Ziarul de Duminică

Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi! (ca s-aveţi ce să uitaţi)

Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi! (ca s-aveţi ce...

Autor: Lucian Vasilescu

26.06.2015, 00:08 3034

Aşa cum este el organizat acum, învăţământul românesc (primar, gimnazial, liceal) îmi pare a fi un soi de tabără de antrenament pentru cei care vor să participe la emisiuni de tipul „Cine ştie câştigă!” sau „Vrei să fii milionar?” Elevii sunt îndopaţi cu informaţii şi, în majoritatea cazurilor, evaluarea se face „măsurând” cantitatea de „materie” memorată. Cei mai buni elevi sunt consideraţi cei care şi-au îndesat în cap cât mai multe definiţii, cifre, date, statistici etc. „Hrănit” în felul acesta, creierul elevilor prinde a face „burtă” şi, aşa cum un „burtos” se mişcă mai greu decât un om suplu, aşa şi un elev cu mintea „burtită” va gândi mai anevoie cu propriul creier. Creativitatea, dezvoltarea personalităţii, capacitatea de a face conexiuni între informaţiile asimilate şi de a descoperi apoi, de unul singur („de capul tău”, chiar aşa!) lucruri noi nu fac două parale nici în programa de învăţământ, nici în metodologia predării niciunei discipline. Contează (aproape) exclusiv înmagazinarea informaţiei şi capacitatea de a o reproduce fix aşa cum ţi-a fost livrată. Dacă nu ştii, de pildă, care este capitala Madagascarului, habar n-ai de geografie, dacă nu ştii distanţa de la Pământ la Marte eşti o loază, dacă nu izbuteşti să reciţi fără ezitare numele capitalelor europene prin care trece Dunărea eşti un bun de nimic, dacă nu reproduci mot-à-mot definiţia „genului liric” înseamnă că habar n-ai de literatură, dacă nu poţi „recita”, chiar trezit din somn, zeci de formule matematice eşti considerat un retardat. Cu cât „burta” minţii elevului este mai mare, cu atât tânărul cu pricina este mai bine văzut, conform principiului „gras şi frumos”.

Când termină ciclurile şcolare amintite, cei mai „buni” elevi sunt capabili să reproducă, fără ezitare, definiţii, formule, cifre, date etc. etc. care nu le vor folosi, ca atare, niciodată, la nimic. Mintea lor va fi fost deja formată pe modelul unui depozit unde zac în devălmăşie şi se prăfuiesc lucruri a căror valoare stă doar în interacţiunea dintre ele, altfel spus în „valoarea lor de întrebuinţare”. Dar despre acestea nimeni nu le-a spus nimic, niciodată, şi oricum ar fi prea târziu. Absolvenţii îşi vor arunca în sus scufiile şi, în loc de bucurie şi de speranţă, sentimente care ar trebui să le umple sufletul în acele momente, vor fi capabili să declame formulele forţei ascensionale şi a celei gravitaţionale, care dau seama de mişcarea în sus, apoi de căderea spre pământ a scufiei. „Gaudeamus!...”

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO