Ion Bulei – Breve Histoire de la Roumanie, second edition, version francaise de Ileana Cantuniari; A short history of Romania, third edition, translated by Liviu Radu; Kurze Geschichte Rumaniens, aus dem rumanischen von Michael Burger, Hans Liebhardt, Ileana Sgarbură, Rose Vsiliu-Feltes, Cristina Sava, Dan-Şerban Sava. Editura Meronia
Foarte căutată în toate limbile în care există, „Scurta istorie a românilor” semnată de profesorul Ion Bulei, care a ajuns în româneşte la a cincea ediţie, reapare acum în trei traduceri deodată, motiv pentru care o prezentăm din nou cititorilor noştri – este vorba de versiunile în franceză, engleză şi germană. Traducerile respectă întocmai ultima ediţie românească, rtevăzută şi adaugită. Ne face plăcere să reproducem precizările autorului:
„Ţara românilor nu aparţine nici Europei Centrale, nici Balcanilor, nici necuprinsului slav de la Răsărit. E la încrucişarea lor şi e câte ceva din toate acestea. E, în acelaşi timp, balcanică, răsăriteană, central-europeană, fără a aparţine hotărât nici uneia din aceste diviziuni. Istoria ei este şi ea o istorie de frontiere: la extremitatea Imperiului Roman, a Imperiului Bizantin, la marginea expansiunii otomane, ruse sau, mai târziu, apusene. O situaţie de frontieră care, pe de o parte, a creat o stare de izolare a acestui spaţiu, de marginalizare, iar pe de alta, păstrarea unor valori autohtone tradiţionale mult dincolo în timpurile moderne. Situaţia în care s-a găsit acest spaţiu a determinat o asimilare de influenţe diferenţiată în funcţie de regiuni sau de epoci, dar totdeauna prezentă. O neîncetată circulaţie de oameni şi valori, proprie teritoriilor deschise. Ca şi Europa din care face parte, România este o sinteză a diversităţilor, care, din cauza instabilităţii permanente, n-au avut vremea necesară de-a se topi şi redefini. Pe de altă parte, a existat totdeauna în acest spaţiu o măsură care a împiedicat excesul şi a provocat o rezistenţă. Autohtonismul a fost cel care a hrănit această rezistenţă. De aici provine originalitatea acestui spaţiu, solicitat din toate părţile, încărcat de toate tentaţiile şi totuşi menţinându-se ca o unitate în mijlocul diversităţilor. Pentru occidental spaţiul românesc e un fel de prim cerc al alterităţii. Un spaţiu integrat civilizaţiei europene, dar insuficient pentru a fi considerat întru totul european, un spaţiu de margine, amalgam de viaţă citadină modernă şi de primitivism rustic. Scriitorul francez Paul Morand observa, nu fără amuzament, în 1935, circulând prin Bucureşti şi maşini Ford, şi căruţe trase de boi! O lume a relativului, unde intelectualul francez sesiza indulgenţă, adaptabilitate, optimism, un fel de nepăsare istorică, unde nimic nu era luat cu adevărat în serios, pentru că nimic nu merita să fie luat.şi toate acestea într-un loc în care natura e frumoasă, locurile sunt pitoreşti, oamenii – ospitalieri, arta – originală, ca şi cântecele populare! Un spaţiu de contraste. Istoria românilor e o nevoie permanentă de interiorizare, de îndreptare „spre sine”. O dorinţă aproape niciodată împlinită.şi atunci când pare că s-a împlinit, ca în anii interbelici, e o trăire sub teroare, sub „teroarea istoriei”, după expresia istoricului religiilor Mircea Eliade. E ca o obsesie. Istoria americană sau cea franceză au vocaţii universale, cea rusă e mesianică. A românilor e o căutare. Mereu îşi caută identitatea. Mereu încearcă să se definească. E „o dramă tăcută”, trăită de fiecare generaţie. În acelaşi timp, „istoria românilor este o istorie a contradicţiilor nerezolvate”, cum se exprima istoricul francez Catherine Durandin. O istorie în căutare de identitate, o cultură în căutare de destin propriu. Mai mult decât la alte popoare, stăruie în istoria românilor nelimpezimi pe care fiecare generaţie încearcă să le lămurească: despre români izvoarele scrise nu relatează decât târziu, în sec. IX; spaţiul românesc e fragmentat politic lungi perioade de timp şi provincii româneşti au fost şi mai sunt revendicate, istoric, de vecini…
Autorul acestei cărţi pleacă de la constatările de mai sus, de la care, de altfel, au plecat atâţia alţi predecesori şi de la care vor mai pleca atâţia alţii.Şi încearcă să fixeze nişte certitudini. Cartea aceasta este pentru un cititor grăbit şi a fost scrisă, aşa, dintr-o răsuflare, pentru a fi publicată în engleză, germană, italiană, franceză, limbi în care a şi apărut. Intenţia a fost de a înmulţi referinţele cititorului străin despre români. Un cititor interesat de români doar ocazional. De aici, numărul restrâns de pagini. Doar o repede ochire. Unitatea de concepţie a acestei scurte istorii rămâne un deziderat. Iar ca modalitate de realizare, cel mai adesea, autorul ei s-a pus în situaţia unui cetăţean al Europei cu nivel mediu de cultură, care ar vrea să afle mai multe despre una dintre ţările continentului. De aceea, cartea trimite mereu la conexiunile europene ale istoriei românilor. Faptele interne nu sunt, credem, vitregite. Sunt doar încadrate într-un context mai larg. Să luăm un exemplu: se ştie că una dintre urmările directe ale mişcării lui Tudor Vladimirescu a fost îndepărtarea din Principate a domniilor fanariote. Dar acest fapt trebuie legat de revolta grecilor împotriva turcilor şi de eliminarea grecilor – majoritatea fanarioţilor erau greci – din toate posturile deţinute în administraţia Imperiului Otoman. Nu sunt diminuate astfel cu nimic meritele revoltei române (care, de altfel, a şi început înaintea celei greceşti), se evidenţiază doar contextul european în care s-a manifestat.
Ceea ce îi propunem cititorului este o probă de sinceritate.şi singura noastră scuză la eventualele sale nemulţumiri este aceea că e foarte greu de scris sinteze.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
