Isabel Allende este, indiscutabil, regina superlativelor întrescriitoarele sud-americane: o iubesc cititorii de pe câtevacontinente, o preţuiesc criticii decernându-i premii, o respectăeditorii pentru că fiecare carte cunoaşte reeditare după reeditare.La noi a impus-o "Casa spiritelor", este drept că filmul cu odistribuţie prestigioasă a precedat romanul, dar i-au urmat "Fiicanorocului" şi "Portret în sepia", formând o trilogie. Încet şisigur, scriioarea chiliană şi-a format la noi un public, aşa căEditura Humanitas fiction i-a dedicat o serie de autor.
Între timp, numărul de cărţi a depăşit duzina, traducătoareaCornelia Rădulescu s-a trezit cu fericita corvoadă: în fiecare anmai traduce un volum (doar o carte - "Povestirile Evei Luna" a fosttradusă de Radu Niciporuc). Între atâtea romane s-au strecuratcâteva cărţi ce ies din zona ficţiunii, două dintre ele au un locaparte în biografia scriitoarei: "Paula", apărută la noi în 2007,continuarea ei - "Suma zilelor" fiind publicată recent. Ele pot ficitite ca două scrisori de mare întindere pe care Isabel Allende lescrie fiicei sale, ample confesiuni încercând să potolească dorulşi durerea.
Paula s-a stins din cauza unei boli rare, porfirie, după ocomă ce a durat un an, vegheată de mamă şi de soţ, de membriifamiliei. O astfel de pierdere poate prăbuşi un părinte, oricât deputernic ar fi. Scriind, Isabel Allende a încercat să repareireparabilul: dispariţia absurdă a unei tinere femei care nu aveanici 30 de ani, legătura firavă sortită dizolvării în curgereaneiertătoare a timpului, golul ce nu poate fi umplut de nimeni şide nimic. Fără îndoială, doar o fiinţă puternică reuşeşte săcoboare în infern şi să se întoarcă teafără.
Isabel Allende povesteşte pentru fiica ei tot ce nu a reuşitsă-i spună, datorită depărtării şi distanţei ce le-a separat. Eaînsăşi a avut parte de comunicare ieşită din comun cu propria mamă,firesc ar fi fost ca minunea unei asemenea afecţiuni să se repetecu fiica ei, lanţul confesiunii ar fi devenit astfel tradiţie.Toate lucrurile nespuse despre familia din Chile, istoriilepărinţilor, încercările copilăriei, apoi ale adolescenţei, aniipetrecuţi în Venezuela reînvie în cărţile accentuatmemorialistice.
După 13 ani, scriitoarea îşi reia confesiunea epistolară şideapănă mai departe povestea familiei, istorisindu-i Paulei celepetrecute după dispariţia ei. Se desprinde imaginea unui trib,pentru că familia se află în expansiune, sunt adoptaţi prieteni, senasc nepoţi, toate se cer mărturisite fiicei, despre carescriitoarea are convingerea că se află aproape. Şi chiar înfamiliaritate cu misterul stă farmecul cărţii. Pentru IsabelAllende magia nu este vorbă goală sau convenţie literară, are partede întâmplări ce anulează graniţele dintre lumi, începând cuzgomotele stranii, cu viziunea avută cu fiecare copil sau nepotînainte ca ei să se nască, mesajele primite de dincolo în cel maistraniu mod. Şi, fapt ce salvează totul, autoarea se ironizeazădeseori, îşi etalează slăbiciunile, făcând haz de sine maiîntâi.
Însă lucrul cel mai interesant şi impresionant este tribul.Isabel Allende s-a căsătorit a doua oară cu un american, trăieşteîn California, dar o face în felul ei. Nu poate cu nici un chiprezista fără cei apropiaţi. Şi-a adus copiii lângă ea, se amestecăîn vieţile lor, uneori îi terorizează, dar acceptă să fie ostraşnică povestitoare şi pentru nepoţi, istorisind în câtevasecunde, la comandă, poveşti cu subiectele pretinse de ei.
Lumii americane în care domneşte feroce individualismul,concurat de un cult al familiei, îi opune tribul, în care toţi îşigăsesc locul. Bogăţia unei asemenea vieţii îi dă puteri, ca sătrăiască şi să scrie. Pe măsură ce tribul creşte, se înmulţescpoveştile şi personajele pline de secrete. Cine ar crede că femeiamărunţică de un metru şi jumătate ale cărei cărţi se citesc pe totglobul este cel mai grozav şef de trib care-i păzeşte şi ocroteştepe toţi ai ei?
Isabel Allende, Suma zilelor (2011),Paula (2007), traducere din limba spaniolăde Cornelia Rădulescu, Editura Humanitas fiction.
ELISABETA LĂSCONI, eseist şi critic literar. Absolventăa filologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în 1998 cu oteză despre Sorin Titel, publicată în două cărţi ("Oglindalucioasă, oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel,Ciclul bănăţean", Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele Adevărul literar şi artistic, CaieteCritice, Cultura, România literară, Viaţa Românească.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
