INTERVIU/ Tiberiu Avramescu despre cum s-a nascut si de ce a murit o mare colectie: Biblioteca pentru Toti

10 mar 2010 Autor: Stelian Turlea

INTERVIU/ Tiberiu Avramescu despre cum s-a nascut si de ce a murit o mare colectie: Biblioteca pentru Toti

Vezi galeria foto 1. Tiberiu Avramescu la o receptie, in ianuarie 1997; 2. La manifestatia de 1 mai 1962, la Editura pentru Literatura. In centru, cu ochelari, Mihai Sora, apoi Ion Banuta, directorul editurii, alaturi de Tiberiu Avramescu, cu un B.P.T. in mâna; 3. 20 iunie 1963. In fata Editurii pentru Literatura: Z. Ornea (seful redactiei de istorie literara) si Tiberiu Avramescu (seful redactiei B.P.T.); 4. 12 martie 1995, la Târgul de Carte de la Ierusalim, in fata standului României: Tiberiu Avramescu, Mihaela Cercel (directoarea difuzarii), George Timcu (director in Ministerul Culturii), Janina Ilie (de la Ministerul Culturii); 5. 14 aprilie 1995, acasa la Al. Talex, pe Calea Mosilor, discutând despre editarea operelor lui Panait Istrati. Al. Talex, Traian Radu (redactorul Editurii Minerva), Tiberiu Avramescu; 6. 15 noiembrie 1995. La Editura Fundatiei Culturale Române: Costache Olareanu, Tiberiu Avramescu, Corneliu Popescu

Nascut pe 16 martie 1933 la Timisoara, din parinti originari din Basarabia, Tiberiu Avramescu si-a facut studiile la Bucuresti, unde a urmat Facultatea de Filologie (1951-1955). A fost redactor la Editura de Stat pentru Literatura si Arta (E.S.P.L.A.) (1955-1959); sef al redactiei Biblioteca pentru Toti (1959-1974), dupa care a fost transferat, impotriva vointei sale, la Centrala Editoriala. Imediat dupa Revolutie, in 1990, a fost numit director general al editurilor si patrimoniului national in Ministerul Culturii, sub ministeriatul lui Andrei Plesu, apoi redactor-sef si director al Editurii Minerva pâna in 2001, când aceasta a fost, practic, falimentata de noul ei patron. Din 2001 pâna in decembrie 2009, incadrat la Institutul de Istorie si Teorie literara G. Calinescu din Bucuresti, s-a ocupat de editarea literaturii clasice române la Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, sub conducerea acad. Eugen Simion.A publicat numeroase editii privind literatura româna clasica si istoria presei.
- Sunteti unul dintre cei mai longevivi editori de carte din România. Puteti sa evocati câteva momente ale inceputurilor indepartate ale activitatii dvs.?
- Ca tânar absolvent al Facultatii de Filologie, in anul 1955, refuzând sa accept repartizarea ca profesor de limba româna intr-o comuna din judetul Galati, am ajuns, la recomandarea lui Paul Georgescu, printre altele si conferentiar universitar la facultate, la Editura de Stat pentru Literatura si Arta, pe atunci o editura-mamut, cu peste 150 de salariati, cu sediul central in localul vechii Edituri a Fundatiilor Regale de pe Bulevardul Ana Ipatescu (fost si actual Lascar Catargiu) nr.
39. Indrumat catre redactorul-sef al editurii, Alexandru Balaci, acesta m-a incredintat celuilalt redactor-sef, distinsul om de cultura Mihai Sora (cu care am ramas in cele mai bune relatii de prietenie pâna in zilele noastre). Acesta m-a repartizat mai intâi in redactia de proza româna contemporana, unde am rezistat mai putin de un an, caci n-aveam nici o aptitudine sa editez maculatura realist-socialista care se publica pe vremea aceea pe banda rulanta, trecând, dupa zile si luni de adevarat cosmar intelectual, in redactia numita pe atunci de "valorificare a mostenirii literare", coordonata de doi eminenti editori, Ion Roman si Gh. Pienescu. Redactia se ocupa, sub auspicii stiintifice serioase, de editarea scrierilor autorilor clasici români, recuperati in timp unul câte unul, dupa interzicerea multora dintre ei in epoca de sinistra amintire a proletcultismului demolator. Ceea ce m-a frapat mai intâi, când am pasit in holul mare al editurii, a fost un panou urias, referitor la tematica lucrarilor contemporane pregatite penteu tipar; erau, potrivit indicatiilor partidului, mentionate principalele teme ce trebuiau neaparat concretizate in aparitiile viitoare: industrializarea tarii, cooperativizarea agriculturii (inclusiv lupta impotriva chiaburimii), prietenia vesnica cu U.R.S.S., lupta pentru pace, demascarea imperialismului anglo-american s.a.m.d. In acelasi hol, o pictura murala de Camil Ressu (pe care am vazut-o mult mai târziu), reprezentând trei odalisce, era acoperita cu o pânza mare rosie, pe care trona o lozinca din gândirea lui Stalin, "Cadrele hotarasc totul!", in ideea ca oamenii muncii etc. etc., dar noi, cei tineri, o interpretam mai realist: serviciul de cadre hotara totul. De altfel, activistii de partid, de la "sector", de la "muncipiu" si chiar de la "cice" (C.C.), multi chiar cu scoala elementara terminata, fosgaiau prin editura, oferind indicatii pretioase, de pilda aceea referitoare la volumul al II-lea din romanul Baragan, de V. Em. Galan (inspirat de cooperativizarea agriculturii) pe care autorul nu-l mai preda de multa vreme, cu toate insistentele editurii: "Mai tovarasi, nu va mai ploconiti in fata scriitorilor, dati-i un ultim termen si, daca tovarasul Galan nu preda cartea, insarcinati pe altcineva s-o scrie!".
- Dupa o activitate editoriala neintrerupta de 55 de ani impliniti peste câteva luni, care socotiti ca ar putea fi cel mai important, mai semnificativ moment din viata dv. de editor?
- Un moment care mi-a marcat efectiv viata a fost numirea mea, neasteptata (aveam numai 26 de ani), incepând de la 1 aprilie 1959, ca sef al redactiei Biblioteca pentru Toti, atunci infiintata in cadrul Editurii de Stat pentru Literatura si Arta, devenita din ianuarie 1961 Editura pentru Literatura. Am avut atunci formidabila sansa, la sfârsitul acelui zbuciumat an 1959, sa iau parte - sub directa indrumare a lui Mihai Sora, marele entuziast, atunci si acum - la pregatirea lansarii, incepând din ianuarie 1960, a noii serii numerotate a Bibliotecii pentru Toti, care aparea fara intrerupere din martie 1895, când fusese infiintata de scriitorul si folcloristul Dumitru Stancescu si de librarul-editor Carol Muller. O colectie astazi redescoperita cu mare tam-tam de aventurierii presei scrise. Primul numar al noii serii a colectiei a fost lansat intr-o geroasa zi de sâmbata, la 9 ianuarie 1960, si cuprindea o selectie indrazneata (pentru acele vremuri) a poeziilor lui Mihai Eminescu, selectie alcatuita (dar nemarturisita) de Mihai Sora, redactorul cartii fiind un viitor editor de marca al operei eminesciene, Aurelia Bârla (Rusu). Aceasta serie a colectiei a ajuns in anul 2001 la numere mai mari de 1.500 (la fel ca si prima serie, disparuta in noile conditii create culturii române socialiste prin 1949), când un intreprinzator din seria noilor imbogatiti ai capitalismului original salbatic a falimentat cu sânge rece Editura Minerva (in cadrul careia aparea Biblioteca pentru Toti incepând din 1970).
- In aceasta indelungata activitate, cu momente de satisfactii intelectuale reale, ati avut, desigur, si motive de amaraciune. Care dintre ele v-a marcat mai dureros?
- Ma voi referi la unul dintre ele, cu efecte negative prelungite in ani, destul de cunoscut generatiei mele, incredibil, desigur, pentru tinerii de azi. In 1968 a aparut in Biblioteca pentru Toti o valoroasa antologie a poeziei române moderne, in doua volume, alcatuita cu competenta recunoscuta de Nicolae Manolescu, un frecvent colaborator al redactiei noastre. Antologia se incadra intr-un plan mai vast, de a oferi selectiv in mai multe volume o imagine cuprinzatoare a poeziei române, de la stihuitorii cei mai vechi, pâna la cei mai tineri poeti. Si, pornind de la principii marturisit estetice, Nicolae Manolescu nu a putut omite din antologie poeti valorosi precum Aron Cotrus, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Horia Stamatu s.a., ale caror simpatii politice din tinerete nu erau agreate de regimul comunist. Si, pentru ca de multe ori scriitorii au fost ei insisi cei care faceau mult rau breslei lor, un poet, de altfel stimabil, a reclamat direct sefului statului ca in Biblioteca pentru Toti a aparut o antologie de poezie, in tiraj de masa (85.000 de exemplare!) in care erau selectati poeti legionari, fascisti etc. in timp ce poeti comunisti (precum Eugen Jebeleanu, Cicerone Theodorescu s.a.) erau intentionat omisi (in realitate ei fusesera inclusi in ultimul tom al marii antologii, Poezia româna contemporana, aparut insa cu câtiva ani inainte, in 1964). Scandalul a fost enorm si urmarile pe masura. Cartea a fost retrasa de pe piata (se vândusera totusi vreo 30.000 de exemplare), directorul Editurii pentru Literatura, Ion Banuta, inlaturat (si mutat la revista Albina), la fel ca si redactorul-sef, Mihai Sora (mutat la Editura Stiintifica), iar redactorul lucrarii, poetul si traducatorul Ion Acsan, a fost trimis la nou-infiintata Editura Albatros, unde urma sa se ocupe de editarea… cartilor de bucate. Si, pentru mai buna supraveghere a editurilor, in decembrie 1969 sistemul editorial s-a reorganizat, Editura pentru Literatura disparând si aparând in loc alte edituri, mai mici: Minerva, Eminescu, Albatros, Ion Creanga, Kriterion s.a. In redactia Biblioteca pentru Toti, care ajunsese sa editeze in 1968 peste 90 de volume (inclusiv reeditarile), mai ramasesera doi-trei redactori. Mi-aduc aminte si azi, cu strângere de inima, ca in prima zi de Craciun a anului 1968 (pe atunci zi lucratoare), când am auzit ca inimosul director al editurii, Ion Banuta, a fost dat afara, ne-am inchis in redactie (eram, cu totul, vreo 12 persoane) si am plâns ca niste copii.
- Paralel cu activitatea dvs. de sef al redactiei Bibliotecii pentru Toti si apoi de redactor-sef si director al Editurii Minerva, ati desfasurat si o utila munca de istoric literar si de editor de texte clasice (editia, neterminata, a «Bucurestilor de altadata» de Constanstin Bacalbasa s-a bucurat de un real succes in ultimii ani ai regimului Ceausescu) si ati avizat spre publicare multe editii critice aparute dupa 1990. De ce credeti ca in ultima vreme a scazut interesul oficialitatilor culturale (pâna la cota de avarie) si a cititorilor pentru astfel de editii care fac parte, totusi, din patrimoniul nostru cultural?
- Realizarea unor astfel de editii cu un aparat critic complex (studii introductive, note-comentarii, variante, indici, bibliografie) presupune existenta unor editori specializati, cu pregatire multilaterala (istorie literara, lingvistica, istorie culturala, politica etc.) si sunt foarte costisitoare din cauza volumului lor mare si a timpului indelungat de elaborare (necesita uneori câteva corecturi dificile, nu numai in cazul cronicarilor). Or, in ultima vreme au disparut sponsorii care puteau finanta, fie si partial, aparitia unor astfel de editii, cu câteva sute de milioane de lei vechi fiecare volum, iar Ministerul Culturii n-are nici un plan in aceasta directie si, de altfel, putin se sinchiseste de soarta editiilor critice, singurele ajutoare pe care le primim efectiv fiind de la Ministerul Educatiei si Cercetarii si de la câteva foruri locale. Odata cu aceasta, au disparut in mare parte si editorii de texte clasice, prin deces (ultima disparitie, acum câteva saptamâni, a lui Corneliu Simionescu, care lasa neterminata monumentala editie Sadoveanu), scoala de editori de la Minerva practic nu mai exista si abia in ultimii ani la Institutul de Istorie si Teorie literara "G. Calinescu" au aparut câtiva foarte tineri cercetatori, cu frumoasa cultura si pregatire de specialitate, care au realizat foarte bune editii critice. In afara de aceste cauze cu totul speciale, editiile critice sufera de declinul general al cartii românesti, care intereseaza un cerc din ce in ce mai restrâns de cititori si, de asemenea, de inexistenta unui sistem de difuzare a cartii care sa acopere toate zonele tarii.
- Totusi ce institutii credeti ca ar trebui create pentru salvarea patrimoniului literar national?
- Ar trebui creat un organism specializat central, in subordinea Ministerului Culturii, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor, al Ministerului Educatiei si Cercetarii, dotat cu fondurile minime necesare, care sa intieze realizarea de catre edituri a unor editii critice potrivit unui plan, stabilind cu competenta prioritatile, in functie de posibilitati. O parte din tiraje ar trebui repartizate gratuit catre principalele biblioteci centrale, judetene, scolare din tara, in asa fel incât un cititor impatimit sa fie sigur ca afla cartea dorita (foarte scumpa, de altfel) la biblioteca din capitala judetului. O parte din sumele necesare ar trebui atrase de la o institutie cu o activitate obscura, Copyro (se ocupa de "gestiunea" drepturilor de autor, in special a celor decedati), care incaseaza bani buni in numele mostenitorilor ai unor opere literare, bani a caror destinatie este putin cunoscuta.
- De ce credeti ca nu avem o istorie a sistemului editorial postbelic? Chiar credeti ca nu intereseaza pe nimeni?
- . Pentru perioada de pâna la 1940 exista o destul de buna istorie a editurilor românesti realizata de unul dintre descendentii familiei Ionitiu (Ioanitiu), fondatoarea vechii Edituri Cartea Româneasca. Perioada de dupa ultimul razboi, cu edituri, care-si continuau, o vreme, activitatea, precum cea a Fundatiilor Regale, transformata in Editura pentru Literatura si Arta dupa inlaturarea monarhiei (cu sediul in acelasi local de pe Bd. Ana Ipatescu - Lascar Catargiu nr. 39 - astazi Ambasada Iranului), Socec, Georgescu-Delafras, Scrisul Românesc s.a., urmate de editurile din perioada socialista: E.S.P.L.A., Editura pentru Literatura, Stiintifica, Tineretului, Tehnica, Minerva, Cartea Româneasca, Dacia, Albatros, Junimea, Scrisul românesc, Kriterion, Medicala, Meridiane, Militara s.a. (prin 1980 erau numai 23 de edituri in toata tara), precum si de sumedenia de edituri aparute (si multe disparute) dupa 1990 ar merita, desigur, o istorie, dar pentru aceasta ar trebui gasit un cercetator harnic si pasionat, dispus sa-si sacrifice câtiva ani buni din viata in biblioteci si arhive, fara sa fie sigur ca va gasi un editor dispus sa-i tipareasca lucrarea (fara sanse de vandabilitate rapida) si sa-i ofere obisnuitele drepturi de autor care, de regula, acopera o parte din costul biletelor de metrou si autobuz pâna la amintitele biblioteci si arhive (si inapoi).
- Ca impatimit editor, ati abandonat - cum ar fi, de altfel, firesc - munca anonima de editor sau perseverati in aceasta onorabila directie?
-. Imediat dupa prabusirea Editurii Minerva in 2001, ultimii salariati ai acesteia au fost preluati - la initiativa academicienilor Eugen Simion si Dan Grigorescu - de Institutul de Istorie si Teorie Literara G. Calinescu, urmând sa-si desfasoare munca de editor in cadrul Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta, pentru a continua, in masura posibilitatilor, editiile critice incepute la Ed. Minerva (Liviu Rebreanu, Gala Galaction, Eugen Lovinescu, Ion Vinea, Ilarie Chendi, seria de "Carti populare" s.a.). La Fundatie atmosfera era (si este) deosebit de prielnica pentru desfasurarea unei serioase activitati de editare a literaturii române clasice, s-a lansat aici, in 2000, in coordonarea acad. Eugen Simion o ambitioasa colectie de tip Pléiade, "Opere fundamentale", de editii critice ale autorilor clasici sau clasicizati români, prezentati in elegante si masive volume (care ajung uneori pâna la aproape 2.000 de pagini). Am avut marea bucurie sa colaborez - dupa epuizarea manuscriselor de la Ed. Minerva - la pregatirea pentru tipar a câtorva dintre aceste editii. Anul trecut a aparut volumul festiv 100 (Poeme de dragoste de Nichita Stanescu, impreuna cu un impresionat "album" Nichita Stanescu, alcatuit de Mircia Dumitrescu), precedat de multe alte volume din operele lui Mihai Eminescu (7 vol.), I.L. Caragiale (4 vol.), Ion Creanga (un vol.), G. Cosbuc (2 vol.), D. Cantemir (1 vol.), I. Slavici (8 vol.), Titu Maiorescu (4 vol.), Liviu Rebreanu (3 vol.), Tudor Arghezi (9 vol.), G. Calinescu (8 vol.), Marin Preda (4 vol.), Marin Sorescu (6 vol.) s.a. Este, la ora actuala, singura colectie stiintifica de editii critice care mai apare in tara noastra, in conditii din ce in ce mai dificile, in lipsa fondurilor necesare pentru editarea ei. In redactie, câteva volume gata pentru tipar isi asteapta sponsorii generosi, care intârzie sa se arate.
Intre timp, potrivit indicatiilor pretioase ale guvernului Boc, in decembrie anul trecut mi s-a desfacut contractul de munca intrucât, in spiritul eticii si echitatii capitalismului românesc multilateral dezvoltat, nu se mai putea sa cumulez salariul cu pensia.

STELIAN TURLEA (n. 1946) a urmat studii de filologie (1968) si filosofie (1976), la Bucuresti, a fost aproape trei decenii redactor de politica externa la revista "Lumea", a condus, dupa 1989, revistele "Lumea", "Zig-Zag", apoi ziarul "Meridian", dupa care a lucrat in televiziune, ca sef al departamentului de stiri al Antenei 1. Din 1996 lucreaza la PRO TV, din 2000 este si editor senior al Ziarului de Duminica. Este autorul a zece carti de publicistica, zece romane, opt carti pentru copii si doua traduceri. A ingrijit trei albume. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatura pentru copii (2003), Premiul Asociatiei Editorilor din Romania (AER) pentru literatura pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (2007). A fost nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatura pentru copii in 2000 si Premiul AER pentru roman in 2003.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 12.03.2010

Intră în comunitatea Facebook Ziarul Financiar, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
Cuvinte cheie:
Tiberiu Avramescu
, Biblioteca pentru Toti
Vizualizari:
Printeaza
Intră în comunitatea Facebook Ziarul Financiar, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
vreaupresedinte.ro
vreaupresedinte.ro
Inchide