Editura Polirom a publicat recent, în colecţia Biblioteca Medievală, în traducerea universitarului George Grigore, ediţia bilingvă arabo-română a uneia din scrierile mistice şi filosofice arabe cu cea mai pregnantă influenţă asupra culturii europene medievale şi, totodată, singura operă cunoscută a gânditorului ’Abū-Bakr Muhammad bin ‘Abd al-Malik bin Muhammad bin Muhammad bin Ţufayl al-Qaysi, Hayy bin Yaqzān sau din tainele înţelepciunii răsăritene.
Cunoscut în Europa sub numele de Abentofal sau Abubacer, în calitate de poet, medic şi filosof, autorul poate fi considerat, pe drept cuvânt, una din personalităţile enciclopedice ale culturii arabe medievale.
Născut în 1105 la Cadiz, studiază medicina, limba şi literatura arabă, filosofia, astronomia, matematica, devine medic în Granada şi, ulterior, ajunge sfetnic al guvernatorului acestei provincii. Retras în Marrakech, este numit vizir şi medic al curţii almohade, ranguri pe care le deţine până spre sfârşitul vieţii când, în 1182, renunţă la titlul de medic de curte, cedându-l discipolului său, ’Ibn Ruşd (Averoes). Moare trei ani mai târziu, în 1185.
Istoria cultural-literară apreciază că ar fi scris în jur de şapte mii de versuri, un tratat despre suflet şi un tratat de medicină.
Opera de faţă, Hayy bin Yaqzān ’aw min ’asrār al-hikma al-maşriqiyya (Hayy bin Yaqzān sau din tainele înţelepciunii răsăritene), se încadrează atât în canoanele textului beletristic, cât şi în cele ale celui filosofic sau mistic.
Fiind, totodată, o operă epică, naraţiunea ar putea părea simplă pentru un lector neiniţiat: un copilaş lăsat de către mama sa în voia apelor este crescut de o gazelă pe o insulă pustie până când aceasta îmbătrâneşte, moare, iar el rămâne singur, încercând să supravieţuiască şi punându-şi anumite întrebări privind existenţa sa.
Dacă citim acest text în cheie mistico-simbolică, vom decripta o istorie a devenirii întru sine. Deloc întâmplător, dacă ne gândim la semnificaţia numelui. Hayy, adică celviu, semnifică intelectul veşnic gânditor, iar ’ibn Yaqzān, adică Fiul celui Treaz, indică inteligenţa primordială.
Iniţierea şi accederea în inteligenţa pură, veşnic trează, sunt surprinse de ’Ibn Ţufayl în trepte corespunzătoare a câte şapte ani fiecare, delimitare temporală neîntâmplătoare, căci şapte semnifică desăvârşirea.
Pornind de la stadiul de beznă, moment în care Hayy bin Yaqzān nu conştientizează realitatea înconjurătoare, acesta ajunge să distingă între corpuri străvezii, opace şi şlefuite. Astfel, treptat, observă atât unele asemănări, cât şi unele deosebiri în ceea ce priveşte înfăţişarea sa şi a celorlalte vieţuitoare.
Pas cu pas, Hayy bin Yaqzān înţelege, prin intermediul vederii intuitive (mušāhada), diferitele forme de manifestare a materiei în natură şi descoperă diviziunea acesteia în trei regnuri, mineral, vegetal şi animal, şi în trei dimensiuni, lungime, lăţime şi adâncime.
Căutând beteşugul care ar ţine-o pe gazelă, mama sa, în stare de nemişcare, el observă, spintecându-i trupul, absenţa a ceva care o anima (muHarrik) şi care i se va revela drept suflet (an-nafs).
Pornind de la această constatare ontologică şi examinând toate corpurile existente în lumea firii şi a stricăciunii(‘ālam al kawn wa-l fasād), Hayy bin Yaqzān descoperă materia (hayūla). Astfel, începe să mediteze asupra sensului existenţei, asupra rostului său în lume şi, încetul cu încetul, are revelaţia unităţii: „(…) toate corpurile nu sunt, într-adevăr, decât unul singur” (p. 89).
Conştientizează aşadar existenţa unui Făcător (fā‘il) al tuturor celor existente, animate sau, aparent, inanimate. Treptat este covârşit de dorul acestui Demiurg pe care îl simte ca fiind Existentul cu existenţă necesară (al-mawğūd al-wāğib al-wuğūd).
Hayy bin Yaqzān abandonează lumea simţurilor, parcurge pe calea căutării intelectuale (Ţarīqu-l baHthi-l ‘aqliyy) drumul către sine şi descoperă Creatorul nicăieri în altă parte decât în interiorul sinelui. Astfel, are loc contopirea (ittişāl) intelectului uman cu cel divin, intrând în comuniune cu Acesta: „Şi, cum îi era din ce în ce mai dor de El, inima sa se rupse de lumea cea joasă a lucrurilor percepute prin simţuri, pentru a se anina de lumea cea înaltă a lucrurilor percepute prin intelect” (p. 119).
Iluminat, stabileşte o legătură între elementele lumii percepute prin simţuri şi cele ale lumii perceptibile prin vedere intuitivă, sensibilitate sau căutare intelectuală, acestea fiind de acum coordonatele pe care le va urma.
Trăind o utopie a solitudinii, prin meditaţiile sale, prin urcuşul către lumea nevăzută a celor nouă intelecturi, Hayy bin Yaqzān ajunge să cunoască lucrurile din lumea văzută, la fel cum prin cunoaşterea însuşirilor celor văzute le înţelege pe cele nevăzute. Altfel spus, prin nimicirea sau prin stingerea sinei (al-fanā’ ’an nafsi-hi) în focul despărţitor (nār alHiğāb) - acesta delimitând lumea percepută prin simţuri de cea a vederii intuitive - Hayy bin Yaqzān ajunge la Cauza cauzelor, adică la al zecelea intelect.
Întâlnirea pe insulă cu ’Asāl, exponent al teologiei filosofice, evidenţiază descoperirea altertiăţii apropiate, contactul cu cea îndepărtată având loc abia după ce cei doi călătoresc pe insula condusă de Salāmān, exponent al interpretării literale a Cărţilor.
Refuzul oamenilor de pe această insulă de a accepta, pe lângă vechile stereotipuri ideologice şi, de ce nu?, dogmatice, şi alte opinii, echvalează cu laşitatea spirituală a acestora şi, totodată, reliefează disputa filosofie-religie din epoca lui ’Ibn Ţufayl.
Finalul romanului mistico şi filosofic al lui ’Ibn Ţufayl pare să fie deschis, propunând o interpretare fiecărui cititor ideal, fiecărui spirit şlefuit de literatură, întărit de ştiinţă, cum l-ar descrie autorul.
Dincolo de acestea, romanul este o invitaţie către urcuşul în adâncurile sinei.
Lectura acestei perle a literaturii medievale arabe în limba română nu trădează cu nimic textul orginal, graţie meşteşugului cu care traducătorul, George Grigore, simţitor de limbă arabă, tălmăceşte povestea arabă în slovă românească.
Traducător al Coranului, al lui Avicenna, Averroes, Al Ghazali sau ’Ibn ‘Arabi, Domnia Sa oferă cititorului român o lectură elegantă, o traducere artistică, relaxată atât de arhaisme, cât şi de neologisme, într-o slovă românească inedit făurită.
Acestă artă a traducătorului, la nivel semantic, lexical, morfosintactic şi, mai ales, stilistic, este dominanta versiuni româneşti a operei lui ’Ibn Ţufayl. Fragmentul următor este ilustrativ în acest sens: „Îşi dădu seama că, dacă ar crede în facerea lumii, ivite în existenţă după nimic, urmarea ar fi, în mod necesar, că nu s-ar fi putut ivi în existenţă de la sine, ci ar fi avut nevoie de un făptuitor care să o facă să se ivească. Acest făptuitor nu poate fi perceput de niciun simţ, căci, dacă ar fi perceput, nu ar fi altceva decât un corp. Dacă ar fi un corp, atunci ar fi o parte din întregul acestei lumi, ar fi făcut şi ar fi avut, ca atare, nevoie de un făptuitor; iar dacă şi acest al doilea făptuitor ar fi tot un corp, ar avea nevoie de un al treilea făptuitor, acest al treilea de un al patrulea, şi aşa mai departe, într-o înlănţuire la nesfârşit, fapt cu desăvărşire zadarnic. Aşadar, lumii îi trebuie un făptuitor care să nu fie corp. Dacă nu este corp, atunci nu poate fi perceput de niciun simţ, căci cele cinci simţuri nu pot percepe decât corpurile sau ceea ce are legătură cu corpurile. Dacă nu poate fi simţit, nu poate fi nici închipuit, căci închipuirea nu este altceva decât aducerea aminte a formelor lucrurilor percepute prin simţuri, după dispariţia acestora. De alminteri, dacă nu este corp, nu este cu putinţă să aibă vreuna din însuşirile corpurilor” (p. 111, 113).
Ediţia de faţă se remarcă şi prin valoroasele explicaţii ale unor concepte sau simboluri islamice utilizate de ’Ibn Ţufayl, precum vedere intuitivă, cale a căutării intelectuale, lume a firii şi a stricăciunii.
Lucrarea, apărută în ediţie bilingvă, este totodată şi o lectură plurivalentă pentru cititorul român cunoscător de limbă arabă.
’Ibn Ţufayl - Hayy bin Yaqzān sau din tainele înţelepciunii răsăritene, editura Polirom
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
