Brâncuşi e al meu! Brâncuşi e al meu! Ba e al nostru! Ba aş putea zice că ar fi fost chiar al nostru, punând cazul ca, după întâmplarea pe care am să v-o povestesc, Alin m-ar mai fi luat de nevastă...
Cam prin 1968 tânărul pictor Ion Gheorghiu e numit comisarul unei expoziţii de artă românească la Londra. Gătit şi emoţionat, pentru prima oară în viaţă onorat cu
o asemenea sarcină patriotică, este abordat pe aeroportul Otopeni de o tovarăşă cu şoşoni şi fişiu roz de voal la gât, cu un tichet de bagaj în mână:
– Tov. Gheorghiu sunt de la Minister (adică de la cultură) duci dumneata lada cu Brâncuşii în Anglia! şi-i îndeasă fiţuica în mână. Vezi că în ladă e doi, cuminţenia şi cap decopil, şi pleacă luminată de satisfacţia datoriei îndeplinite.
Fără acte, fără asigurare, lucrări din patrimoniul Muzeului Naţional de Artă...
Ca invitat al Consiliului Britanic, cu toate cheltuielile plătite (un fel de all inclusive) comisarul era, totuşi, prevăzut cu 49 $, câte 7 pe zi pentru neprevăzute. În escală la Paris, înnebunit de spaima răspunderii, cheltuie parte din capital cu hamalii care transportau bagajele de la un avion la altul după ce făcuse pe dracul în patru ca să poată asista la transfer.
Pe Heathrow este abordat de un domn ca scos din filmele cu spioni englezi, cu pălărie moale, palton cadrilat şi mănuşi de piele maron.
– Monsieur Gheorghiu, je suis de la British Council şi am onoarea de a fi umbra dvs. pe toată perioada sejurului în Londra. Înţeleg că aţi adus Brâncuşii.
După ce au recuperat bagajele şi le-au încărcat într-un automobil de care Alin se jura că-i un Rolls, l-a poftit în habitaclu şi el s-a instalat lângă şofer. Tot drumul până la hotelul Waldorf Astoria unde era cazat, Marele Maestru, cu respiraţia tăiată, aştepta momentul în care, la fel de politicos, va fi debarcat în peisaj sau mai simplu, va primi un glonţ elegant în frunte. N-ar fi fost mai cuminte, îşi zicea, ca la Paris să schimbe biletul pentru Rio de Janeiro unde, vorba lui Ostap Bender, toţi bărbaţii umblă cu pantaloni albi, unde ar fi fost bine primit şi ar fi început o viaţă nouă cu Brâncuşii în braţe?
Dar domnul era într-adevăr de la Consiliul Britanic, sculpturile au ajuns cu bine în sălile de expoziţie unde aşteptau deja celelalte comori, mai contemporane, ale artei româneşti. Cum alţi doi Brâncuşi de la Tate Gallerie au fost aduşi în furgonetă blindată apărată de patru motociclişti mascaţi şi înarmaţi până-n dinţi, comisarul nostru a fost presupus ca agentul secret 007 al României.
– Spune-mi, cum de mi te-ai adresat direct în franceză şi ştiai de Brâncuşi, pe când eu aflasem de-abia cu patru ceasuri înainte, şi-a întrebat Alin însoţitorul după câteva zile în care făcuseră, deja, amiciţie.
– Sunteţi Ioan E. Gheorghiu, Emil numele tatălui, Chiriachiţa al mamei, născut la 29.09.1929, locuiţi în str. Ardealului nr 5, din Bucureştii noi, aţi căzut la diplomă cu lucrarea Eminescu şi Creangă la Iaşi, socotită formalistă, mistică şi decadentă, aţi jucat football la Amatorul de unde Eugen Barbu, căpitanul echipei, prietenul dvs şi scriitorul cu acelaşi nume v-a vândut lui Juventus pentru un rând de tricouri, sunteţi logodit de 7 ani şi nu v-aţi luat că nu e gata casa cu credit de stat... Ce vreţi, am activat la Biroul 2 în timpul războiului. Apropo, mi se pare că v-aţi uitat portofelul acasă, primiţi vă rog o mică atenţie de la British Council...
Câtă vreme locuia în hotel era un boier înconjurat de chelneri, somelieri, boys sau portari cu fireturi, atenţi şi discreţi, pe afară un biet exponent artistic al estului constructor luminos al socialismului care-şi ţinea strânşi în palmă cei 32 $ rămaşi de care trebuia să dea socoteală la întoarcere. A şi fost întrebat dacă luase bon de mână de la hamali la Paris...
Când, după două luni, a fost chemat să-şi ia biletul de Londra ca să aducă expoziţia înapoi a replicat scurt:
– Găsiţi-vă pe altcineva!
Legenda spune că Ateneul Român a fost plătit de cetăţenii entuziasmaţi de sloganul „Daţi un leu pentru Ateneu!!!” Am cercetat pe Wikipedia şi aflu că doar în parte. Cam cât?!?
Tam-tamul mediatic ce se face acum pentru recuperarea Cuminţeniei Pământului, revenită între timp urmaşilor, urmaşilor cumpărătorului (care poate chiar a primit-o pe degeaba, cum fac îndeobşte majoritatea artiştilor cu lucrările lor de le dăruie cu uşurinţă prietenilor) şi care cer milioanele pe care le cer, cu sloganul „Brâncuşi e al meu”, n-a produs nici măcar unul, drept pentru care, plină de ruşine şi întristare, n-am cotizat nici eu.
„Execuţia” lui Constantin Brâncuşi la Academia R.P.R.!
Proces verbal de acum 65 de ani
Un proces verbal al unei şedinţe din 7 martie 1951 a Secţiunii de Stiinţa Limbii, Literatură şi Arte s-a transformat într-un un document de istorie întunecată. Academicieni şi intelectuali români de prima mână, universitari cu greutate şi pretenţii participă la unul dintre cele mai anticulturale momente din istoria Academiei Române: o dezbatere legată de opera lui Constantin Brâncuşi. Ea a avut loc în urma ofertei sculptorului român de a lăsa moşternire statului român circa 200 de lucrari şi atelierul sau din Impasse Ronsin no 10. Academciienii şi intelectualii români au respins oferta lui Brâncuşi şi astfel o importantă parte a moştenirii Brâncuşi a ajuns în proprietatea statului francez.
Ce a putut face politica din academicieni, din Academie şi din arte vedem abia acum, cînd „omul nou” s-a făcut praf, iar „viitorul luminos” din anii comunismului s-a întunecat demult:
Irina Răuţ
Proces verbal Nr. 10 al sedinţei din 7 martie 1951
Şedinţa este prezidată de tov. Acad. M. Sadoveanu
Participă: Acad. Gh. Călinescu, I. Iordan, Camil Petrescu, Al. Rosetti, Al. Toma, G. Oprescu, Jean Al. Steriadi, V. Eftimiu şi tov.Geo Bogza, Prof. Al. Graur, Prof. I. Jalea, I. Panaitescu-Parpessicius şi K. H. Zambaccian.
Şi-au scuzat absenţa tov. Acad. Gala Galaction şi tov. Lucian Grigorescu.
1. Se citeşte procesul-verbal al şedinţei din 28 Februarie a.c., care se aprobă.
2. Tov. Acad. I. Iordan depune raportul de activitate pe luna Februarie 1951 al Institutului de Lingvistică şi tov. Acad. G. Oprescu depune procesul-verbal al şedinţei din 1 Martie a.c a Institutului de Istoria Artei.
3. Tov. Prof. Jalea dă citire unei note de completare a comunicării D-sale asupra sculptorului C. Brâncuşi, prezentând şi numeroase planşe şi publicaţii cu reproduceri din Brâncuşi.
Rezumând ideile din comunicarea D-sale anterioară asupra cărţii lui Sobolev „Teoria leninistă a reflectării în artă” în care se pune problema formalismului în artă, tov. Jalea aminteşte că citase pe Paciurea şi Brâncuşi ca exemple de formalism în sculptură la noi. Fiind cazul tipic al unui artist de talent care oscilează între realism si formalismul extrem, cazul Brâncuşi trebuie să fie discutat pentru că ridică probleme importante.
Tov. Acad. Călinescu, ia notă asupra comunicării tov. Prof. Jalea, constată că Brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esenţiale şi caracteristice acestei arte. D-sa clarifică noţiunea de realism, în sensul vederilor creatorilor de artă sovietici, ca o transpunere pe plan superior a realitaţii şi nu ca o reproducere fotografică a ei, aşa cum e înţeles în mod stângiat.
D-sa încheie arătând inutilitatea continuarii discuţiilor asupra lui Brâncuşi.
Tov. Acad Oprescu spune că nota tov. Călinescu a lămurit o serie de chestiuni importante. D-sa arată datele şi faptele citate de D-sa cu privire la Brâncuşi, o figură mai puţin cunoscută, arată lipsa lui de sinceritate, şi îl ilustrează ca pe un om de talent şi de mari speranţe în prima parte a activităţilor sale, dar care, sub influenţa unor sculptori la modă la Paris, care cultivau indefinitul şi a cubismului, speculând prin mijloace bizare gusturile morbide ale societăţii burgheze. Tov. Acad. V. Eftimiu, precizează că tov. Jalea a intenţionat prin comunicarea
D-sale să reabiliteze operele valabile ale lui Brâncuşi.
Tov. Prof. Graur este impotriva acceptării în Muzeul de Artă al R.P.R. a operelor sculptorului Brâncuşi, în jurul căruia se grupează antidemocraţii în artă. D-sa cere ca în secţiune să se discute pe viitor probleme rezolvate şi publicate de autorul comunicării şi propuse spre discutare Secţiunii.
Tov. K. Zambaccian şi Acad. Victor Eftimiu revenind la sculptorul Paciurea arată că „himerele” acestuia au fost un protest împotriva realităţilor de atunci şi că Paciurea a terminat ca realist cu busturile printre care se numară acela al lui Tolstoi.
Tov. Acad. Camil Petrescu relevă meritul comunicării tov. Jalea de a fi prilejuit discuţii interesante şi de a fi deschis probleme de o semnificaţie deosebită.
D-sa anunţă că, în şedinţa viitoare îşi propune să precizeze câteva nuanţe asupra formalismului în artă.
Şedinţa se ridică la orele 19:00
Secterariatul secţiunii
Acad. Mihail Sadoveanu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
