Încercând, acum, să surprindă nu existenţa în sine, în toatădiversitatea manifestărilor sale, ci sensurile ei grave, autoarearenunţă la notaţia directă, sinceră dar mecanică, a senzaţiilor şiemoţiilor personale, a reveriilor autobiografice şi deliruriloronirice. În blanc poezia nu mai e înţeleasă nici ca expresie a unuieu vitalist, frenetic, nici, în accepţie barbiană, ca "act clar denarcisism". Nu mai oglindeşte nici "chipul indiferent allucrurilor", dar nici lucrurile "în absolutul lor", şi nu are dreptscop "cartea", "opera", ca rezultat al efortului creator. Poeziaeste văzută aici ca un fel de proces (necesar, firesc şi totodatăautodestructiv), e "hemografie", adică (după definiţia lui NichitaStănescu, inventatorul de vocabule infinit sugestive) "scriere detine însuţi", nu despre tine - acest "mod" subiectiv,psihologizant, l-a epuizat Mariana Codruţ în volumele de versuriSchiţă de autoportret (Ed. Junimea, Iaşi, 1986), Tabieturile nopţiide vară (Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1989), ca şi în subtilulroman-autoficţiune Casa cu storuri galbene (Ed. Polirom, Iaşi,1997).
Câteva texte din blanc au o relevanţă aparte, ca artes poeticae,pentru ilustrarea intenţiilor autoarei. Rolul atribuit poetului efie acela de "cronicar" (cronicarul n-are voie să moară), mai alescând are de consemnat evenimente (sociale, politice, culturaleetc.), fie de "traducător" (dar eu), când vrea să facă inteligibillimbajul senzaţiilor, al pulsiunilor obscure venite dinsubconştient, al percepţiilor întâmplătoare. Ceea ce scrie el nu eo carte ca oricare alta, e însăşi viaţa sa, rânduită pe rafturile"bibliotecii lui Dumnezeu": "pentru că s-au prins că sunt un/cronicar fidel că pentru toate-mi fac timp/ să le văd să le scriuîntr-o carte care/ eliberându-se de carnea mea va sta nu pestemult/ în biblioteca lui Dumnezeu..." (cronicarul n-are voie sămoară).
Viaţa nu e altceva decât text ("texistenţă", ar spune MirceaCărtărescu); aici, în text, trăiesc însă, mereu, ceilalţi,făpturile văzute sau imaginate de "traducătorul" al cărui chip îldescifrăm doar în spaţiile dintre cuvinte. Paradoxal, interstiţiileîn care eul poetic se ascunde, în care trăieşte, sunt blancurile(cuvintele care desemnează alteritatea), pustiul paginii albe,tăcerea dintre semne, dintre sunete. Poezia trebuie înţeleasăastfel, aproape literal, ca un soi de demiurgie: cel care scrieumple golul (pagina), populează neantul cu cuvinte-făpturi. Nu evorba, aici, de o atitudine orgolioasă, de superioritate emfatică -poetul, spre deosebire de Dumnezeu, nu creează o lume în folosulsău: "... Dumnezeu/ din scârbă de singurătate l-a făcut pe Adam/ şipe Eva, nu pentru ei i-a creat/ ci pentru Sine" (doinăcontemporană), el se distruge (rupe din sine), risipindu-se înfăpturile cărora le dă naştere (trebuie subliniată şi frecvenţamotivului "imposibilităţii propriei naşteri", a proprieiîn-cuvântări). Iată câteva versuri din poemul care dă titlulvolumului: "stau pe malul unei ţări şi nu mai termin s-o nasc/(...)/ din pământul şi cerul meu numai pe mine/ nu mă potnaşte".
Dacă de la Rimbaud încoace a devenit un clişeu oroarea modernilorfaţă de biografie, postmodernii s-au străduit să epuizeze cu totulresursele ei estetice. Spre deosebire de mulţi dintre colegii săide generaţie (şi păstrând mereu o atitudine discretă, străină despiritul gregar), Mariana Codruţ nu-şi versifică jurnalul, nuconsemnează insignifiantele detalii ale vieţii de zi cu zi, nucultivă banalul, cotidianul, şi nici nu doreşte să elibereze poeziade prejudecata artisticităţii. N-am citit, în acest volum (nici încelelalte, de altfel) nici un poem în care autoarea să uite căpoezia e ars, meşteşug, şi că poetul - cum spune un vers celebru -"nu are viaţă personală".
Fuga de confesiune nu implică însă, aici, refuzul autenticităţii.Punându-şi viaţa între paranteze, autoarea are acces la cealaltăexistenţă, a eului profund, abisal, al artistului: "merg şi vorbescfiinţelor vii din mine/ şi despre ele./ sunt o carte cu multepersonaje în numele cărora/ vorbesc (...)/ cine trăieşte pe cine?cine conţine pe cine?" (lumea interioară). Nu fără sens esteinvocat, în alt poem, "demonul lui Proust", al celebrului autorcare a aruncat în ridicol metoda critică a lui Saine-Beuve. Poeziae şi demonie, căci presupune reprimarea umorilor, a trăirilorîntâmplătoare, haotice, ale eului "de suprafaţă".
Un tragism frânt, interior, se degajă din versurile acestea lipsitede grandilocvenţă, fără gesticulaţii stridente, excelând însurprinderea unei existenţe trăite solitar, pe marginea abisului.Metafora drumului pustiu, cu sfârşit prestabilit, dă nota defundal, gravă, a lirismului Marianei Codruţ, într-o emoţionantăpoveste de dragoste cu moartea: "nu mă ţine de mână, noapte,/ nu teteme, a ta sunt./ dar nu-ţi voi da lapte să bei/ din sânul roz depământ.// şi nu-mi susura că suntem/ întregului parte şi parte./ euasupra ta pot/ numai viaţă. nu moarte" (nu). Fatalitatea astfelrespinsă încetează, prin aceasta, să-şi mai impună legea: "totacolo voi ajunge/ şi dacă nimeni nu mă ţine de mână -/ dar drumulmi se pare lung şi lung" (însă...).
Unele poeme se apropie, printr-un fel de reducţie axiomatică, delapidaritatea gnomică a textelor oraculare : "acum şi pururea/toate/ sunt puse pe fapte mari:/ adică pe viaţă şi pe moarte"(pururea). Alteori, energia verbului umple spaţiile albe alepaginilor, configurând un epos sui generis, cu personaje bizare,multe născute tot din literatură (v. "Eulaliile" lui Dan Botta),discursul întrerupt de reflecţii punctând diferite "întâmplări" cucaracter simbolic din "viaţa lumii". Eulalie în Grădina de vară eun poem antologic, de largă respiraţie, cu nuanţe borgesiene, unmetatext ce aduce în prim-plan problema lecturii - act distrugătorşi creator deopotrivă, fiindcă literatura nu există decât în/ carelaţie cu un presupus cititor (se vede că autoarei nu-i suntstrăine studiile de semiotică, estetica receptării etc.): "tuhypocrite lecteur/ care preferi unui peisaj/ descrierea unuipeisaj/ şi unei drame/ nararea unei drame -/ care măsori spaţiul însemne tipografice/ şi timpul după naşterea/ şi moartea Personajului-/ care trăieşti cu inima Kareninei/ până o găseşti maiseducătoare/ pe a lui Susan/ trădată apoi pentru cordul/ unuiviteaz poliţist -/ de partea cui eşti? VIU EŞTI TU?"
Dar Mariana Codruţ nu "textualizează" (ca să folosim un termen dragnu doar lui Marin Mincu, ci şi multora dintre "optzecişti"), nicinu-şi exhibă lecturile pentru a epata. Fără a filosofa ca undiletant, înşirând goale abstracţiuni care să mimeze profunzimeasau inteligenţa, autoarea cultivă o poetică a sugestiei, un rafinatpointillisme; de aici, nuanţa de subtilă estetizare a existentului,deloc artificială. Impresiile oferă substanţa. Conştiinţaartistică, forma, construcţia poeziei. Jocul livresc intertextualare rădăcini în sensibilitate, o sensibilitate mobilă, capabilă săperceapă acut (Existenţă acută se intitulează un alt volum deversuri al autoarei), dar şi să facă distincţii de fineţe.
Nota particulară, de vibrantă autenticitate, a lirismului MarianeiCodruţ este dată de imaginaţia introspectivă, personală, dar nusubiectiv narcisistă (v. ciclul de poeme areal, care se deschide cuo ars poetica intitulată lumea interioară), cu resorturi însensibilitate. Poeta exploatează însă şi posibilităţile expresivlirice ale ironiei sau grotescului, în celălalt ciclu al volumului,Prostul satului şi visul Îngerului ideologic. Aici ne zgârieurechea un glas spart, voit disonant, în texte satirice, de criticăsocială, care descriu experienţa amară a locuitorilor Cetăţiidevastate: "veştejiţi/ de frică negri de grija/ auroralei zile demâine" ori, sub "zodia cancerului", exprimă frustrarea omului ce sesimte orfan de patrie: "... ca pe-o sar-/ cină toxică ne respingepatria/ pe noi (...)/ - simplii săi concetăţeni" (patriamea).
În unele dintre textele acestea "de atitudine", când autoarea numai percepe lumea ca pe o realitate interioară, limbajul, devenitartificial din inadecvare, dă uneori impresia de falsitate, prinprozaismul neasimilat şi poetizarea facilă: "cu mii de ciocuri deinox/ albe şi strălucitoare/ ne plesnesc peste degete ne ex-/ tragdin gâtlejuri nepatriotice, / flămânde/ polenul lins de pe-ofloare.// «nu vă lăcomiţi, nu vă lăcomiţi,/ staţi liniştiţi lalocurile voastre» spun/ cocoţaţi pe capetele ne-chineze:/ vor săafle cum e cu mujdei/ felia de creier care/ obişnuieşte să viseze"(staţi liniştiţi la locurile voastre) sau prin banalitate: "cândvorbeşte de la tribună/ se vede în ochii lui ţara/ (...)// «cebărbat» - spun gospodinele - «ei, da!/ unuia ca ăsta chiar ne-amda!»" (când vorbeşte de la tribună).
Dar când reuşeşte să transforme realitatea aceasta dezagreabilă înmit, în poeme ca Prostul satului sau visul Îngerului ideologic oripoet din nord, rezultatele sunt remarcabile. Mariana Codruţ nu ecapabilă să fotografieze terna realitate (oare nu sunt destui carenu pot face decât asta?), fiindcă o priveşte mereu în oglindasinelui. Iar acolo se văd altfel de lucruri.
Poate că lumea, într-adevăr, nu e decât o carte pe care o scrie şiîn care se pierde poetul, întruchipare metonimică a tăcerii. LiricaMarianei Codruţ îşi revendică, pe linia aceasta, o ascendenţăblagiană: în spaţiul cuprins între tăcere şi cuvânt se naştepoezia-cântare, izvorâtă din "rană", a "marii treceri", cu"cuvintele stinse în gură" (ori în pagină). Nu întâmplător titlulvolumului analizat în rândurile de faţă (blanc) e tipărit, pe primacopertă, cu litere albe, deasupra fotografiei autoarei, şi culitere roşii, pe ultima. În fundal, recunoaştem lacul, de unalbastru novalisian, din Grădina Botanică, iar sub apă întrezărim,parcă, nişte urme de paşi.
ANTONIO PATRAS (n. 1973). Criticliterar, conferentiar la Facultatea de Litere, Universitatea "Al.I. Cuza", Iasi. Debut publicistic: 1998, în revista "Convorbiriliterare"; doctorat în filologie (2002); membru al UniuniiScriitorilor Romani; redactor la revista "Convorbiri literare",unde semneaza rubrica "Cerneala simpatica"; coordonator alcolectiei de istorie literara la Editura Universitatii "Al. I.Cuza", Iasi. Volume publicate: Ion D. Sîrbu - de veghe în noapteatotalitara, 2003; Fragmentarium - impresii despre oameni si carti,2006; Ibraileanu. Catre o teorie a personalitatii, 2007.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
