Isabel Allende şi-a cucerit milioanele de cititori cu formula realismului magic, împletit şi cu elemente autobiografice sau cu ficţiunea istorică. De fiecare dată, succesul nu s-a lăsat aşteptat. Dar riscurile de cantonare într-o formulă sunt mai mari decât câştigurile: repetarea aceleiaşi lumi, a aceloraşi tipuri de personaje şi născocirea de poveşti similare. Scriitoarei nu-i lipseşte curajul schimbării de formulă, aşa că a acceptat ideea propusă de Carmen Ballcels, agenta ei literară – figură intrată în legendă, căci ea a aruncat pe piaţa cărţii pe autorii care au provocat boom-ul sud-american, cu Gabriel García Márquez în frunte.
Ideea era să scrie un roman poliţist la patru mâini cu soţul ei, Willie Gordon. Ce-a urmat dezvăluie chiar autoarea: „Am încercat, dar după douăzeci şi patru de ore a fost clar că proiectul avea să se termine cu un divorţ, drept care el s-a apucat de cel de-al şaselea roman poliţist, iar eu m-am închis să scriu singură, ca de obicei.” Onestă, recunoaşte că nu ar fi putut scrie fără sugestiile oferite de soţul ei. Iat-o aşadar pe Isabel Allende aventurându-se într-un gen nou, thriller, cu stropi de mystery şi de romance. Este romanul impregnat de americanism, şi nu doar pentru că se petrece la San Francisco, oraşul apropiat de localitatea San Raffael, unde locuieşte scriitoarea cu familia ei.
Romanul are doi poli feminini, Amanda Martin, o adolescentă precoce, pasionată până la obsesie de jocul Ripper de pe internet, şi mama ei, Indiana, frumoasă şi senzuală, specialistă în aromaterapie şi subtile arte ale vindecării sufletului şi trupului. În jurul celor două gravitează un cvartet masculin: doi bărbaţi atraşi magnetic de Amanda – Ryan Miller, fost luptător în marina militară şi specialist IT, colaborând cu CIA, şi Alan Keller, descendentul rafinat şi egoist al uneia dintre familiile bogate ale oraşului, inspectorul de poliţie Bob Martin, fostul soţ al Indianei şi tatăl fiicei ei, şi bunicul Amandei, farmacist captivat şi el de Ripper, partener al nepoatei la toate năzdrăvăniile ce-i trec prin minte.
Când Celeste Roko, astroloaga celebră, anunţă o baie de sânge în San Francisco, Amanda şi reţeaua ei de jucători încep să fie atenţi la crimele ce se petrec, una mai ciudată ca alta, şi aparent fără legătură între ele. Adolescenţii îşi dau seama foarte repede că este vorba de un ucigaş în serie, că există analogii între crime, că ucigaşul este extrem de inteligent şi lasă indicii provocatoare, sigur că poliţia nu are cum să le descifreze şi să acţioneze în timp util. Iar când Indiana dispare subit, Amanda ghiceşte că ucigaşul a ales-o pe mama ei ca următoare victimă şi, pentru că a descoperit şi calendarul după care acţionează, ştie ziua şi ora când o va ucide.
În mod evident, pe urmele ucigaşului porneşte Ryan Miller, singurul dintre apropiaţii mamei agreat de fiica ei, însoţit de câinele Atila – amândoi cu antrenament de luptători de elită, care au înfruntat împreună şi cuiburile de terorişti din Afganistan, amândoi traumatizaţi, fizic şi psihic, într-o relaţie de simbioză om-animal care nu are cum să nu înduioşeze pe cel mai pretenţios cititor. Iar inspectorul Bob Martin pune în mişcare forţele de poliţie... Dar thriller-ul se împleteşte cu un romance, căci Indiana stârneşte pasiuni devastatoare, cu un mystery, căci femeia posedă intuiţii rare şi inteligenţă fermecătoare, depăşind simpla atracţie a trupului ori fireasca funcţionare a minţii.
Scriitoarea îşi păstrează arta de povestaşă, construind personaje care ajung la inima cititorului, deşi, la o privire atentă, îşi dă seama că a preluat tipurile consacrate de thriller-ul american, le-a îngroşat contururile în manieră proprie, le-a dat o biografie şi o complexitate ce depăşeşte genul şi mai ales le-a dat culoare şi pitoresc. Spre exemplu, Bob Martin şi Indiana sunt cuplul obişnuit de adolescenţi, fără prea multă minte la 17 ani: el – căpitan de echipă încrezător în talentul sportiv, ea – frumoasă, inocentă, ajunşi fără să vrea părinţi. Dar familia lui Bob Martin are ca stâlpi o mamă şi o bunică straşnice amintind de lumea chiliană.
Isabel Allende a făcut din ciudăţeniile Amandei şi din traumele ascunse ale lui Ryan Miller trăsături ce-i apropie şi umanizează, alianţa lor are multe explicaţii. Copilul inteligent şi soldatul traumatizat pătrund în sufletul cititorului, iar câinele Atila este personajul de neuitat, cu toate rănile şi urâţenia lui. Ca şi bunicul care îşi iubeşte atât de mult nepoata încât acceptă să devină ajutorul ei la jocul Ripper, sub alt nume. Cei patru eclipsează pe strălucitoarea Indiana, pe fercheşul inspector de poliţie şi pe rafinatul Alan Keller. Cât despre ucigaşul în serie, şi aici scriitoarea a rezervat mari surprize cititorului...
Isabel Allende, Jocul Ripper, traducere din limba spaniolă de Cornelia Rădulescu, Editura Humanitas fiction, 2015, 368 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
