Mircea Suciu este un tanar artist cu o traiectoriesuprinzatoare. Lansat de galeria clujeana Plan B, a ajuns sa expunala New York, la Slag Gallery ("How Deep the Rabbit Hole Goes") si afost selectionat cu o lucrare pentru coperta revistei americane"ARTnews". La Bucuresti, a deschis un artist run space, numitLaika. O galerie nelucrativa, unde isi are atelierul si unde asazape panza nelinistitoarele sale viziuni. Nelinistitoare atat pentrupublic, cat si pentru congenerii sai intr-ale artei, pe care i-adepasit cu un sprint hotarat spre celebritateainternationala.
- Merg pe dibuite, asa ca te rog sa ma corectezi dacagresesc. Esti clujean si, prin urmare, ex-centric in raport defluxul artistic al Capitalei. Cautarile tale si gasirea unei vociproprii s-au petrecut acolo, in Ardeal, dar roadele parguite, iata,sunt puse pe tejghea la Bucuresti si la New York, in buriculabsolut al lumii artistice de azi. E un accident de parcurs sau undemers deliberat? Ce te face sa cauti vizibilitatea extrema,consacrarea institutionalizata, pe de-o parte, si, pe de alta, saoptezi pentru formule cvasiunderground cum este Laika? De ce faciaceasta naveta intre periferie (perifeerie, cum bine spunea cineva)si centru, dar si intre experimental si mainstream?
- Sunt nascut in Baia Mare (21.09.1978). Am facut liceul dearta acolo, apoi am venit in Bucuresti, unde am picat examenul deadmitere, fiindca eram precoce si monstrii sacri ai Universitatiide aici nu m-au vrut. Asta desi nu trebuia sa fiu examinat, pentruca eram premiant la olimpiada si nu necesitam examen; dar erauvremuri tulburi si birocratie mare. Nu mi-a placut Clujul (orasul),dar am mers acolo si am avut parte de o scoala buna, de profesoricomunicativi, de un mediu excelent si de colegi preocupati de artacontemporana. M-am intors in Bucuresti fiindca e un oras mare, undepoti sa te retragi, sa ai parte de oarecare independenta, deinformatie suficienta si mai ales de evenimente diverse. Nuconsider ca sunt un reprezentant al Scolii de la Cluj, asa cum afost perceputa ea in strainatate, ca brand ce insumeaza artistiipromovati de Galeria Plan B, desi am preocupari similare la nivelullimbajului vizual. Nu sunt reprezentantul nici unei scoli sau alvreunui brand artistic si am fost/sunt influentat de arta clasicasi contemporana, mai degraba decat de o zona geografica.
Ca orice artist, sunt preocupat sa am vizibilitate maxima,adica munca mea sa fie expusa, vazuta, discutata. Faptul ca suntunde sunt si am ajuns sa fiu expus in New York reprezinta unaccident pregatit de multa munca.
In definitia mea pentru ceea ce inseamna artist, un locimportant il are generozitatea. E coloana vertebrala a unui artistin viziunea mea, chiar daca suna a cliseu de emisiune nereusita laun post TV cultural de stat. De aici si proiectul Laika. E unproiect in totalitate privat, sustinut de mine in Bucuresti, dinpusculita mea, iar in Cluj e sustinut de Marius Bercea si VladOlariu. L-am gandit de la inceput in formula asta, adica 2 spatii,unul in Cluj si unul in Bucuresti, din dorinta de a aveavizibilitate in cele mai OK orase din Romania. Politica spatiului ede a expune proiecte ale artistilor emergenti, promovarea lor inreteaua de arta contemporana la care noi suntem conectati, iar dinpartea artistilor deja formati avem pretentia la proiecteexperimentale care nu au avut sansa sa fie prezentate sau nu sepreteaza expunerii in spatiile/galeriile comerciale. Laika e unartist run space nonprofit, sprijinit in totalitate din fondurilenoastre. In felul asta, nu depindem de nimeni si avem independentacompleta.
A fi experimental e singura sansa a unui artist in zilelenoastre. Indiferent ca vorbim de colaborari aparent imposibile,adica spatii comerciale - spatii underground, sau la propriu,vorbind despre arta pe care un artist o practica. Mai e o problema:nu cred ca exista periferie in arta, exista doar management bun saudefectuos.
- O posibila corectura la intrebarea precedenta. Mai este,azi, Clujul provincie artistica, sau a devenit centru iradiant?Explica.
- Vorbind despre Cluj, un rol important il are scoala deacolo, care a reusit sa aplice si sa promoveze programe de schimbintre studentii Universitatii si institutii similare din Europa. Infelul asta, din 1998, un numar foarte mare de studenti a avut partede burse foarte bune. De asemenea, un rol foarte important inpromovarea artei din Cluj, in zona de industrie artistica, adicagalerii, targuri de arta, l-a avut Galeria Plan B si artistiiimplicati in crearea acestui spatiu. Sunt 2 institutii care aumilitat separat, dar au avut acelasi rezultat. Adica expunerea unuimediu artistic pe care strainatatea l-a considerat exotic,incitant. Si fiindca Romania nu a avut parte de management artisticnici pana la momentul Cluj, nici dupa, atunci cand se vorbestedespre arta romaneasca in strainatate, se vorbeste de obicei despreCluj. Deci nu prea e provicie, cultural vorbind. Bucurestiul eprovincie deocamdata, din acest punct de vedere, fiindca "agentiiculturali" nu aplica un management de calitate. Acum, in Romania,lumea e cu ochii la ce se intampla in Cluj. E un exemplu remarcabilin ce priveste comunicarea, impachetarea si promovarea unui produscultural. Ar fi bine sa reziste in timp, fiindca deocamdata atentiaacordata zonei est-europene a fost mai degraba tributara unui val,unui trend, mai putin unei traditii. Vom vedea in timp ce seintampla cu arta romaneasca.
- Tu ai cautat Slag, sau Slag te-a gasit pe tine? Trebuiesa fie artistul de azi si managerul propriei opere?
- M-a gasit. Adevarul e ca sunt destul de retras si nu amfacut eforturi foarte mari in a-mi promova munca, desi asta nu e ocalitate. Da, e necesar sa stii macar notiuni minime de ce inseamnaa-ti promova munca sau a te pozitiona intr-un fel pe o piata. Enecesar sa cunosti ce se intampla in industria de artainternationala, sa cunosti nume de artisti care sunt manipulati inzona asta, sa cunosti galerii si sa le observi parcursul oristrategiile, sa vezi ce evenimente sunt promovate de institutiileculturale si cum sunt promovate. Sunt minime repere pentru a fifunctional azi.
- Esti nu doar Mircea Suciu, ci si coperta unui numar din"ARTnews", probabil cea mai veche si mai prestigioasa revista dearta a lumii. Poti explica ce a insemnat, din punctul de vedere alcarierei tale, aceasta promovare mediatica?
- Revista… nu stiu daca a avut sau nu un efect. Il presupun,am auzit reactii de peste Ocean. Cand s-a lansat numarul respectiveram deja in Romania si nu am putut sa savurez reusita asta cumtrebuie. Mi-a povestit Dumitru Gorzo reactii ale artistilor pe carei-a intalnit acolo. E o mare frustrare pentru un tip nativ americancare se chinuie sa aiba parte de atentie in New York si vine unuldin Romania, tara despre care nu stie mare branza, si e bagat inseama in felul asta. E un succes pe care l-am trait destul deciudat, cata vreme in Romania nu a fost mentionat deloc pana acumin zona de media sau altfel. Am primit trei laude si un zambet amarde la colegii artisti. Si atat. In New York si in alta parte e ooarecare certificare sa fii promovat in felul aceasta. Intri inatentia unei palete mai vaste de oameni interesati de arta.
- Exista, in ceea ce te priveste, o unanimitate generoasa:esti posesorul unei viziuni puternice, rascolitoare, originale.Vocile care te critica, mai putin concertate, vorbesc despre unexces de academism cand vine vorba de tehnica. Mai putem sa separamazi subiectul de stil, ce-ul de cum? Unde vreau sa ajung… Ar puteaMircea Suciu, daca piata i-ar cere-o, sa picteze aceleasi lucrurialtfel? Ti-ai pus vreodata personalitatea si viziunea in parantezade dragul vreunui comanditar? Detaliaza, daca e cazul!
- Felul in care pictez, desenez, filmez sau fotografiez are unaer cert de factura clasica. Nu ma intereseaza neaparat o manieracu totul noua de a ma exprima. E un fenomen ce se intampla treptatsi de fapt viziunea, nu modalitatea, e cea care conteaza. Ideea sinu specificul unei tehnici te face interesant. A trecut vremea uneirevolutii radicale in ce priveste tehnica. Acum, in situatia unuipost-postmodernism in care s-au amestecat toate, nu existamodalitati mai OK sau mai putin OK care sa te impuna pe o piata. Ilcitez pe Gormley, gandindu-ma si la Lucian Freud, Goya sau laaltii: "Sunt umanist, ma intereseaza tot ce priveste fiinta, maintereseaza corpul uman". E un citat aproximativ, dar ma regasescaici.
Academism? Daca eu as fi o academie.
E o maniera realista, fara sa fiu realist. Eu inventezculoare, nu pictez dupa culoarea locala. Sunt marcat de afirmatia"Pictura e un proces mental" (Leonardo Da Vinci). Ca sa ma explic,eu pictez dupa imagini alb negru pe care le recolorez. Chiar dacasunt formalist, acest proces ma transforma intr-un artist interesatde zona conceptuala.
Nu pot sa lucrez la comanda si nu am facut asta, chiar dacaacum ani de zile am fost free lancer in publicitate. Am functionataproape schizoid. Ce fac pentru mine e una si ce am facut atuncipentru o companie sau o agentie era alta treaba.
- O intrebare care bantuie adolescenta profesionala aoricarui reporter: crezi in modele? Mai are Mircea Suciu modeleartistice, acum, cand deja e consacrat?
- Nu sunt consacrat. Sunt la inceput de cariera artistica sima aflu intr-o situatie fragila in ce priveste pozitia mea in artainternationala. Poate o sa devin ceva, cineva, la un moment dat,daca reusesc sa fiu coerent si sa ma reinventez, sa evoluez intimp.
Am 31 de ani, iar artistic vorbind, asta e echivalentulvarstei de 18 ani "umani"… hmm.
De abia acum incepe nebunia si sper sa am cap sa ma organizezcum trebuie. Modele am avut si poate o sa mai am. Am pornit cumodele din avangarda Scolii de la Paris, Modigliani, Soutine,Utrillo, Rouault, mai devreme chiar Toulouse-Lautrec. Sper ca pelanga partea de viciu sa imi fi ramas si ceva bun din ce au facutartistii astia. Acum ii admir pe Michael Borremans, Lucian Freud,Raymond Pettibon, Paul Mccharty, Guilbert &George, PavelAthamer si mai sunt.
- Majoritatea tablourilor tale pun in scena subiecteanxiogene, perspective angoasante (la limita - chiar macabre). Esteasta o forma de blindare, de corectare a unei vulnerabilitatigenetice sau capatate biografic, ori, pur si simplu, dilatareaochiului tau "vates" si o nevoie de comunicare a ceea ce vezidincolo?
- Pentru mine arta e dramatica si nimic nu mai conteaza inafara de asta, caut sa storc emotii, sa construiesc imaginitulburatoare, fiindca istoria umanitatii e formata dintr-o serie deevenimente extreme care au condus la evolutie. Asa ca nu pot sareflect decat lucrurile, evenimentele, atmosfera din zonaintunecata a umanitatii. De fapt cea adevarata. Suntem animale cares-au retras in spatii artificiale si nu au uitat deloc sa actionezeviolent, brutal, de cate ori trebuie si chiar cand nu trebuie.Problema e ca nu putem sa ne recunoastem natura din noi si de aiciterapia prin arta.
Evident ca nu e o forma fara fond ceeea ce fac. Munca mea,vorbesc de ultima perioada, pe care o certific ca fiind intr-adevaraproape de viziunea ce ma bantuie, are un punct de plecare evidentpersonal, ascunde experienta mea, reflecta trairile mele raportatela subiectele pe care le reprezint.
- Eu, cel putin, as vrea sa te vad pe simeze mai des. Amprivit o parte din uluitorul tau atelier si am ramas, cum zicefrantuzul, "sur ma faim". Prin urmare, ai vreun proiect(expozitional, dar nu numai) legat de Romania?
- Nu sunt interesat sa fiu expus in Romania pentru moment. Facefortul sa fiu inregimentat intre artistii contemporani functionalisi recunoscuti. Romania nu e pregatita decat sa contemple arta pecare o facem, nu si sa o sustina. Nu vorbesc de latura financiara,ci de promovarea institutionala. Totusi, stiu ca am datoria sa fiuprezent si aici, dar astept un moment special si un spatiu pemasura.
Pentru moment plec in New York, unde voi sta o perioada, rastimpin care vreau sa experimentez si sa traiesc arta contemporana.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
