Ziarul de Duminică

În căutarea plăcerii cândva încercate – recititul/ de Constantin Stan

În căutarea plăcerii cândva încercate – recititul/ de Constantin Stan

Autor: Stan Constantin

24.02.2011, 23:47 35

Şi Marcel Pop-Corniş, şi MateiCălinescu, ocupându-se aplicat, ştiinţific, de mecanismelelecturii, inventariază motivaţiile re-lecturii. Ce ne împinge la acăuta din nou cartea în bibliotecă, a ne opri asupra unui autor oricel mai adesea asupra unei singure cărţi, dacă nu cumva chiar numaiasupra unui singur pasaj?

Dacă nu suntem constrânşi de oobligaţie profesională - elaborarea unui curs, apariţia unei ediţiide autor despre care trebuie să scriem, apariţia unei noiinterpretări critice cu care suntem sau nu de acord, dar vrem săverificăm temeinicia ei în textul propriu-zis -, resorturile vin,par a fi amândoi de acord, din impactul primei lecturi. E untruism: o carte bună este o carte pe care o ţii minte dacă nu înamănuntele ei atunci în pasaje, personaje sau haloul, atmosfera,ce-ul inefabil care îţi revine adesea în minte. Dar şi mai puternicstăruie în memoria ta starea de plăcere procurată la lectura aceleiopere, a acelui autor. Revii pentru a o regăsi. Pentru că lecturaeste una contextualizată, asociezi cărţii momentul în care aicitit-o, îţi aminteşti cum arăta cartea, de unde şi cum ai găsit-o,te laşi purtat înapoi în acea vârstă, încercând în fapt să oregăseşti.

Pierzând contextul, producându-semutaţii esenţiale în înţelegerea unui text, având în memorie şialte volume citite mai târziu cu acelaşi subiect, multe din cele cefăcuseră şi avuseseră farmecul lecturii dintâi nu mai producaceeaşi plăcere. Suntem dezamăgiţi, aşa cum ne dezamăgescîntâlnirile de peste ani cu foştii colegi de facultate sau deliceu: te aşteptai, sperai, nu te puteai debarasa de imaginea lordin tinereţe, de frenezia, de chipurile lor tinere - şi afli nişteoameni care îţi par străini. Eşti mai critic cu ei decât cu alţiide aceeaşi vârstă: ridurile sunt mai evidente la ei, vremea nu apus strălucire - nici nu avea cum -, ci a stins lucirea din ochi,hainele lor par mai demodate ori nu se armonizează deloc cutrupurile.

Asemenea oamenilor, şi cărţileîmbătrânesc diferit: doar puţine au şansa de a fi mai frumoase, maistrălucitoare, găsind o frumuseţe specifică vârstei pe care o au!În fapt, simţul tău critic, accentuat critic, este unul autocritic.Pe tine te vezi în ei, vremea înscrisă pe chipul lor este vremeacare a trecut peste tine. Vrei să te regăseşti, evoci, încerci săreafli plăcerea unei vârste. Depinde de tine, depinde de ei, dacăreuşeşti. Ca şi la relecturi, dacă în tine a murit de tot scânteiaaceea a tinereţii, regăsirea va fi imposibilă.

O carte bună îţi modificăpercepţia lumii din jur, ţi-o "deformează" prin grila ei, raportezice se petrece sau ce ţi se întâmplă la ea.

Un lector bun este un om care îşideformează viata prin cărţile citite. Nu până la a confunda realulcu imaginarul, ca în cazul lui Don Quijote, dar pe aproape. Pierzidin bucuria de a trăi mai simplu, mai viu, cenzurând mereurealitatea. Modelele ne otrăvesc trăirea, tot astfel cum memoria nune lasă să ne bucurăm de prezent: ne trage mereu înapoi şi,înlăturând zgura concretului din jurul unor oameni sau fapte,ajungem să le nimbăm cu valori aproape inexistente în realitate, săle proiectăm în ideal sau, Doamne fereşte, să le venerăm ca idoli.În fapt, le împodobim cu toate darurile lumii, ca pe nişte pomi deCrăciun şi, mai mult, ne iluzionăm că în fiecare zi este Crăciunul.Pentru că, altfel, odată Sărbatorile trecute - mirajul trecut -,brazii ăia plini de beteală, de globuri strălucitoare, deapetisante dulciuri, mirosind a iarnă, zăpadă şi promisiuni nestânjenesc ca nişte haine nepotrivite pe trup. Vine însă şi aceavreme, cu dezamăgirea, când conştientizăm că Sărbătorile au trecut,că e timpul să reintrăm în lume. Iar ieşirea din iluzie esteprofund dureroasă şi lasă în loc o imensă frustrare. Simţim că amfost deposedaţi de un bun care ne lumina viaţa sau ne-a luminat-oîntr-o vreme, strigăm în noi, asemenea eroului din poveste, "Darîmpăratul acesta e gol!"

Câtă dezamăgire încercăm larelecturi! Sunt multe cazuri în care mi-am urât clipa când, subimpresia primei lecturi, am încercat să regăsesc, regăsindu-mă,acea plăcere de demult. E greu, dacă nu imposibil, să mă întorc înnopţile de iarnă în care citeam Andersen sau ascultam teatrulradiofonic cutremurându-mă de o poveste - n-am mai auzit-o, n-ammai întâlnit-o de atunci - care se chema "Zăpadă în toiul verii".Sau palpitând şi răzând în hohote la piesele luiCaragiale.

Întâlnirea plăcerii de odinioarăcu plăcerea momentului relecturii (o altfel de plăcere, fie că eaprovine din descoperirea altor sensuri sau a unor subtilităţi pecare nu le sesizaseşi până atunci, fie că centrul plăcerii s-amutat către o altă zonă a textului) este cheia rezistenţei, pentrumine, a unui text. El păstrează pe de o parte sâmburele plăceriinaive, inocente de la prima lectură, iar pe de altă parte adaugăaltele.

Nici primele lecturi nu suntprofund inocente şi lineare, rostogolindu-se implacabil sprefinalul poveştii. Mintea noastră glisează continuu înainte -încercând să anticipăm desfăşurarea faptelor şi înapoi - spre apune în relaţii ceea ce este acum în lectură cu ceea ce a mai fost,cu ceea ce s-a mai întâmplat. Relectura are alt ritm. Ştiind ceeace are să se întâmple, atenţia noastră se concentrează pe altceva.Nu mai există graba de a afla, de a dezlega, de a citi sub imperiulemoţiilor pentru un personaj sau altul. Descoperi subtilităţile cucare se încheagă lumea pentru care ai avut atâtea emoţii şidescoperi şi cum ţi s-au transmis ele. Relectura este asemeneaceasului pe care îl demontezi şi te fascinează acum prin mulţimeade piese fine şi indispensabile. Realizezi că fără una dintre eleîntregul mecanism se răvăşeşte. Te fascinează articulaţiile uneiopere demontate. Iar misterul ei rămâne aproape intact. Pentru căînţelegi că suma părţilor nu face decât matematic un întreg.Potrivirea acelor mici mecanisme, atenţia acordată fiecărui detaliufac ca opera să funcţioneze la fel de misterios ca şi ceasul de lamână, din vestă, de pe noptieră, de pe perete. Şi, tot asemeneaceasului, toate acele mecanisme potrivesc monoton curgereatimpului, egală pentru toţi în matematica ei, dar atât de diferită,ca durată, pentru fiecare dintre noi!

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO