Este poetă, prozatoare, eseistă,diaristă, personalitate de prestigiu a literaturii Australiei, cu ovoce lirică inconfundabilă a ţării sale. S-a născut la Brăila in1935, făcând parte din comunitatea grecească a oraşului. In 1947 aemigrat impreună cu familia in Grecia, apoi in Noua Zeelandă,pentru ca, in cele din urmă, să se stabilească in Australia. Astudiat in România, Grecia şi Noua Zeelandă. A avut funcţiiadministrative in sistemul universitar şi a făcut parte pentrumulţi ani din Consiliul Artelor din Australia. A debutat in poeziein 1973 cu volumul The Alien (Străinul), iar in prozăin 1975: The First Journey (Prima călătorie), urmatede o serie intreagă de noi titluri in ambele genuri. Absence(Absenţă) este o antologie din lirica autoarei, cu poemeinedite (1992, reeditată in 1998). Tradusă in cehă, franceză,greacă, germană, maghiară, italiană, turcă (şi acum română),scriitoarea este prezentă in numeroase reviste, antologii, cărţi dereferinţă, in Australia şi in străinătate. A participat lamanifestări literare practic pe toate continentele. Creaţiaautoarei este apreciată pentru austeritate, fineţe şi intensitate,pentru bogăţia ecourilor culturale şi existenţiale, pentru spiritulei universal, pentru tonul diferit pe care il aduce incultura australiană. Scrisul ei reflectă in modul cel maiinteresant identitatea dizlocată, vizând - dincolo de suprafaţafracturată a unor realităţi multiple - profunzimea, "experienţafundamentală".
Plecată din România la vârsta de12 ani (fără să mai revină vreodată), stabilită in Australia din1960, Antigone Kefala păstrează vie amintirea ţării de naştere, aanilor formatori de aici. Şi continuă să vorbească uimitor de binelimba română, aşa cum se poate vedea şi in interviul defaţă.
Volumul de versuriAbsenţă, cuprinzând şi un important eseu al autoarei,Drumul spre limbă, este in curs de apariţie la EdituraOmonia, 2010.
- Ce inseamnă pentru AntigoneKefala faptul că s-a născut intr-un port de la Dunăre, inRomânia?
- Brăila - nu numai oraşul meunatal, dar oraşul părinţilor mei, care s-au născut acolo şi intr-ooarecare măsură şi al bunicilor mei, care şi-au petrecut acoloviaţa. Brăila a rămas intotdeauna o parte importantă a vieţiinoastre, nu numai prin faptul că vorbeam româneşte acasă, dar prinamintirile părinţilor - viaţa la Brăila, prietenii lor, viaţaculturală a oraşului, la care ei luaseră parte, toate astea formauun trecut cu care măsuram noile impresii, noile societăţi şi felulin care ne simţeam. Mai târziu desigur şi treptat, necesităţilenoii vieţi, alte peisagii, alte limbi, au făcut ca trecutul nostruin România să inceapă incet-incet să se indepărteze.
- Invremea copilărieidvs. la Brăila, cum vă simţeaţi, asemenea şi totodată diferit,făcând parte dintr-o anume comunitate, o minoritateetnică?
- Evident eram conştienţică nu eram români, ci de origine greacă. Familia insă nu prea luaparte la viaţa comunităţii greceşti. Tata avea prieteni dincopilărie greci, născuţi la Brăila, care mai târziu au devenitmuzicieni, ziarişti, cu care a continuat să aibecontact.
- Cum v-a marcat emigrarea?Cât de mult se pierde, cât de mult se câştigă? Cum au fost, inexperienţa dvs., vârstele emigrării?
- Emigrarea ne-a marcatfundamental. O ajustare continuă la alte societăţi, limbi, aspecteculturale - intr-o mare măsură am devenit alţi oameni. Nu uitaţi căam schimbat nu numai o ţară, dar am plecat din România in Grecia,din Grecia in Noua Zeelandă şi de acolo finalmente in Australia. Ceam câştigat - desigur o imagine mult mai largă asupra lumii, avieţii, a oamenilor. Ce am pierdut - siguranţa unui ataşament multmai direct la un peisagiu, un fel de viaţă, o istorie, o culturăcreate de un trecut in care crescuserăm şi ne simţeamacasă.
- In ce măsură pozitia unicăa culturii greceşti in formarea-definirea lumii vestice a fostimportanta pentru dvs. ca "cetăţean al lumii"?
- Cultura greacă a fost unelement important, mai mult din cauză că Tata, in deosebi, erafoarte ataşat de ideea elenismului. Vorbea şi scria greaca bine,importa cărţi din Grecia şi menţinea contactul cu prietenii deorigine greacă. Cu un nume ca al meu, e puţin dificil să nu fiiasociată cu Grecia. Dar asta a rămas ca un substrat, ca să spunaşa. Unica mea experienţă directă privind Grecia, la inceput, afost ca refugiat, pentru câţiva ani, in condiţii foarte grele şi cuprobleme enorme, pe care toată familia căuta să lerezolve.
Cultura franceză aş putea spunecă a avut o importanţă mai mare in formarea mea decât culturagreacă şi mai târziu, desigur, cultura engleză.
- Ce valoare specială ataşaţide cultura Australiei şi cum vă găsiţi locul, afinităţile, inaceastă cultură?
- Ataşez o mare importanţăculturii australiene, văzând-o, trăind-o. Desigur, Australia este oţară tânără, 200 de ani de la colonizare, pe un teren vast şi incare cultura primilor locuitori - aborigenii, care au fost aici demai mult de 40.000 de ani - nu a devenit decât acum parte dincultura generală a Australiei. Cultura Australiei s-a constituitfundamental din cultura Angliei şi, desigur, realitatea locală aimpus alte valori şi direcţii. Cât priveşte locul meu şi al altorscriitori veniţi, am rămas oarecum pe margini. Suntem marcaţi,intr-o oarecare măsură, de locurile unde ne-am născut, de limbilepe care le vorbim şi toate astea aduc un element intrucâtva străinstilului nostru.
- Ce inseamnă pentrudumneavoastră scrisul propriei poezii?
- Necesitatea să exprim, intr-oformă cât mai vitală cu putinţă, experienţefundamentale.
- Nu de puţine ori in scrisuldvs. am simţit că natura şi cultura sunt intru totul egale inspaţiul autenticităţii dvs. Cum vă raportaţi, ca scriitor, lacelalte arte?
- Artele in general au format dela inceput baza pe care am utilizat-o ca să inţelegviaţa.
Am crescut cu muzică clasică decând eram copil. Tata era violinist şi fratele violoncelist,inainte să plecăm studia la Conservatorul din Bucureşti şi maitârziu a studiat la Conservatorul din Atena. Muzica a rămas o partefoarte importantă a vieţii mele, o consolare. Pictura, sculpturaerau un interes al intregii familii, vizitam expoziţii, citeamcărţi de artă. In ultimul an in ţară, petrecut la Bucureşti,vizitam pinacotecile şi muzeele.
In Australia mulţi dintreprietenii mei sunt pictori şi sculptori.
- Cum resimţiţi in acestmoment climatul literar, viaţa artistului, promisiunea ca voceacreatoare să fie auzită, miza posibilă pentru demersulcreator?
- Dificil de răspuns - câteodatăsunt foarte entuziasmată de posibilităţile introduse de noiletehnologii - o universalitate in cultură şi informaţii, o epocă incare toţi se pot exprima, pot schimba idei peste hotare. Pe de altăparte, o enormă «producţie», toată lumea scrie, multe dintrecărţile publicate au puţină valoare in termeniliterari.
- Traducând poezia dvs., amintâlnit o fină reţea de sunete diverse, căutând, parcă, albia unorlimbi diferite. De câteva ori cel puţin mi s-a părut că secvenţedin versurile dvs. işi găsesc expresia română cu un firesc magic.Credeţi că in amintirea dvs. profundă s-a păstrat ceva din rostireade limbă, de poezie românească?
- Sunt sigură că elementeale limbii româneşti au avut o mare influenţă asupra scrisului meu.De aceea, intr-o măsură, traducerile dvs. au ceva firesc. Nu uitaţică, deşi am continuat să invăţ alte limbi - greaca, franceza,engleza -, limba mea interioară pentru mulţi ani a fost româna.Literatura română făcea parte din viaţa cotidiană acasă - Eminescu,Caragiale, Blaga, Delavrancea, Brătescu-Voineşti, Arghezi şi alţii.Unicele lucruri pe care le-am luat când am plecat din România aufost instrumentele muzicale şi nişte cărţi. Poemul lui Coşbuc, pecare il menţionam de câte ori priveam o lună ridicându-se prinţările unde mă găseam: «…Iese luna din brădet/ şise-nalţă-ncet-incet/ Gânditoare ca o frunte/ De poet…». De aceeami-a făcut enormă plăcere cartea Hellenism inRomania, publicată la Editura Omonia, pe care d-na ElenaLazăr, directoarea editurii, mi-a trimis-o. O carte plină nu numaide localităţi, formidabile informaţii istorice, ilustraţii…scriitori… o grămadă de nume din copilărie - Perpessicius - desprecare nu ştiam nimic, dar al cărui nume mă incântă…
- Observând mai intâi cudeosebită admiraţie limba română excelentă pe care o vorbiţi şiazi, aş dori să vă intreb ce gândiţi, ce simţiţi despre această"intoarcere acasă", in ţara unde v-aţi născut, prin text, prinpublicarea scrisului dvs. in limba română?
- Am fost foarte mişcată când amcitit traducerile poemelor făcute de dvs. O intoarcere. Pe de altăparte, tristeţea că lucrurile au venit prea târziu, când toatăfamilia a murit. Mamei in special i-ar fi făcut o mare plăcere săle citească. In privinţa legăturii noastre cu ţara, ca săintrebuinţez din nou pluralul pentru toată familia, incet-incet ampierdut contactul cu noua literatură, cu noii artişti, noiledirecţii pe care artele le-au luat in România după plecareanoastră. Puţine noutăţi din România ajungeau pe aici şi Româniaapărea foarte rar pe radarul cultural - doar câteva nume, in muzicăEnescu şi Lipatti, in literatură cei din Franţa, Ionesco şi Cioranşi, desigur, Brâncuşi. Numai in ultimii ani au inceput să aparătraduceri in engleză din poeţi români, iar acum - şi filme. E oplăcere pentru mine să discut du dvs. pe româneşte despre lucruriaşa importante şi sper că cititorii Ziarului de Duminică vorfi convinşi că o mică parte din România mai trăieşte pe meleagurileacestea atât de indepărtate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
