştiu cum se făcea că tocmai atunci viaţa palpita deaventură, iar eu eram nevoit să o trăiesc doar privind-o printreşipcile gardului: ce partide palpitante de ţurcă se încingeautocmai fără mine, ce finale de fotbal interstrăzi aveau loc tocmaicând eram eu pedepsit, ce zile toride îmi pârjoleau viaţa numaigândindu-mă la lacurile din apropierea cartierului, în care sebălăceau toţi din gaşcă, ce ninsori se abăteau şi ce zăpezi sepierdeau de pomană! Sufeream ca un câine alungat de stăpâni, dar numă învăţam minte. Viaţa de după pedeapsă era şi mai frumoasă, şimai palpitantă!
Prima dată am minţit pentru că un altul avea nevoie de minciunamea. Nu vorbesc de acele minciuni la care nu am vrut să iau partecopil fiind: mama, asemenea altor părinţi, mă povăţuia mereu să numint, dar uita de poveţele ei şi mă mai îndemna uneori, când ovecină era prea insistentă în a o chema din casă, "Spune-i că nusunt acasă!"
Într-o vară, ne-am trezit că în "colţul" nostru de cartier apăruseun intrus. Adică unul pe care nu-l cunoşteam, nu ştiam ce hrampoartă, dacă ştie să joace fotbal sau îl vom pune doar în poartă -acolo stăteau graşii, neîndemânaticii, ăia de-aveau două picioarestângi -, dacă va putea să meargă cu noi la furat cireşe, mere şistruguri de la ţăranii de dincolo de pădure ori îl vom pune "săţină de şase".
Nu era nici mare, nici mic, nu era altfel îmbrăcat decât noi -pantaloni scurţi şi maieuri. Singurul lui element insolit era tenulînchis, dar sigur nu era ţigan. Aveam cu toţii nas la aşa ceva,deşi nu făceam discriminări şi jucam fotbal de-a valma, îi miroseamrepede. Cu ei eram degrabă prieteni, cu ele, nu: legile lor asprele interziceau să vină la plajă, adică să stea despuiate alături denoi, să se joace cu noi de-a prinselea sau alte jocuri careimpuneau atingeri fizice. Plus că la 12-13 ani ne cam făceau să neuitam în altă parte, pentru că pe sub bluzele de şcoală sauînflorate tresăltau nişte ghemotoace ca mingile noastre de cauciuc.George - aşa îl chema pe măsliniul intrus - s-a apropiat pas cu pasde noi doar asistând. Nu a intrat la miuţe, nu s-a dezbrăcat pebaltă, nu a jucat nici volei şi nici tenis de masă la luminabecului cam chior de pe stradă.
Ne-a prins pe picior greşit într-una dintre serile târzii când nune dădeam duşi spre casă deşi eram rupţi de oboseală, şi ne-aturnat o poveste a copilăriei lui cu părinţi conţi în Spania, cupăsări colibri şi mări nesfârşite, cu ţinuturi îndepărtate şiexotice în care va ajunge iarăşi cât de curând.
Nu ştiu ce anume l-a făcut să creadă că în fantaziile lui, altfeldemne de toată mila, va găsi în mine un aliat. Cum toţi ceilalţiîncepuseră să mormăie cam ameninţător, pentru că simţeau că suntluaţi de proşti, a aflat argumentul suprem: "Doar el mai ştie - şim-a indicat pe mine -, pentru că numai lui i-am arătat pozele meledin copilărie!"
Cele câteva secunde în care a trebuit să iau o hotărâre au fostcele mai lungi şi mai chinuitoare din viaţa mea de până atunci. Cemi-a trecut atunci prin cap ar necesita sute de pagini. Important ecă am zis foarte ferm: "Da, aşa e, e prinţ d-ăla adevărat dinSpania!"
Atunci am minţit pentru prima oară. Apoi, am mai minţit de multeori. Niciodată, dar absolut niciodată, în folos propriu. De fiecaredată pentru că altcineva avea mai degrabă nevoie de o minciunădecât de adevăr.
D-aia să mă fi apucat eu de literatură?
CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) este licenţiat al Facultăţiide Filologie (1974) a Universităţii Bucureşti. Laureat al AcademieiRomâne (2004) pentru romanul "Gerda". Cărţile de proză i-au fostpremiate de ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Festivalul"Poesis" Satu Mare, revista "Luceafărul". Premiul APLER pentrujurnalism cultural.
Este prezent de la primul număr, săptămânal, cu rubrica "Reportaj",în Ziarul de Duminică.
Este preşedintele secţiei Proză a Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
