Priviti cu atentie harta. Tot misterul cartii se afla aici. Un regat imaginar (si nu prea...), unde Pisicainele Gavril (aka TPPM, Tutore Plenipotentiar al Principelui Mostenitor) vegheaza ca tronul sa-i revina urmasului de drept, Teodosie cel Mic.
Cine il ameninta pe micul print? Pai, mai intai si mai intai, ingustul si belicosul Otto, care construieste complicate masini de razboi in castelul sau din nordul tarii. Apoi, perfidul Oliviu, Somnul Protector, care administreaza tiranic Lacul Rece, o zona care imparte (la propriu si la figurat) regatul in doua. E drept ca la vest si la est de Lac traiesc furnicile violete (din Petrila) si cele verzi (din Filiasi); insa acestea, dominate de impulsuri separatiste, pot trece oricand de partea celui care promite mai mult. In aceste conditii, se pare ca doar Sudul i-a ramas fidel micului Teodosie, mai ales ca regiunea e protejata de un zid imens si greu de cucerit. La miazazi de Zid sunt Bucurestii, unde se afla concentrata armata regala, condusa de generalul Marin Caciulata, apoi Capsunaria gospodarita de Bufnita Kaliopi si Ciupercaria pe care o cultiva Minotaurul Samoil. Cum intre ultimii doi staruie o veche dihonie, valea din nordul Zidului, in care se gaseste si Resedinta lui Teodosie, a fost numita, prin compromis, Valea Capercilor (sau a Ciupsunilor, zice Samoil). A, era sa uit: la tarmul Marii Noastre, acolo unde se intalnesc ducatul lui Otto si tinutul furnicilor verzi, se casca Pestera Marelui Monstrulet, de unde niciun muritor - om sau furnica - nu s-a mai intors sa povesteasca cum arata locatarul.
Aceasta e lumea din Teodosie cel Mic*, a doua carte a lui Razvan Radulescu (dupa Viata si faptele lui Ilie Cazane, 1997). Fireste, in cele din urma lucrurile se termina cu bine si principele mostenitor isi (re)dobandeste tronul, chiar daca victoria e platita cu un pret atat de mare, incat aduce mai degraba a infrangere. Insa aceasta disponibilitate de a da pe fata sau de a intoarce pe dos trucurile naratiunii de tip fantasy a fost remarcata de toti comentatorii romanului; nu voi insista asupra lor. Interesant este ca, dincolo de aceasta lectura "in oglinda", Teodosie cel Mic deschide alte doua unghiuri de interpretare.
In primul rand, romanul lui Razvan Radulescu functioneaza dupa un principiu "heraldic": toate problemele Romaniei comuniste si postcomuniste transpar, mai mult sau mai putin voalat, in aceasta carte. Astfel, daca imaginea Canalului care leaga Lacul Rece de Marea Noastra, ale carui lucrari sunt inaugurate in prezenta Somnului cu marsuri triumfale si cantece muncitoresti (intre care un vers genial: "Sta Somnul - veghe nesmintita"), nu mai are nevoie de vreun comentariu, curioase prin ingeniozitate sunt celelalte aluzii. De pilda, consilierii Somnului (nu intamplator sase la numar - mai lipsea sa redacteze si o scrisoare) alterneaza linguseala cu revolta, ilustrand conditia deopotriva tragica si grotesca a elitelor intr-un regim dictatorial. Se pare totusi ca tema preferata a autorului o constituie diferentele culturale si intoleranta aferenta: Capsunaria si Ciupercaria, Sudul si Nordul, oamenii si pestii, Centrul si provincia, Zidul ispravit, dar neintretinut, care e "mandria tarii", desi nu foloseste la ceva anume, sunt cateva dintre motivele care revin constant in conversatiile personajelor si care genereaza uneori mici parabole debitate pe un ton cand serios, cand ironic. Condensate intr-o criptograma a cotidianului, toate aceste elemente fac din Teodosie cel Mic o veritabila "istorie ieroglifica" a Romaniei zilelor noastre.
In al doilea rand, oricat de bizara ar parea o asemenea afirmatie, scrierea lui Razvan Radulescu este si o carte autobiografica (chiar daca una in travesti); asta de nu cumva e in primul rand o carte autobiografica. In fond, autorul apare el insusi in roman, impreuna cu colegii de scoala, in toiul teribilei lupte de la cofetaria "Lamaita"; apare si la sfarsitul povestirii, in aceeasi cofetarie, inconjurat de aceiasi colegi; apare, la urma urmei, in toata cartea, fie si numai sub masca micului Teodosie, al carui rol de alterego al autorului ni se dezvaluie pe deplin abia in monologul final, cand glasul plangacios al copilului interfereaza cu perspectiva nostalgica a adultului: "Nu vreau sa vorbesc. (...) N-am ce sa spun. Am ajuns prea tarziu. Si nici pe Pisicaine, nici pe Samoil, si nici chiar pe Somnul Protector, oricat de rau a fost cu mine, n-am sa-i mai vad niciodata. E foarte adevarat. Insa or sa-ti apara in vis si ai sa poti vorbi cu ei vrute si nevrute. Si or sa-ti povesteasca din viata lor si din peripetiile lor tumultuoase de acum douazeci de ani. Si in aceste intamplari vor fi toti in viata, veseli, puternici si mult mai tineri. Daca nu vrei sa vorbesti, nu vorbi. Sa nu plangi de fata cu toata lumea asta ca sa te faci de ras. Poarta-te cum trebuie".
Un monolog care explica atat sensul romanului, cat si bizara harta de pe coperta sa. De fapt, Razvan Radulescu nu scrie o poveste ingenua - nu neaparat pentru ca nu vrea, ci mai ales pentru ca nu poate; pentru ca privirea magica a "celui mic", care vrea sa-si povesteasca si sa-si retraiasca astfel copilaria, este inevitabil poluata, bruiata, denaturata de privirea blazata si cruda a "celui mare", care nu se mai poate debarasa de fantasmele istoriei recente. Caci, daca Razvan cel Mic putea sa-l vada aievea pe Teodosie cel Mic calare sau sa manance prajituri in cofetaria in care se afla printul, Razvan cel Mare nu-si mai poate zari "eroul" decat "in vis". Trecute-s vremurile-n care gheridemonul scotea flacari pe nari si Otto il tortura pe Majordom cu evisceratorul asincron ano-buco-vacuumatic... Acum, ah, organele-s sfaramate si Marele Monstrulet e un biet bibelou uitat in soba lui Razvan Radulescu!
Basm postmodern si "istorie ieroglifica" a Romaniei contemporane, Teodosie cel Mic este, in acelasi timp, o poveste de o tristete iremediabila despre pierderea inocentei si despre imposibila intoarcere in lumea Povestii. O carte splendida, cum putine s-au mai scris la noi in ultimii ani.
*) Razvan Radulescu, Teodosie cel Mic, Editura Polirom, Iasi, 2006, 440 p.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
