Lobsang Rampa
Al treilea ochi
Autobiografia unui lama tibetan
Editura Herald
Colecţia Scrieri Iniţiatice. Traducere de Mariana Buruiană.
De ce oare soarta Tibetului şi-a găsit un ecou atât de profund în lumea întreagă? Nu poate fi decât un singur răspuns: Tibetul a devenit simbolul a ceea ce reprezintă aspiraţia întregii umanităţi de astăzi: statornicia unei tradiţii care îşi află rădăcinile nu numai într-un trecut istoric sau cultural, ci şi în cea mai profundă trăire omenească, în al cărei adânc acest trecut este păstrat cu sfinţenie, ca o permanentă sursă de inspiraţie.
Dar mai mult decât atât, ce se întâmplă acum în Tibet este simbolic pentru întreaga soartă a umanităţii. Ca şi cum totul s-ar desfăşura pe o scenă imensă, noi suntem martorii confruntării a două lumi, confruntare ce poate fi interpretată, din perspectiva spectatorului, fie ca o luptă între trecut şi viitor, între tradiţie şi progres, credinţă şi ştiinţă, superstiţii şi cunoaştere, fie ca o luptă între libertatea spirituală şi puterea materială, între înţelepciunea inimii şi cunoaşterea minţii, între demnitatea individului uman şi instinctul de turmă al maselor, între credinţa unei sorţi mai bune a omului prin dezvoltare spirituală şi încrederea în prosperitatea materială.
Ştim că Tibetul nu va mai fi niciodată la fel ca înainte, chiar dacă îşi va recăpăta independenţa, dar nu asta este cel mai important. Ceea ce contează într-adevăr este că perpetuarea culturii spirituale a Tibetului, care se bazează pe o tradiţie vie şi pe o legătură conştientă cu originile sale, să nu se piardă.
Prin toate cărţile pe care le-a scris, Lobsang Rampa pledează viu şi convingător pentru acest lucru.
„Însemnările lui Lobsang Rampa ţin de specia jurnalului care formează şi instituie personalitatea. Paginile sale sunt doldora de consideraţii punctuale, amintiri, flash-uri mnezice, «madlene» biografice şi secvenţe colective de coloratură istorică şi politică. Dincolo însă de aparenţa însemnării diaristice, Al treilea ochi este un document al unei trăiri de un calm paroxistic, infuzat de spectrul unei sensibilităţi cu totul străine gesticulaţiei occidentale. Cu discreţie şi naturaleţe, cu simplitate şi îndârjire, înţeleptul culmilor veşnic înzăpezite reface traseul spiritual al formării personale, dar şi al unei istorii colective cu «pedigree» transcendent, izbutind să amalgameze frânturi ale unui scenariu tragic cu ţesătura unui optimism radical incongruent Occidentului. Fără să-şi propună să demonstreze ceva, înţeleptul tibetan ne convinge şi ne edifică, lăsând întredeschisă uşa spre un orizont al unui spirit incomensurabil de pur.” (Valentin Protopopescu)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
