Ziarul de Duminică

Ingerul jongler

Ingerul jongler
10.11.2006, 17:30 113

Apollinaire, aripi, balta, baobab, bila de fildes, bluzite, bocet, brisca, bruma, bruna, buze, burlane, calesti, canapea, carne dulce, catifea, capsuna, ceai, cearsafuri, ceasornic, chelnerite, ciorapi, coapse, crini, dantele, dimineti, Dimov, dupa-amieze, eleve, fecioare, fese, fetite, fite, fantani, fleasca, flet, flori, fluturi, fraged, giuvaiere, glezne, iedera, ierburi, ingeri, jartiere, lacrimi, lapte, leustean...
...Lou, mansarde, marar, matase, mal, melci, miere, moale, motani, nimfe, nostalgie, orologii, pahare, parfumuri, paianjeni, patrunjel, perne, pielea goala, ploaie, pofte, portocala, praf, rai, rame, rochii, rondel, roua, sani, sfarcuri, spume, subsuori, suflet, Tamara, toamna, tristete, umed, Verlaine, vis...
Elemente recurente in poezia lui Emil Brumaru, pe care o impregneaza cu un parfum persistent si inconfundabil. De la debutul editorial si pana la Submarinul erotic*, autorul nu face "decat" sa se repovesteasca, ludic si elegiac, cu o inventie limitata la un univers de mici dimensiuni. E foarte original acest balans intre o realitate descompusa minutios in componente domestice si planul oniric in care sintaxa poetica se poate rasuci in fel si chip. Asemeni lui Leonid Dimov, Emil Brumaru se indeparteaza programatic de modelul liric abstract al generatiei lui Nichita Stanescu, deschizandu-si universul pe orizontala, intr-o consistenta si proaspata imanenta. Lumea e la doi pasi de noi, pare sa ne spuna poetul. Este suficient sa o privim cu atentie si sa mangaiem usor suprafata lucrurilor, pielea alba a fetelor, foitele subtiri ale carnii si sufletului, pentru ca totul sa infloreasca. Iata: "Erai atat de frumoasa!/ Frangeam pentru tine flori largi/ Umplute cu ingeri de-amiaza/ Ce raze-ndesau in desagi// Spre-a merge cu ele-n amurgul/ Zarit printre casele-adanci./ Cu mana mijlocu-ti strangandu-l,/ Mereu iti sopteam sa nu plangi.// Si sufletul moale, din pieptul/ Ascuns in fereli de matasa,/ In roua-l topeam pe incetul./ Erai atat de frumoasa!" (Caligrafiile acelorasi cuvinte, 1).
Rondelurile, sonetele, elegiile, baladele, cantecele si bocetele lansate de pe acest submarin erotic repede iesit la suprafata mixeaza registrele si reinterpeteaza liniile melodice, in acord cu starea sufleteasca de moment a "Ingerului jongler Emil Brumaru". De la nota lirica eminesciana din Caligrafiile... se trece cu usurinta la sfieli si comicarii specifice, gesturi suave sau indraznete, pledoarii plangaret-masculine. Dexteritatea formala a poetului este un ata, dar poate constitui si un impediment. Cand viziunea (inalta ori minora) nu sustine din interior poemele, acestea devin simple versificari sunatoare. Abia in aceste cazuri se poate vorbi despre trivialitate, ca forma degradata a facilitatii: "Antart/ Ma iubeai din parti./ C-o privire ? la biche/ Ma faceai afis./ Si puteai sa-mi papi/ Sufletul definitiv/ C-o fita din slapi.// Multumesc tardiv!// Trupul tau dihotomic/ Nu-mi mai zice azi nimic,/ Hop sa!, hop sa!,/ Caci anume-am scris asa./ Ca-i mai kitsch/ si cu lipici/ Pe la ele,/ La buzele/ Mari si moi/ Cum doar Stepanida/ Le avea starnind obida/ Lui Evgheni/ Din "Diavolul" de Tolstoi,/ Din cauza jenii/ si-a lui Benedetto Croce.// Multumesc precoce!!" (Epigrama).
Intorcandu-ne de la asemenea versuri kitsch si (oricat s-ar iluziona autorul) fara lipici, la paginile de poezie autentica ale volumului, e de remarcat raportul cu totul special pe care pacatosul protagonist il intretine cu propriile pacate si cu inaltul lor Judecator. Simturile ii sunt atat de aprinse, iar obsesiile, atat de prezente si manifeste, incat sensul insusi al moralitatii se deplaseaza. Moral este sa iubesti cat mai mult si, implicit, sa pacatuiesti cu gandul si cu fapta. Din povestea biblica a Mariei Magdalena, poetul a retinut parca numai parcursul de pana la convertire si alibiurile sale: nu si regretele, cainta. Asistam la o asociere surprinzatoare a codurilor si limbajelor artistice: stilul cavaleresc, cu autoimpunerea amorului platonic, se alatura unuia cu totul pamantesc, aproape naiv in declararea impulsurilor si poftelor sexuale. Nu ca Don Quijote si Sancho Panza s-ar amesteca intr-o tipologie si un lirism omogene, dar iubita cu parul lung pana la cer si servitoarea lata-n buci devin fatete, uneori suprapuse, ale erosului cantat si configurat de Emil Brumaru. Daca amorul inalt poate fi "alterat" si coborat in fiziologic, si miscarea inversa e posibila, prin investirea cate unui personaj terre a terre cu o nota de fabulos a reprezentarii: "O, servitoare, dulce servitoare/ Din ingereasca mea copilarie,/ Iti miroseam cu lacomie fusta/ Plina de purici din bucatarie// Sutienul tau mototolit si acru,/ Ham pentru tata grea de arpacas,/ Il sarutam, mi-l potriveam cu carpe/ In magazii obscure de la Iasi.// O, servitoare, dulce servitoare,/ Cand adormeai in terfe si sudori,/ M-apropiam de tine cu sfiala/ Sa-ti vad coapsele moi cu floci si pori.// Aveai mamela bleaga cat ceaunul/ si la mijloc cu sfarcul urduros./ Ti le-am zarit pe geam intr-o amiaza/ Cand sa le speli intr-un lighean le-ai scos." (Suprema servitoare).
Nu mi se pare nimic obscen in aceste strofe incinse: calitatea estetica a versurilor le ridica mult deasupra simplei pornografii. In cateva randuri, autorul reuseste chiar performanta de a nara si fixa liric uimitoare indecente caste. "Nemernicia blandului pacat" se spulbera ca puful papadiei, ingerii pazitori si dracii complotisti se evapora, ramane pe scena numai perechea primordiala, adamica, scaldata in raza intelegatoare a ochiului divin. Intr-unul din cele mai frumoase poeme ale volumului, mana prelunga a Creatorului e asteptata cu o mangaiere in clipa mortii, perceputa, aceasta, nu tragic, ci ca o laica, sfasietor de dulce rastignire: "Tipa sufletul in mine/ Dupa mana ta prelunga.// Doamne, Doamne, nu mai vine/ Timpul sa-ti intind pe-o dunga/ De pat tare trupul moale?/ Sa-ti desfac vesmantul dulce?/ Curelusa la sandale?/ Rastigni-m-as pe o cruce/ Calda de femeie trista,/ Bate-mi-as in palme cuie/ Laice de ametista/ Amaruie, amaruie,/ Si lasa-mi-as in rusine/ Gandul coapsele sa-ti unga...// Tipa sufletul in mine/ Dupa mana ta prelunga." (Scrisoare).
Inconfundabilul Emil Brumaru.

*) Emil Brumaru, Submarinul erotic, ilustratii de Radu Raileanu, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2005, 120 p.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO