Ziarul de Duminică

In tara simulacrelor

In tara simulacrelor
23.11.2007, 15:57 88

Pe scena noastra literara, ca si pe cea politica, avem, in mod categorial, doua tipuri de protagonisti: oameni cu prea mult trecut; si oameni cu prea putin. Primii au traversat, cum au putut, o epoca dramatica. Erau tineri la instalarea comunismului in Romania si aproape varstnici la caderea regimului. Stiind foarte bine, pe pielea lor, ce a insemnat "etica si echitatea socialista", ei nu pot totusi sa nu se arate perplecsi cand vad ce se intampla in jur.

Spectacolul postrevolutionar li se pare, celor mai multi dintre batranii de astazi, de neinteles. Frecandu-se la ochi, ajung sa-si aduca aminte cu nostalgie de vechiul regim, suprapus tineretii si maturitatii lor si in care exista, luminoasa, speranta zilei de dupa. Mizeria, ticalosia, cinismul capatasera un nume propriu: Ceausescu. Parea suficienta radierea acestuia, pentru ca, de la sine, lucrurile sa reintre in matca.
La antipodul oamenilor cu (prea multa) experienta de viata se afla tinerii care au facut ochi, la propriu si la figurat, dupa Revolutia din 1989. Pentru ei, tot ceea ce se intampla in prezent e cat se poate de firesc, de natural: un aer al timpului in care respira fara sa realizeze ca au mai fost si alte timpuri, cu noxe nebanuite. Dezinteresul lor pentru istoria nu indepartata, dar recenta, neracita inca, este aproape total. Privesc in jur si in fata, rareori inapoi, pentru a vedea - macar din curiozitate - cu ce a echivalat tineretea parintilor si sfarsitul bunicilor. Ceausescu fiind, in ochii lor, un personaj simpatic din reclame, un maruntel balbait care tot da din mana (nu se stie de ce, nu se stie catre cine), stanga devine cool, trendy.
Ne lipseste, din nefericire, categoria intermediara, acea clasa de mijloc inexistenta si in sfera economica ori politica. Sunt relativ putini acei intelectuali care au trait intens ambele epoci; si care, traindu-le, au cautat sa le inteleaga critic; si care, intelegandu-le astfel, au luat o anumita atitudine, exprimand-o deopotriva verbal si scriptic. Mergand pe firul acestor raportari reactive, observam cum el devine tot mai subtire. Colective, prin esenta totalitara a comunismului, mizeriile si suferintele noastre au fost totusi exprimate, denuntate numai de unii, acei disidenti pe care Dorin Tudoran ii aminteste frecvent (Paul Goma, Doina Cornea, Dan Desliu, Gabriel Andreescu, Mircea Dinescu...), uitand voit, din modestie, sa-si treaca numele pe lista. Si ca un facut, cu exceptia disparutului Dan Desliu si, partial, a lui Gabriel Andreescu, care jura in prezent pe litera corectitudinii politice, fostii disidenti continua sa fie niste personalitati incomode, neadaptate la noile marsuri mobilizatoare, spunand in continuare nu, chiar daca intr-un mod mai nuantat.
Absurdistan*, volumul de publicistica al lui Dorin Tudoran, reprezinta o astfel de corectie, pe cat de usturatoare moral, pe atat de expresiva ca scriitura. Avem de-a face cu un polemist exceptional, retransat insa in texte de factura analitica, in pertinenta si acuitatea acestora. Calificativele-imagini, atat de pregnante si de dragi polemistilor, sunt rarite, in favoarea demonstratiilor laborioase. Figuri politice bine cunoscute, oameni de afaceri si moguli de presa, vechi tortionari si emergenti bisnitari, securisti patrioti si kaghebisti reciclati, revolutionari cu acte si rezistenti prin cultura, scriitori si gazetari, George W. Bush si George Padure, Adrian Nastase si Traian Basescu, Michael Guest si "dl Corneliu Vadim Tudor" (politetea formala e ucigatoare, la Dorin Tudoran) defileaza prin aceasta lume de hartie care are suspect de multe trasaturi comune cu cea reala. Absurdistan e un teritoriu al absurdului, fireste; dar se prezinta asa fiindca Romania - personajul principal si cadrul in care evolueaza toate celelalte - este o tara a simulacrelor. Judecata morala nu are in ce sa se infiga, intrucat reperele sunt mobile, culorile se amesteca, iar indaratul unui fapt stau motivatii si asteptari complet diferite. Dublul discurs e in floare. Analistul politic se ia cu mainile de cap: in Romania, stanga nu e la stanga si dreapta nu e la dreapta. Iar centrul nu exista. Stolojan figureaza ca pesedist, apoi ca liberal; Constantinescu e cel mai "intamplator" presedinte de stat din Europa; Nastase, descins din nomenclatura comunista, implementeaza capitalismul; Basescu, dupa ce a demolat partidele istorice, vrea unul popular; in fine, zambetul lui Iliescu se vede, remanent precum cel al pisicii din Wonderland, deasupra acestei increngaturi ininteligibile. Baobabul romanesc, formula plastica inventata de Dorin Tudoran pentru a sintetiza balciul politicii autohtone, e la inaltimea analizei insesi care o fundamenteaza.
Poate cel mai important text din sumarul volumului de fata este Cetatean vs. locuitor, o radiografie impecabila a comportamentului nostru public si a ce inseamna, de fapt, democratia. Cu mana sigura, separand esentialul de accidental, autorul disociaza intre democratia participativa si cea pasiva, aratand ca "fibra democratiei este determinata exact de calitatea participarii". El sanctioneaza filozofia sociopolitica falimentara a majoritatii romanilor, pentru care obligatiile cetatenesti se reduc la votul din patru in patru ani. Nu e de mirare, atunci, ca majoritatea celor alesi isi vor schimba rapid atitudinea, limbajul, gestica, instapanindu-se pe un buget si trecand din talk-show in talk-show, cu un sentiment accentuat al propriei importante. Dupa care, o data cazuti de la putere, cad si in dezinteresul ori chiar batjocura fostilor alegatori. Acestia se bucura de "raul" celor marginalizati de parca nu ei le-ar fi dat votul.
Unora le place sa creada ca toate lucrurile rele ne vin din America. N-am luat, din pacate, tocmai modelul atat de important de preluat: democratia de la firul ierbii, de jos in sus, buna presiune individuala, comunitara si sociala asupra Statului care "ne apara". De cine?
*) Dorin Tudoran, Absurdistan. O tragedie cu iesire la mare, Editura Polirom, Iasi, 2006, 404 p.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO